Nuvela fantastică "Domnişoara Christina", scrisă de Mircea Eliade şi publicată pentru prima oară în anul 1936, de Editura "Cultura Naţională" din Bucureşti, a stat la baza a două filme omonime româneşti: primul a fost realizat pentru televiziune, în 1992, în regia lui Viorel Sergovici; al doilea a fost realizat pentru marele ecran, în 2013, în regia lui Alexandru Maftei.

Acţiunea se petrece în anii '30, la un conac situat într-o pădure din Câmpia Dunării, pe moşia familiei Moscu. Pictorul bucureştean Egor Paşchievici este invitat de domnişoara Sanda (fiica cea mare a doamnei Moscu), la conacul familiei sale. El remarcă atmosfera sinistră a proprietăţii, care pare lăsată în paragină, doamna Moscu are un comportament bizar, iar sora Sandei, Simina, care are nouă ani, are un comportament erotic precoce. Un alt invitat la conac este profesorul arheolog Nazarie. Ambii musafiri observă ciudăţeniile din jurul lor şi realizează că acel conac era bântuit de fantoma/spiritul domnişoarei Christina, sora mai mare a doamnei Moscu, care fusese ucisă în timpul Răscoalei de la 1907. Trupul femeii nu fusese îngropat şi a dispărut, iar oamenii din zonă susţineau că ea s-ar fi transformat în "strigoi". În salonul conacului exista un portret în mărime naturală al domnişoarei Christina.

Prezenţa spiritului domnişoarei Christina se face simţită, influenţând comportamentul surorii, doamna Moscu, şi al nepoatelor Sanda şi Simina. Fantoma apare în visul lui Egor şi îi spune că îl va iubi "cum niciodată n-a fost iubit vreun muritor" şi că va veni la el în fiecare noapte. După această primă apariţie în vis, Sanda începe să se simtă rău, iar starea ei se agravează după a doua apariţie a Christinei în visul lui Egor. Acesta se logodeşte cu Sanda, sperând că astfel Sanda va fi protejată de influenţa malefică a fantomei.

A treia apariţie a Christinei este reală, ea apare lângă Egor, dar în clipa în care acesta, ţinând-o în braţe, simte pe mână sângele din rana care, de fapt, a ucis-o pe Chistina, o respinge cu brutalitate. Ea rosteşte un blestem în timp ce Egor fuge din cameră, răsturnând o lampă cu petrol, care provoacă incendierea conacului. Oamenii din sat se adună la locul incendiului, iar Egor merge împreună cu ei în conac, unde distruge portretul domnişoarei Christina, apoi străpunge locul inimii Christinei cu un fier, îndeplinind un ritual de distrugere a strigoilor. Acest gest, prin care spiritul Christinei moare definitiv, provoacă şi moartea Sandei şi a Siminei, care erau "posedate" de spiritul Christinei, în timp ce mama acestora şi sora Christinei, doamna Moscu, îşi pierde minţile. Egor şi profesorul Nazarie privesc conacul în flăcări.

Filmul este realizat în 1992 de regizorul Viorel Sergovici după un scenariu semnat de acesta în colaborare cu Adriana Rogovschi şi Florica Gheorghescu, coloana sonoră aparţinându-i compozitorului Adrian Enescu. Distribuţia a reunit actorii Adrian Pintea (rolul Egor), Dragoş Pâslaru (rolul Nazarie), Irina Petrescu (rolul doamnei Moscu), Mariana Buruiană (rolul Christina), George Constantin (rolul doctorului), Raluca Penu (rolul Sanda), Medeea Marinescu (rolul Simina), Julieta Strâmbeanu Weigel, Daniela Cornea, Claudia Nicolau, Cornel Medvedov. Filmul a fost produs de Televiziunea Română (Departamentul Film Teatru) în colaborare cu Editions de L'Herne - Paris, fiind o coproducţie româno-franceză. Filmările au fost realizate cu sprijinul Academiei Române la Muzeul Ţăranului Român, conform site-ului cinemagia.ro.

Ecranizarea lui Viorel Sergovici a obţinut patru premii UNITER în anul 1992: premiul pentru cel mai bun film de ficţiune, premiul pentru imagine film de ficţiune realizat în tehnică video, premiul pentru scenografie şi premiul pentru montaj electronic.

