Sub genericul "Coase-ţi ia!" mai multe femei din judeţul Neamţ se întâlnesc periodic la şezătoarea găzduită de Centrul pentru Cultură şi Arte "Carmen Saeculare". Au meserii diferite, sunt doctoriţe, contabile sau profesoare, însă au în comun pasiunea faţă de ie şi dorinţa de a reînvia o meserie care la un moment dat părea că se va pierde odată cu vremurile.

În cadrul acestei şezători, doamnele cos cămăşi populare femeieşti folosind materiale şi tehnici tradiţionale.

Carmen Nastasă, directorul Centrului pentru Cultură şi Arte "Carmen Saeculare", a declarat pentru AGERPRES că proiectul a apărut din necesitatea de a duce mai departe o artă tradiţională care aminteşte de interioarele vechilor case ţărăneşti.

"Povestea a început în anul 2015, când câteva pasionate de artă populară din Piatra-Neamţ au dorit să caute pe internet informaţii despre cum să-şi coase o ie. Şi aşa au găsit un grup pe Facebook, unde au aflat că ia tradiţională este subiect de interes pentru câteva mii de români. După o scurtă perioadă de socializare online, aceste doamne dornice de a-şi coase propriile ii, din dorinţa de a forma o veritabilă şezătoare în care să aibă posibilitatea de a face schimb de experienţe, modele şi păreri. Centrul pentru Cultură şi Arte 'Carmen Saeculare' le-a pus la dispoziţie sala cursurilor de artă populară, care a fost reamenajată în cadrul Şcolii Populare de Arte şi dotată cu un război de ţesut, păretare, covoare tradiţionale şi alte obiecte de uz casnic din gospodăria tradiţională românească, toate, surse de inspiraţie pentru meşteriţele iubitoare de artă populară", povesteşte Carmen Nastasă.

Foto: (c) Centrul pentru Cultură şi Arte "Carmen Saeculare"

Astfel, mâinile care dimineaţă au operat un pacient sau au predat elevilor dintr-o şcoală, încep seara să toarcă firul de lână sau bumbac. Apoi îl trec prin războiul de ţesut şi, după crearea pânzei, se realizează croiul. Ultima etapă, una care cere răbdare, este brodatul iei.

Acesta este pe scurt lungul dar frumosul drum al cămăşii populare femeieşti, cunoscută sub denumirea generică de ie.

"Proiectul 'Coase-ţi ia!' are ca scop revitalizarea unei îndeletniciri tradiţionale specifice zonei Neamţ şi readucerea în prim plan a celei mai frumoase piese de port popular românesc - ia. Proiectul s-a bucurat de mare succes în rândul iubitoarelor de artă populară, numărul membrelor clubului mărindu-se la fiecare întâlnire", afirmă Carmen Nastasă.

Cu ocazia sărbătorii Sânzienelor, iile realizate la şezătoarea Centrului pentru Cultură "Carmen Saeculare" vor fi prezentate într-o expoziţie inedită în grădina Muzeului de Etnografie din Piatra-Neamţ.

Directoarea muzeului, Florentina Buzenschi, a declarat, pentru AGERPRES, că istoria cămăşii populare începe în urmă cu peste 5.000 de ani.

"Dacă ar trebui să facem o istorie a cămăşii populare româneşti, ar fi foarte mult de vorbit. O regăsim chiar pe Columna lui Traian sau, dacă mergem şi mai jos în istorie, găsim pe vasele de Cucuteni acea cămaşă simplă, dreaptă, a cărui croi a fost preluat până în zilele noastre", spune Florentina Buzenschi.

Odată cu trecerea anilor, cămaşa populară a suferit modificări. Cea mai frumoasă ie se regăseşte în secolul al XX-lea, în special în perioada interbelică, consideră directorul Muzeului de Etnografie.

Foto: (c) Gabriel Apetrii/AGERPRES

"În ceea ce priveşte Moldova, am putea vorbi în principal de două tipuri de cămăşi: cămaşa dreaptă, sau bătrânească, şi cămaşa încreţită la gât, cu altiţă, căreia i se spune ie. Cea mai frumoasă cămaşă este cea de secol XX, din perioada interbelică. A existat şi o mică ruptură, în perioada postbelică, din cauza urbanizării excesive. Toată lumea dorea să aibă acces la moda orăşenească, iar tradiţia şi portul popular au trecut în planul secund. Cine a mai cusut a folosit materiale sintetice, crezând că este bine să modernizeze costumul popular. Avem cămăşi din anii '70 care rămân ca un document al prostului gust în ceea ce priveşte cămaşa femeiască", explică Florentina Buzenschi.

