Calinic Miclescu a fost Mitropolit al Moldovei între anii 1865-1875 și apoi Mitropolit primat între 1875-1886.

S-a născut la data de 16 aprilie 1822, în Suceava, în familia marelui logofăt Scarlat Miclescu și a soției acestuia Maria (născută Beldiman), primind la botez numele Constantin. A intrat în monahism la Huși, la 18 iunie 1842, hirotonit apoi în treapta de ierodiacon în ziua de Sfântul Gheorghe, în 1843, pentru ca cinci ani mai târziu să fie hirotonit ca ieromonah, la 30 noiembrie 1848, apoi protosinghel și arhimandrit.

Descendent al unei vechi și puternice familii boierești din Moldova, crescut la curtea mitropolitului Sofronie Miclescu al Moldovei și Sucevei, Calinic Miclescu a primit o educație și mai ales o instrucție aleasă.

Între anii 1851-1858 a fost stareț al Mănăstirii Slatina, ctitorie a domnului Moldovei Alexandru Lăpușneanu (1552-1561; 1564-1568), perioadă în care a înființat școala pentru copii țăranilor din satul Mălini din apropierea mănăstirii.

La praznicul Intrarea în biserică a Maicii Domnului, în anul 1855, a fost hirotonit arhiereu titular cu titlul de Calinic de Hariopoleos fiind un unionist convins motiv pentru care a fost și ales deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei în 1857. Printre hotărârile adoptate în Divanul Ad-hoc, s-au numărat: respectarea vechilor capitulații (convenții - n.r.) dintre Țările Române și Înalta Poartă din 1393, 1460, 1513, și 1634, care prevedeau că aceste teritorii sunt neocupate și independente; Unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării. (sursa: https://www.arhiepiscopiasucevei.ro)

În perioada noiembrie 1858 - ianuarie 1861, Calinic Miclescu a fost locțiitor de episcop la Huși, apoi locțiitor de mitropolit al Moldovei în perioada mai 1863 - mai 1865, când a fost numit mitropolit al Moldovei (1865-1875).

După decesul mitropolitului Nifon Rusăilă (1875-1886), a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei la București în 1875.

În perioada păstoririi sale în calitate de mitropolit primat a fost înființată la București Facultatea de Teologie Ortodoxă, în anul 1881, s-a întemeiat Tipografia Cărților Bisericești, în anul 1882.

Mitropolitul primat Calinic Miclescu a participat alături de un sobor de arhierei la sfințirea pentru prima dată în Biserica Ortodoxă Română a Sfântului și Marelui Mir, în 1882. În timpul său a fost recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române (1885).

După venirea în scaunul patriarhal de la Constantinopol a unui nou patriarh, Ioachim al IV-lea (1884-1886), demersurile înghețate privind autocefalia Bisericii Ortodoxe Române au fost reluate. În aprilie 1885, mitropolitul primat Calinic a adresat o scrisoare Patriarhiei, însoțită de una a ministrului Cultelor și Instrucțiunii, D.A. Sturdza, prin care cereau recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, potrivit rânduielilor canonice ale Bisericii Răsăritului.

Patriarhul a răspuns mitropolitului primat și ministrului Cultelor la 25 aprilie 1885, arătând că a luat în considerare, împreună cu membrii Sinodului patriarhal, cererea Bisericii Ortodoxe Române, pe care o recunoaște ca autocefală. În aceeași zi s-a dat Tomosul de autocefalie, semnat de patriarh și de către zece membrii ai Sinodului.

Despre parcursul său pe acest pământ și răspunderea înaintea judecății desăvârșite, mitropolitul Calinic Miclescu nota în testamentul său: 'Născut și crescut în zilele și cu tradițiunile celor de vecinică și fericită pomenire mitropoliți Veniamin Costachi, Meletie și Sofronie, unchiul meu, Dumnezeu m-a învrednicit de am urcat toate treptele ierarhiei clericale, până la scaunul de Mitropolit Primat al României. (...) De câte ori mi s-a prezentat ocazia, am crezut de a mea datorie a lua parte și a lucra cât puterile mi-au permis, la evenimentele și la faptele săvârșite în țara mea, în cursul celor 50 ani din urmă.

Dacă rezultatele n-au corespuns totdeauna dorințelor mele, dacă aprecierile mele m-au indus cumva în eroare, compatrioții mei cei nepărtinitori, pe de o parte, nu vor uita greutățile, cu care am avut a lupta, și, pe de altă parte, vor ține seamă de neputința în genere a firii omenești de a face lucruri perfecte și complete, și în particular de slăbiciunea însușirilor mele; însă martor îmi este Domnul, că dorul binelui nu mi-a lipsit niciodată și că în toate împrejurările am avut în vedere interesul înalt al țării mele. Am avut fericirea de a vedea unirea celor două Principate, a căror organizare politică ținea separat ceea ce providența dumnezeiască făcuse spre a fi unit și nedespărțit (...)'. (sursa: https://doxologia.ro/numirea-lui-calinic-miclescu-ca-mitropolit-al-moldovei)

Mitropolitul Calinic Miclescu s-a săvârșit din această viață la 14 august 1886, când și-a dat obștescul sfârșit fiind înmormântat în cimitirul de la Mănăstirea Neamț. (surse: https://www.arhiepiscopiasucevei.ro; https://basilica.ro/; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Compendiu, Preot profesor doctor Mircea Păcurariu, Basilica, 2013; https://doxologia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: arhiepiscopiasucevei.ro