În 2013, a avut loc premiera filmului "Domnişoara Christina" regizat de Alexandru Maftei, după un scenariu semnat de regizor, Adrian Istrătescu Lener şi Raluca Durbacă. Pelicula a fost prezentată în iunie 2013 la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), iar premiera în cinematografe a avut loc în noiembrie acelaşi an. Filmul a fost produs şi distribuit de Abis Studio, conform site-ului regizorului, https://alexandrumaftei.com/.

Din distribuţie au făcut parte actorii Tudor Aaron Istodor (rolul Egor), Anastasia Dumitrescu (rolul Christina), Ioana Anastasia Anton (rolul Sanda), Maia Morgenstern (rolul doamna Moscu), Ovidiu Ghiniţă (rolul Nazarie), Ioana Sandu (rolul Simina), Ioan Andrei Ionescu (rolul doctorului), Daria Puşa, Răzvan Hîncu, Toma Cuzin, Paul Fister, Despina Stănescu, Corneliu Jipa. Filmările au avut loc în vara anului 2011, în Bucureşti, Dofteana (judeţul Bacău) şi Dobrogea, menţionează site-ul https://alexandrumaftei.com/.

Criticul de film Magda Mihăilescu scria, într-o cronică din 2013, că "Alexandru Maftei a fixat corect, în planul fantasticului, insinuarea şi apoi instalarea de-a dreptul a celei care a fost Domnişoara Christina în existenţa familiei sale şi a oaspeţilor".

"Doamna Moscu (Maia Morgenstern), presupusă a fi locuită de dispărută, mănâncă lacom, urât, 'cât pentru doi'. Sanda (Ioana Anastasia Anton), fiica cea mare, bolânzeşte şi cam atât, din momentul în care dragostea pentru Egor (Tudor Aaron Istodor), pictorul venit în vizită, îi este 'furată' de mătuşa Christina (Anastasia Dumitrescu). Fiica cea mică, Simina (Ioana Sandu), comunică direct cu absenta-atât-de prezentă, este prima care îi pronunţă numele, care o readuce pe nemuritoare printre muritori şi transmite veşti. Fetiţa este drăgălaşă, prea drăgălaşă, îi lipseşte de multe ori micul diabolism al celei care ştie mai multe, pentru că are acces privilegiat. Ea îl iniţiază pe Egor, până la apariţia Chistinei", conform site-ului http://aarc.ro/.

Totodată, Magda Mihăilescu aminteşte de "apariţia rău prevestitoare a ţânţarilor, ca o pânză între cer şi pământ, semn al tributului de sânge".

"Eliade explică, în 'Memorii', impulsul din care s-a întrupat 'Domnişoara Christina': 'După atâţia ani de literatură realistă, mă simţeam din nou atras către fantastic. Mă obseda o poveste al cărei personaj principal era o tânără moartă cu treizeci de ani în urmă. Aparent, ar fi vorba de un strigoi, dar nu voiam să reiau nici tema folclorică atât de populară la noi şi la vecinii noştri, dar nici motivul romantic al strigoiului, (gen Lenore). (...) Dar mă fascina drama tristă şi fără ieşire a mortului tânăr care nu se poate desprinde de pământ, care se încăpăţânează să creadă în posibilitatea comunicării concrete cu cei vii, sperând chiar că se poate iubi şi să fii iubit aşa cum iubesc oamenii, în modalitatea lor încarnată'. Cineastul îl contrazice, într-o oarecare măsură. Şi totuşi, este vorba despre un strigoi, atâta timp cât fata moartă, care bântuie suflarea conacului, a alimentat, deja, circulaţia legendei prin comunitatea satului", scrie criticul de film, potrivit site-ului http://aarc.ro/.

Regizorul Alexandru Maftei mărturisea, la premiera filmului: "Pentru mine a fost o mare provocare adaptarea acestei nuvele pentru cinema. Lucrurile s-au întâmplat în timp, încercând să pătrund din ce în ce mai adânc în miezul ţesăturii de gânduri şi stări pe care le aveau personajele şi care erau foarte frumos descrise în carte, am încercat să intrăm în toată atmosfera asta (...)", notează site-ul tvr.ro. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: cinemagia.ro