Arheologii Muzeului Național al Banatului (MNB) care lucrează la descărcările arheologice de pe tronsonul feroviar Timișoara Est - Lugoj au descoperit, în premieră pentru zona Banatului, mai multe cuptoare de purificare a fierului, folosite în diferite ere istorice, ceea ce arată că zona era un adevărat centru industrial înaintea industrializării moderne.

Ca element de legătură între zonele cercetate, arheologii timișoreni au stabilit că populația, din neolitic până în secolul al XVIII-lea la reglementarea cursurilor râurilor Bega și Timiș, trăia pe grinduri formare din depunerile aluvionare, că exista o faună diversificată, cu animale domestice, dar și castori ori broaște țestoase, probabil datorită întinsei zone umede. Nota predominantă a fost legătura omului cu mediul, adaptarea lui la condițiile naturale.

Șeful Secției Arheologie din cadrul Muzeului Național al Banatului, Andrei Georgescu, relatează, pentru AGERPRES, că munca echipei se apropie de finalul proiectului de cercetare arheologică preventivă de pe culoarul de reabilitare feroviară Timișoara Sud - Lugoj al Căilor Ferate, unde au avut loc descoperiri arheologice spectaculoase.

'Pe acest traseu, am cercetat până în prezent mai multe situri arheologice din diferite localități, la Remetea Mare, Ghiroda, Suștra, Izvin și precum și în gara Lugoj. Au fost descoperiri extrem de spectaculoase care au acoperit un palier cronologic extrem de larg, începând cu neoliticul timpuriu și până în epoca modernă. Printre cele mai spectaculoase descoperiri putem menționa o zonă de reducere a minereului, un atelier metalurgic de la mijlocul mileniului I după Hristos, descoperit la Izvin, precum și o altă așezare descoperită la Suștra, din Evul Mediu, cu mai multe cuptoare de produs ceramică. În prezent, colegii noștri lucrează la situl de la Pădurea Verde din Timișoara, care se remarcă prin descoperirile datând din prima parte a mileniului I înainte de Hristos. Este o descoperire foarte spectaculoasă și o perioadă istorică mai puțin cercetată în Banatul de câmpie. Noi lucrăm în paralel cu cei de la Căile Ferate, astfel încât să nu îngreunăm prea mult procesul de construcție al acestei rețele de infrastructură', a explicat muzeograful Andrei Georgescu.

Arheologul MNB spune că în situl de la Pădurea Verde a fost descoperită o așezare rurală de acum 2.700 - 2.800 de ani, urme pe care le-au lăsat oamenii în pământ.

'În zona noastră, nefiind piatră foarte multă, cele mai multe clădiri sunt săpate fie în pământ fie păstrează amprentele stâlpilor care au format supra-structura clădirilor din trecut. În general, aveau locuințe adâncite sau gropi de provizii, gropi menajere. Sigur, există un liant, o caracteristică comună între descoperirile din diferite ere arheologice. Palierul cronologic este foarte larg între neolitic și Evul Mediu, ca distanță în timp, dar ce putem vedea ca un element comun este relația omului cu mediul, adică o adaptare la mediul specific al Banatului de câmpie', a arătat Șeful Secției Arheologie din cadrul Muzeului Național al Banatului.

Cercetările au relevat date importante despre modul în care trăiau și locuiau oamenii în trecut în această zonă a Banatului.

'Înainte de lucrările de hidro-ameliorare din perioada modernă (secolul XVIII, n.r.), acest teritoriu era brăzdat de numeroase brațe ale Begăi, ale Timișului, nefiind foarte bine delimitate pe vremea aceea, care pe lângă faptul că inundau zona foarte frecvent, aduceau aluviuni care formau grinduri propice locuirii. Noi, cercetând foarte multe situri din foarte multe perioade, am văzut că se respectă un tipar de-a lungul vremurilor în care ei nu locuiesc foarte mult timp pe aceste grinduri. Adică sunt locuiri sezoniere, poate o generație, după care se mută pe un grinduri învecinat și tot așa, speculând fiecare din aceste terase și adaptându-se mediului. Motivele pentru care se relocau periodic pot fi diverse: ori epuizau resursele din zonă, ori venea o nouă inundație. Momentan nu am reușit să identificăm care ar fi cauza. Dar e clar că ei nu locuiesc foarte mult timp într-un loc, cu excepția Neoliticului și a Bronzului Mijlociu, când avem aceste teluri care sunt locuiri sedentare pe foarte multe generații. În principal, locuirile sunt de scurtă durată pe aceste grinduri aluvionare', a detaliat arheologul Andrei Georgescu.

