La 3 martie 1875, avea loc la 'Opéra Comique' din Paris, premiera operei 'Carmen', a compozitorului Georges Bizet, pe un libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, după nuvela omonimă a lui Prosper Mérimée, conform https://pad.philharmoniedeparis.fr/.

Cu atractivitatea sa universală și farmecul amețitor, 'Carmen' este, astăzi, una dintre cele mai interpretate opere din lume. La fel ca eroina sa cu ochi negri, capodopera compozitorului francez este rebelă, dar în aceeași măsură și senzuală, plină de strălucire și întuneric, alternând între scene intime și refrenuri triumfale. Atingerea strălucitoare a lui Georges Bizet a fascinat publicul: dincolo de partitură, el a fost și cel care a scris cele mai nepieritoare rânduri ale libretului, bazat pe nuvela lui Prosper Mérimée. Totul servește dramei. Ritmul insolent de expresiv vrăjește; orchestrația cu tușele ei hispanice este o gură de aer proaspăt. Pe meterezele Seviliei, femeia fatală își revendică libertatea. După cum prevăzuse, ea dispare într-un duet final, despre care cel mai înfocat admirator al ei, filosoful Friedrich Nietzsche, ar fi spus: 'Nu cunosc niciun caz în care gluma tragică care constituie esența iubirii să fie exprimată atât de strict, tradusă cu aceeași groază într-o formulă, ca în strigătul lui Don José: Da, am ucis-o, eu - adorata mea Carmen!', potrivit https://www.opera-lausanne.ch.

Compusă la sfârșitul vieții, după crearea a nu mai puțin de zece lucrări dramatice care s-au jucat pe scenele lirice franceze, 'opera operelor' - după cum o numește Nietzsche - a avut parte de critici la premiera pariziană. Atmosfera exotică, senzualitatea nedisimulată a personajului principal, finalul violent, toate au șocat și scandalizat primul public și au suscitat proteste ale unei părți a criticii. Opera a avut, însă, parte și de numeroase mărturii de admirație, de la aceea a lui Theodore de Banville la cele ale lui Camille Saint-Saens și ale lui Friedrich Nietzsche, indică https://archiv.magyaropera.ro/.

Sursa foto: Opera Națională București /Facebook

Georges Bizet a murit brusc la trei luni de la premieră, după cea de-a 33-a reprezentație, nebănuind că lucrarea sa va obține recunoașterea internațională în anii următori. În 1883, a fost jucată din nou la Paris, fiind de această dată aclamată de public și de critică, conform https://pad.philharmoniedeparis.fr/.

După războiul din 1870, Bizet a fost numit conducător al corurilor Operei, iar un an mai târziu, a preluat postul de șef de cânt de la Opera Comică. Acest teatru i-a montat opera comică 'Djamileh' (1872) și i-a comandat 'Carmen'. Opera în patru acte s-a născut din alăturarea unor arii, coruri, interludii, scene de o intensă pasiune reflectând caracterul personajelor, situațiile dramatice, atmosfera. Mai târziu, specialiștii au afirmat că această operă formează puntea între tradiția reprezentată de 'opéra comique' și realismul sau 'verismo', care a caracterizat opera italiană de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Sursa foto: Opera Națională București /Facebook

Personajele operei 'Carmen', a cărei acțiune se petrece în Sevilla, la începutul secolului al XIX-lea, sunt: Carmen, o tânără gitană care lucrează la o fabrică de țigări; Don Jose, caporal de dragoni; Micaela, iubita lui; Escamillo, toreador; Zuniga, căpitan de dragoni; Frasquita și Mercedes, prietenele lui Carmen; Morales, ofițer de dragoni; Remendado și Dancairo, contrabandiști; lucrătoare, ostași, toreadori, contrabandiști, copii, potrivit lucrării 'Ghid de operă' (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1971).

Frumoasa și temperamentala Carmen îl seduce pe Don Jose care, de dragul ei părăsește cariera militară și devine contranbandist. Renunță și la iubita sa, Micaela, care încerca să-l readucă pe calea cea bună. Iubirea Carmencitei însă s-a stins la fel de iute cum s-a aprins, Escamillo, toreadorul, devenind ținta următoarei sale cuceriri. Don Jose, rănit, disperat, orbit de durere, se răzbună ucigând-o, notează https://archiv.magyaropera.ro/.

Pentru această tragică poveste, Bizet a creat o muzică de un exotism distinctiv iberic, în pofida faptului că nu a vizitat niciodată Spania. Celebrele arii-dansuri 'Habanera' ('L'amour est un oiseau rebelle') și 'Seguidila' ('Pres des ramparts de Séville') conturează temperamentul și pasionalitatea eroinei principale, în contrast cu aria Micaelei, în stilul bel canto-ului francez de grand opera. Aria cuceritorului toreador ('Votre toast, je peux vous le rendre') este un marș triumfător, pe când personajul Don Jose are o partitură emoțională extrem de complexă, împletită cu motivul apăsător al destinului implacabil, conform https://stageagent.com/ și https://www.kennedy-center.org/.

Sursa foto: Opera Națională București /Facebook

Reprezentant de seamă al sfârșitului epocii romantice franceze, compozitorul francez Georges Bizet (25 octombrie 1838 - 3 iunie 1875) și-a dedicat aproape întreaga creație teatrului muzical și muzicii dramatice în ansamblu. Lucrările sale, începând cu 'Simfonie în Do major' (1855, cântată în primă audiție de-abia în 1935), urmată de opereta 'Le Docteur miracle' (1857, Premiul Romei), cantata 'Clovis et Clothilde' (1857), opera buffa 'Don Procopio' (1860), operele 'Ivan le Terrible' (1862-1863), 'Les Pecheurs de perles' (1863) și 'La Jolie Fille de Perth' (1867), simfonia 'Roma' (1869), partitura 'Noe' (scrisă de Halévy terminată de Bizet, 1870), opera comică 'Djamileh' (1872), uvertura 'Patrie' (1874), partitura pentru pian la patru mâini 'Jeux d'enfants' (1871-1872), partitura pentru piesa de teatru 'L'Arlésienne' de Alphonse Daudet adaptată după o poveste din 'Lettres de mon moulin' și încheind cu opera în patru acte 'Carmen' (1875), chiar dacă nu au avut mare succes în momentul creării lor, astăzi, fac parte din capodoperele nepieritoare ale istoriei operei. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: francais.radio.cz