Potrivit acesteia, în mod paradoxal, în ultimii ani se înregistrează un trend crescător în ceea ce priveşte punerea în valoare a iei.

"După 2013, când a apărut Ziua Universală a Iei, avem parte de o explozie în sensul cel mai bun al termenului în ceea ce priveşte cămaşa femeiască - ia. Nu doar că doamnele se îmbracă la această sărbătoare de 24 iunie, ci îşi fac propriile cămăşi. Iar şezătorile s-au înmulţit foarte mult şi comunitatea a făcut un mare serviciu portului popular românesc. Este domeniul artei populare care a fost revigorat cel mai mult în ultima perioadă. Multe meşteşuguri au dispărut, multe ocupaţii la fel. Dar singura care s-a păstrat şi se vede că se dezvoltă în continuare este această parte a industriei casnice ţărăneşti: realizarea pieselor de port tradiţionale româneşti", adaugă Florentina Buzenschi.

Foto: (c) Gabriel Apetrii/AGERPRES

În "Grădina cu ii" a Muzeului de Etnografie au fost expuse pe 21 iunie, un număr de 30 de ii, cele mai multe realizate, în ultimul an, de 23 de membre ale şezătorii de la Piatra-Neamţ.

Ca sursă de inspiraţie, femeile au folosit pictura "La Blouse Roumaine" a celebrului pictor Henri Matisse, expusă la Centre Pompidou din Paris, dar şi cămăşi vechi din muzeele de etnografie, lăzile de zestre ale bunicilor sau planşe din cărţi vechi.

"Doamnele de la şezătoarea din Piatra-Neamţ sunt foarte pasionate de ceea ce fac. Îşi fac pentru ele aceste cămăşi populare, lucrează de câţiva ani şi le fac pentru sufletul lor. Este şi o foarte bună terapie, dar tot timpul este şi ca o provocare ca să caute modele de ii cât mai complicate şi se întrec să le facă foarte bine. Unele dintre doamne sunt la prima cămaşă, altele sunt la a zecea cămaşă. Noi facem această expoziţie ca publicul să vadă că poate să facă oricând la fel", declară directoarea Muzeului de Etnografie din Piatra-Neamţ.

***
Ziua Universală a Iei este sărbătorită în ţara noastră, dar şi în comunităţile româneşti din întreaga lume, la data de 24 iunie.

La începutul anului 2013, comunitatea online "La Blouse Roumaine", fondată de Andreea Tănăsescu, în 2012, a propus ca data de 24 iunie (sărbătoarea de Sânziene) să devină o zi dedicată iei şi să fie numită Ziua Universală a Iei. Prima marcare a acestei zile a avut loc la 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene (Drăgaica).

Astăzi, evenimentul este marcat în peste 50 de ţări şi 300 de localităţi, de pe şase continente. Ziua Universală a Iei a intrat în programul anual al muzeelor şi instituţiilor culturale din ţară şi străinătate, fiind marcată atât de ambasadele României, cât şi de misiunile diplomatice în România.

Ediţia a VII-a a Zilei Universale a Iei se desfăşoară sub tema "#AcasălaOrigini - Fotografii pentru o generaţie", prin care se doreşte conectarea oamenilor - unii aflaţi departe de casă, dar mereu legaţi de pământul strămoşesc, cu ajutorul fotografiei. În acest sens, comunitatea "La Blouse Roumaine" lansează invitaţia de a lua parte la crearea celei mai mari expoziţii online. Cei care doresc să participe se vor fotografia purtând o ie, o cămaşă sau, de preferat, întreg portul tradiţional popular românesc în faţa casei, a clădirii unde locuiesc, la poartă, în grădină, într-un parc din apropiere sau oriunde înseamnă "acasă" pentru fiecare. AGERPRES /(A, AS - Gabriel Apetrii, editor: Marius Frăţilă, editor online: Irina Giurgiu)

Citiţi şi:

* Povestea Iei/Argeş: Aproape 2.000 de ii şi cămăşi bărbăteşti din toate zonele ţării, în colecţiile Muzeului Goleşti

* Povestea Iei/ O ie de Muscel cumpărată dintr-o consignaţie de pe Lipscani - o chemare către un destin hyperborean

* Povestea Iei/Timiş: Iile îngropate la Sânnicolau Mare de ţărăncile deportate în Bărăgan - comorile Banatului de câmpie