Clubul englez de fotbal Arsenal Londra a fost înfiinţat în 1886 de către lucrătorii la uzina de armament Woolwich Arsenal, numele clubului la acea dată fiind Dial Square, potrivit https://historyofsoccer.info.

Primul meci oficial câştigat a fost victoria cu scorul 6-0 în faţa echipei Eastern Wanderers, la 11 decembrie 1886. În anii care au urmat clubul a disputat partide amicale şi meciuri locale în competiţiile de cupă sub numele Royal Arsenal, Woolwich, din anul 1891.

În anul 1893, Woolwich Arsenal s-a alăturat Ligii de Fotbal, iar clubul a început să funcţioneze ca un club profesionist. Funcţionând ca un club în divizia secundă, ''tunarii'' s-au mutat pe arena Highbury, în nordul Londrei, în anul 1913. Echipa Arsenal Football Club, denumire adoptată în anul 1914, s-a alăturat competiţiei extinse Prima Divizie ca urmare a Primului Război Mondial, unde au activat până în prezent.

Politicianul şi preşedintele lui Arsenal, Henry George Norris, a hotărât în vara anului 1925 că echipa are nevoie de un nou manager şi l-a instalat pe Herbert Chapman, care câştigase două titluri de prima divizie cu Huddersfield Town şi o cupă FA, potrivit https://www.justarsenal.com.

În primul sezon pe Highbury, Chapman a reuşit să joace un sfert de finală în Cupa FA şi să se plaseze pe locul secund în Prima Divizie. În anii 1920, Arsenal a luptat la jumătatea clasamentului, reuşind în 1927 să dispute finala Cupei FA însă a pierdut (0-1) cu cei de la Cardiff City.

Herbert Chapman a schimbat modul de joc, a implementat tactici moderne şi la echipă au venit jucători noi precum Cliff Bastin, David Jack, Alex James şi Eddie Hapgood, ceea ce avea să se transforme într-unul dintre cluburile cele mai temute şi apreciate din fotbalul englez. Prin munca depusă, infuzia de jucători şi tacticile de pregătire a meciurilor, la finalul sezonului competiţional 1930-1931, Arsenal cucereşte primul titlu de campioană, cu 66 de puncte strânse, un record competiţional. În finala Cupei FA împotriva fostei echipa a lui Chapman, Huddersfield Town, Arsenal câştigă şi acest trofeu.

Anul următor, Arsenal ratează câştigarea titlului, dar revine în fruntea clasamentului la finalul sezonului 1932-1933, ocazie cu care echipa purta noul format de tricou - imprimeu roşu cu dungi albe, aceasta fiind una dintre numeroasele propuneri avansate de managerul Herbert Chapman care şi-au pus amprenta pe transformarea clubului şi a jocului lui Arsenal, menţionează https://www.justarsenal.com.

Această perioadă extraordinară pentru clubul din nordul Londrei avea să fie zguduită de un moment tragic neaşteptat. La un meci împotriva celor de la Guildford City, pe fondul unei răceli serioase, starea de sănătate a managerului Chapman s-a înrăutăţit considerabil şi a fost diagnosticat cu pneumonie. În dimineaţa zilei de 6 ianuarie 1934, managerul Herbert Chapman a decedat la locuinţa sa din Hendon la vârsta de 55 de ani. Omul providenţial care transformase clubul din nordul Londrei într-o forţă a campionatului englez părăsise prea devreme competiţia.

George Allison a preluat rapid echipa şi în sezonul competiţional 1934-1935, Arsenal a câştigat al treilea campionat consecutiv, menţionează https://www.justarsenal.com.

Au urmat două sezoane în care Arsenal nu a mai ridicat trofeul de campioană, însă a obţinut cea de-a doua Cupă FA, după un meci împotriva celor de la Sheffield United la 25 aprilie 1936, Ted Strike reuşind unicul gol al partidei.

În penultimul sezon competiţional desfăşurat înaintea debutului celui de-Al Doilea Război Mondial, Arsenal a cucerit titlul de campioană, al cincilea în opt sezoane.

Anii 1930-1936, cu debutul construcţiei acestei echipe încă din 1925, au reprezentat decada reprezentativă pentru Arsenal în a se impune drept o forţă competitivă a campionatului englez.

Impactul muncii depuse şi reuşitele polivalente în toate aspectele vieţii clubului Arsenal purtând semnătura lui Herbert Chapman au lăsat istoriei clubului londonez cea mai frumoasă perioadă de transformare şi modernizare în plan fotbalistic dar şi la nivel de management. A implementat un sistem de transmitere a ştirilor despre echipă spre fanii acesteia pentru o mai bună cunoaştere a vieţii echipei şi o conexiune solidă între jucători şi fani. A fost cel care a propus al doilea arbitru care să stea la tuşă pentru a identifica precis atunci când mingea părăseşte terenul sau să observe mai bine jocul pe zona apropiată pentru identificarea poziţiilor de fault, a propus amplasarea tabelei de marcaj. A fost cel care a cerut realizarea tricoului dedicat echipei Arsenal, fond roşu cu dungi albe, aceste dungi albe având rolul practic de a-i ajuta pe jucătorii echipei să se găsească mai uşor mai teren. A creionat reţeaua de cluburi adiacente din diviziile inferioare aparţinătoare ale echipei mari pentru a se constitui într-o reţea de pepiniere de furnizare de jucători de perspectivă pentru clubul din prima divizie. Tot Herbert Chpaman a fost cel care a implementat turneele europene înaintea debutului noului sezon competiţional pentru a merge în acele zone cu suporteri dedicaţi ai echipei de peste tot din lume. Faimosul ceas de pe Highbury, care a fost mutat şi pe actuala arenă Emirates, datează tot din perioada plină a realizări a lui Chapman la Arsenal. Echipa din nordul Londrei este singura care are, în capitala britanică, o staţie de metrou ce poartă numele echipei, Arsenal.

Cea mai semnificativă realizare în plan fotbalistic a lui Herbert Chapman, pe lângă succesele la nivel de trofee câştigate, a fost implementarea sistemului de joc 3-2-2-3, aşezarea tactică în teren a jucătorilor, ceea ce s-a dovedit un succes în câştigarea eficientă a meciurilor. Ulterior numeroase echipe din fotbalul englez aveau să adopte acest format de sistem de joc, conform portalului dedicat https://www.justarsenal.com.

Arsenal devenise o echipă competitivă, atrăgea foarte mulţi spectatori la meciurile de acasă cât şi din deplasare, iar la acel moment înţelegerea dintre cluburi privind împărţirea veniturilor din biletele vândute ajuta ambele cluburi care disputau partida. Arsenal atrăgea foarte mulţi spectatori când juca în deplasare, cluburile respective fiind mulţumite de sumele încasate din vânzarea biletelor, care împărţeau o parte din venituri cu cei de la Arsenal. Astfel, echipa londoneză îşi permitea să cumpere jucători pe sume mari dar îi promova şi pe cei din propria pepinieră, ce cuprindea reţeaua de cluburi adiacente din diviziile inferioare. Această filosofie fusese implementată de Herbert Chapman şi folosită cu succes şi de George Allison.

Cu cinci campionate câştigate în opt ani şi două cupe FA, cu reuşite în plan fotbalistic şi la nivel de management pentru fotbalul englez, Arsenal era una dintre cele mai titrate echipe ale Angliei la acel moment, iar perioada anilor 1930-1936 a fost cu adevărat una transformatoare şi de impunere a echipei din nordul Londrei pe scena fotbalului european. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.prints.colorsport.co.uk