Un punct forte al cercetărilor MNB este descoperirea mai multor cuptoare de redus minereul, de purificare a fierului, din neolitic până în epoca modernă, tehnica folosită fiind foarte apropiată de cea de astăzi. Nefiind găsite în apropierea acestor cuptoare zone de locuit, se presupune că este vorba despre adevărate 'centre de extracție' a fierului.

Sursa: MNB

'Am găsit în cercetările noastre mai multe cuptoare de redus minereul. Adică, ei luau minereul de fier în forma sa naturală, probabil din zonă, încă nu am reușit să facem analize. Trebuie să vedem dacă e minereul de baltă sau e adus de undeva. Există așa-numite filoane din zona aceasta mlăștinoasă și puteau separa minereul de fier de pământul natural, astfel încât să obțină produsul finit. Am descoperit inclusiv produsul finit, adică lingourile de fier, pe care noi bănuim, datorită formei lor, că le comercializau mai departe. Am găsit și câteva relații cronologice între complexe (cartiere, n.r.), deci bănuim că ei practicau sezonier extragerea fierului, reveneau în acest loc sezonier, de aceea credem că, probabil, extrăgeau și din zona respectivă fierul. Nu am găsit urme de locuire, deci nu era o așezare acolo, nu era un cartier al unei așezări, ci era o zonă în care ei veneau în mod special ca să facă acest proces de reducere a minereului. Era o zonă industrială din perioada preindustrială. Este o tehnologie care s-a păstrat, a rămas constantă pe perioada mai multor veacuri. Adică aceeași metodă se folosea și pe acele vremuri și după aceea, până în epoca modernă. Deci nu e neapărat mai avansată decât restul așezărilor din vremea respectivă. Este o premieră pentru Banat. Nu s-a mai descoperit până acum o astfel de zonă industrială în vestul țării, din câte știu, doar din câte cunosc în zona Satu Mare s-au mai găsit astfel de cuptoare pentru reducerea minereului din această perioadă istorică', a precizat arheologul Andrei Georgescu.

Sursa: MNB

Odată cu aceste descoperiri, și arheologii biologi au găsit urme de faună, aglomerări fosile ale unui anumit tip de animale, unele pe cale de dispariție. Așa sunt castorul și broasca țestoasă sau anumite specii de pești.

'Desigur, s-au făcut destul de multe studii faunistice, mai puțin pe zona Banatului, dar putem observa nu neapărat animale care nu mai sunt, ci animale care sunt mai rare. De exemplu, pentru Epoca Fierului avem foarte multe exemple de castori în așezări. În general, în așezări găsim mai mult animalele domesticite. Foarte rar găsim animale sălbatice, ponderea lor fiind relativ mică. Dar, pentru câteva așezări, avem acest tipar că tot apare castorul. Dintre pești, se găsesc mai multe urme de răpitori, doar că peștele e mai greu de găsit pentru că are oasele foarte mici. Urme de cămile au fost descoperite chiar în centrul Timișoarei, dar era normal, pentru că existau conexiuni pe vremea aceea cu Orientul. Noi am primit ca donații de la un pasionat mai multe oase de mamut descoperite în zona Bazoșul Vechi. Cred că este un depozit fosilifer, pentru că au fost mai multe oase de mamut descoperite în albia Timișului și probabil că vor mai fi în continuare', spune Andrei Georgescu.

În altă ordine de idei, în zona de vest a județului Timiș arheologii au descoperit gropi neolitice cu numeroase carcase de țestoase fără picioare, vestigii care demonstrează că aceste vietăți făceau parte din alimentația omului mai ales în timpul verii. Schimbările climatice și intervențiile omului asupra mediului au făcut ca numărul lor să scadă, fiind astăzi animale protejate în România, iar scoaterea acestora din habitatul lor natural este considerată braconaj. De aceea, țestoasele au și o zi internațională dedicată lor - 23 mai.

Bio-arheologul Ionela Slejiuc, muzeograf la Muzeul Național al Banatului, a declarat, pentru AGERPRES, că arheologii studiază o populație neolitică în zona Dudeștii Vechi unde în vara anului 2023 s-au găsit într-un loc foarte multe resturi de țestoase și de scoici.

'Zona fiind mlăștinoasă, oamenii neoliticului consumau toate resursele de hrană. În preistorie erau consumate, fiind un fel de pescuit sezonier. Când apele erau mai scăzute, le prindeau mai ușor pentru consum. La fel au fost găsite și gropi foarte mari de scoici, dar și alte resturi animale, cerb, urși. Din carapace (de țestoasă, n.r.) se confecționau piepteni în perioada romană și probabil că erau folosite și ca vase pentru mâncare în neolitic', a explicat bio-arheologul Ionela Slejiuc. AGERPRES/(A, AS - redactor: Otilia Halunga, editor: Karina Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)