Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici din țară, s-a călugărit de tânăr. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a fost arestat și dus la Suceava. După ani de detenție, în 1976, a ajuns la Mănăstirea 'Sfânta Maria' - Techirghiol, pe care a păstorit-o până în ziua de 19 iulie 2011, când s-a mutat la Domnul.

'Marii duhovnici s-au impus în ortodoxie întotdeauna prin darul deosebirii. Acesta a fost semnul după care au fost recunoscuți: din felul cum dădeau răspunsul la problemele ce li se puneau. Un răspuns izvorât din darul deosebiri este întotdeauna cel potrivit, cel ce-ți rezolvă problema, cel care nu e cuvânt, ci leac, balsam care vindecă, transformă, schimbă și așa-l consacră pe cel pe care nici o altă decizie nu-l consacră ca atare', spunea Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală (1982-2005). (sursa: vol. 'Iată duhovnicul - Părintele Arsenie Papacioc')

'Duhovnicul trebuie să respecte cu foarte multă dragoste pe cel care spune lucruri grave. pentru că dacă scapă unul de la înec, de la o apă până la gât, e un merit. Dar nu-i mai mare meritul că l-ai scăpat pe altul de la o apă foarte adâncă? Este o bucurie pentru cel salvat și nu-i mai arde să-l certe, că de ce e ud', sfătuiește între altele Părintele Arsenie.

Părintele Arsenie (Anghel) Papacioc s-a născut la 15 august 1914 în satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița.

'Am fost al șaptelea copil la părinți. ... Tata a fost agent sanitar peste șase sate și a contribuit masiv la construcția bisericii din sat', menționează Părintele în lucrarea citată.

'Mă cheamă Papacioc, pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Și de aici vine numele. Era aromân și i s-a spus: Popa cu cioc - Papacioc. Dar la origine ne cheamă Albu. Și bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia și s-a instalat pe Ialomița, unde era câmpie', face cunoscut Părintele.

Tânărul Anghel a avut o tinerețe marcată de talent artistic (a urmat Școala de Arte și Meserii, secția sculptură, a Liceului industrial nr. 1 din Capitală), de implicare socială (a fost chiar primar al Zărneștilor pentru câteva luni), dar și de multe probleme cu autoritățile, deoarece a activat ca voluntar în taberele legionare. (sursa: https://basilica.ro)

A fost închis și în timpul Dictaturii Regale, și în timpul regimul comunist. Cu puțin înainte de instaurarea comunismului în România, în 1946, ieșea pe poarta închisorii din Aiud, după ce în detenție trecuse printr-o profundă transformare spirituală, fiind considerat 'monahul în haină laică'.

În 15 ianuarie 1947 s-a închinoviat la mănăstirea vâlceană Cozia.

'După ce am intrat în monahism, m-am simțit foarte mic și neînsemnat, dar încurajat puternic de importanța tainei acestei dăruiri. Imensa valoare a focului nașterii din nou, într-o siluetă smerită a ființei tale, lucru care în lume nu se poate trăi și cunoaște pentru că nu există Crucea de Aur a Tăierii Voii', mărturisește Părintele Arsenie. ('Iată duhovnicul - Părintele Arsenie Papacioc')

În anul 1948 s-a transferat la Tismana, la invitația starețului de atunci, Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana. Primind binecuvântarea să se retragă la Schitul Cioclovina, nu a putut rămâne acolo, pentru că autoritățile s-au sesizat.

Așa a ajuns, pentru o scurtă perioadă, la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, condusă de Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, unde a înțeles valoarea simplității minții și rugăciunii.

Când Patriarhul Justinian Marina l-a chemat să lucreze ca sculptor și desenator la Institutul Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, s-a mutat la Mănăstirea Antim din Capitală, unde a primit tunderea în monahism, în 26 septembrie 1949, de la Ieromonahul Benedict Ghiuș, avându-l ca naș de călugărie pe Cuviosul Petroniu Tănase, viitorul stareț al Schitului Românesc Prodromu.

La Antim încă dăinuia spiritualitatea Rugului Aprins, cerc de meditație spirituală și rugăciune care fusese interzis de autoritățile comuniste cu un an înainte.

După ce s-a îmbolnăvit la ochi, s-a retras din nou la Sihăstria, unde a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah la 26 septembrie 1950 de către Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei.

În perioada 1950-1952, a fost îndrumător duhovnicesc pentru elevii Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, din generațiile respective ieșind șapte ierarhi.

Printr-un denunț, și din cauză că duhovnicul se împotrivea înființării organizației de tineret comunist în seminar, Părintele Arsenie Papacioc a intrat din nou în atenția autorităților și a trebuit să se refugieze la Mănăstirea Slatina.

Datorită unor legături sporadice cu Sfântul Sofian de la Antim, Alexandru Mironescu și Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, a fost arestat în 1958 și condamnat la 20 de ani de muncă silnică pentru infracțiunea de 'uneltire contra ordinii sociale'.

A fost eliberat de la Aiud la amnistia generală din 1964 și s-a întors în Capitală, unde s-a întâlnit cu Patriarhul Justinian Marina, care l-a numit duhovnic la Mănăstirea Cernica. Dar Ministerul Cultelor refuza să-și dea avizul, ba chiar autoritățile comuniste voiau să-i interzică prezența în orice mănăstire și chiar și purtarea hainei monahale.

Cu toate acestea, patriarhul a rămas marele său apărător, deoarece își dorea un duhovnic ca el în Mitropolia Munteniei și Dobrogei.

După un lung periplu prin mai multe locuri de slujire și mănăstiri, Părintele Arsenie Papacioc a ajuns la Mănăstirea 'Sf. Maria' Techirghiol, hram cumva predestinat celui care se născuse de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

'Se spune că Maica Domnului este supărată pe toți aceia care nu-i cer niciodată nimic! Ea este o nouă lume și cât poate Dumnezeu cu puterea, poate și Maica Domnului cu rugăciunea. Arată-te, deci, a fi un fiu cu inimă de copil al Maicii Domnului!', zicea Părintele Arhimandrit Arsenie. (surse: https://basilica.ro; vol. 'Iată duhovnicul - Părintele Arsenie Papacioc', Ed. Decapolis, 2006; https://doxologia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.doxologia.ro