Ortodoxe
Izvorul Tămăduirii; Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu; Sf. Ap. și Evanghelist Marcu; Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului

Greco-catolice
Sf. ap. și ev. Marcu

Romano-catolice
Sf. Marcu, ev.


În vinerea din Săptămâna Luminată, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii.

Sărbătoarea amintește de una dintre minunile Maicii Domnului, petrecută cu un orb. Înainte de a fi împărat, Leon cel Mare a găsit într-o pădure un orb, care i-a cerut apă. La îndemnul Maicii Domnului, Leon i-a dat orbului să bea apă dintr-un izvor, iar acesta s-a vindecat de orbirea sa.

Pentru a mulțumi Maicii Domnului, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat în apropierea izvorului o biserică unde s-au săvârșit apoi multe minuni. Biserica, situată în vechiul cartier Vlaherne, se mai vede și astăzi în Istanbul.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii s-a generalizat în Biserica Ortodoxă în timpul secolelor V-VI.

În această zi, în toate bisericile și mănăstirile ortodoxe, după oficierea Sfintei Liturghii, se săvârșește slujba de sfințire a apei.


* Sfânta Icoană a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, aflată în apropiere de Ploiești, datează din secolul al XVI-lea. A fost adusă din Siria și dăruită așezământului de la Ghighiu de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, la 25 februarie 1958.

Ierarhul sirian, aflat într-o vizită în România, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Justinian (1948-1977), o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani și vestită prin minunile ei.

Patriarhul a hotărât ca această sfântă icoană să fie așezată în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoțit de episcopul-vicar al Patriarhiei, Teoctist Botoșăneanul (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 1986-2007), a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu, unde a depus darul de mare preț.


* Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 25 aprilie.

'Sfântul Evanghelist Marcu era de neam evreu, din seminția lui Levi, ucenic al Sfântului Apostol Petru și fiu iubit al aceluia întru Sfântul Duh, pe care îl pomenește în scrisoarea sa, zicând: 'Vă sărută pe voi aleasa Biserică din Babilon și Marcu, fiul meu'. Iar fiu era nu după trup, ci după duh, născut prin bunavestire și prin baia Sfântului Botez'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Marcu a fost numărat în ceata sfinților șaptezeci de apostoli ai lui Hristos, mai întâi cu Sfântul Petru, de care a fost pus și episcop.

După Înălțarea la cer a Mântuitorului, Sfântul Marcu l-a însoțit pe Sfântul Apostol Petru la Roma; aici, la rugămintea credincioșilor, a scris una dintre cele patru Evanghelii ale Noului Testament, cea de-a doua parte a Bibliei sau a Sfintei Scripturi.

'Deci plecându-se la rugămintea lor, a scris petrecerea lui Hristos pe pământ cu oamenii, dar mai întâi, singur a arătat-o lui Petru. Iar el, văzând-o și citind-o, a încredințat că este adevărată și a poruncit tuturor s-o citească și să creadă toate cele scrise într-însa'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu s-a născut în Cirene, în Vestul Africii, fiind educat în cultura greacă și ebraică. Este considerat fondatorul Bisericii Alexandriei.

A fost martirizat în nordul Africii, în Alexandria.


* Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a născut în Rusia în anul 1692. A fost atras de tânăr de viața monahală și în căutarea unor călugări cu viață îmbunătățită a petrecut în sihăstriile din Rusia, Ucraina și Țările române. Venit în Țara Românească în contextul tulburărilor prin care treceau creștinii ortodocși din Ucraina după Unirea de la Brest Litovsk, Sfântul Vasile s-a așezat la mănăstirea Dălhăuți de lângă Focșani, unde a rămas timp de 20 de ani.

În anul 1730 s-a retras cu câțiva ucenici în Munții Buzăului, la Mănăstirea Poiana Mărului.

Sub îndrumarea lui au venit monahii de la schiturile Trăișteni, Cârnu, Rătești, Ciolanu, Bontești, Pometul, Rogozu, Cotești, Gavanu și Valea Neagră, așezate în Munții Buzăului și ai Vrancei.

Sfântul Cuvios Vasile a fost duhovnic și povățuitor al Sfântului Paisie de la Neamț, pe care l-a și tuns în rânduiala călugăriei în anul 1750, pe când se aflau în Sfântul Munte al Athosului.

Cuviosul Stareț Vasile a alcătuit și câteva scrieri foarte folositoare pentru cei ce doresc să citească și să înțeleagă corect operele Sfinților Părinți care vorbesc despre rugăciunea inimii și despre trezvie.

La 25 aprilie 1767, starețul Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veșnice, fără a se cunoaște astăzi unde se odihnesc rămășițele sale pământești. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 4-5 martie 2003, a hotărât canonizarea sa, cu data de prăznuire la 25 aprilie. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; https://basilica.ro; https://doxologia) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)