Immanuel Kant este unul din cei mai importanţi filosofi din istoria culturii Occidentale. Poziţia sa, denumită "idealism transcedental" sau "idealism critic", a exercitat o mare influenţă asupra gândirii filosofice ulterioare.

S-a născut la 22 aprilie 1724, la Konigsberg, Prusia orientală, în prezent Kaliningrad, Rusia, potrivit www.iep.utm.edu. A trăit întreaga viaţă în oraşul natal.

În 1740, a devenit student al facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Konigsberg, dar la scurt timp, a început să fie mai interesat de matematică şi de fizică. În 1746, tatăl său a murit, fapt care l-a obligat pe Kant să renunţe la studii pentru a-şi sprijini familia. A continuat să studieze, pe cont propriu, cele două mari poziţii filosofice legate de teoria cunoaşterii ştiinţifice: raţionalismul, propus de Leibniz şi Descartes şi empirismul, susţinut de Locke şi Hume. L-au preocupat şi ştiinţele naturii, scrierile sale din tinereţe tratând domenii precum astronomia şi geofizica.

În 1755, s-a întors la Universitate, în acelaşi an obţinându-şi doctoratul în filosofie. În 1770, a devenit profesor la aceeaşi instituţie de învăţământ, unde a predat metafizică şi logică.

Bibliografia sa este bogată şi cuprinzătoare, însă cele mai importante şi influente lucrări ale sale sunt cele trei Critici: "Critica raţiunii pure" ("Kritik der reinen Vernunft") publicată în 1781; "Critica raţiunii practice" ("Kritik der praktischen Vernunft") din 1788; "Critica facultăţii de judecare" ("Kritik der Urteilskraft") din 1790.

"Critica raţiunii pure" este considerată pe scară largă una din capodoperele filosofiei. "Raţiunea pură" din titlu înseamnă "raţiune a priori", adică ceea ce poate fi cunoscut prin raţiune independent de experienţă. Scopul filosofiei, în concepţia kantiană, nu este de a extinde cunoştinţele noastre asupra lumii, ci de a aprofunda cunoaşterea cu privire la om. Analizând posibilităţile spiritului, vom afla de ce este el capabil, ce poate şti, ce are de făcut şi ce poate spera. Aşa cum Copernic a arătat că nu Soarele şi planetele se rotesc în jurul privitorului, ci că mişcarea aparentă a astrelor era, de fapt, mişcarea privitorului, tot aşa, argumentează Kant, unele din proprietăţile pe care le observăm în obiecte se datorează naturii observatorului, nu obiectelor în sine.

"Noi înşine suntem cei ce introducem în obiecte ordine şi regularitate, numite natură. Intelectul însuşi este cel ce dă legi naturii", susţine el. Kant afirmă că există un aparat conceptual pentru interpretarea lumii, alcătuit din douăsprezece concepte (numite şi "categorii") ce nu sunt dobândite din experienţă, ele fiind aplicate acesteia de către intelect. Două dintre aceste concepte sunt "timp" şi "spaţiu". A doua Critică se ocupă, în principal, de temeiurile a priori ale acţiunii morale, Kant considerând că unicul criteriu al moralităţii unei acţiuni este dacă a fost sau nu în conformitate cu datoria. Altfel spus, etica lui Kant este deontologică, spre diferenţă de alte doctrine etice, precum utilitarismul, care judecă acţiunile în funcţie de urmările lor. Kant formulează faimosul imperativ categoric al universalităţii: "Acţionează întotdeauna după o maximă care ai vrea în acelaşi timp să devină o lege universală".

Deşi Kant afirma că înclinaţiile şi dorinţele nu pot întemeia în mod obiectiv morala, există un singur simţământ care are relevanţă morală: adoraţia pentru conştiinţa morală. "Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă şi crescândă admiraţie şi veneraţie, cu cât mai des şi mai stăruitor gândirea se ocupă cu ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine", scria Kant la finalul celei de-a doua Critici.

În sfârşit, a treia Critică se ocupă de estetică şi de ceea ce el numeşte "judecata teleologică", o capacitate a "sensului comun" de recunoaştere a finalităţii în natură.

Alte lucrări scrise de Immanuel Kant sunt: "Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea prezenta ca ştiinţă" (1783); "Primele principii metafizice ale ştiinţei naturii" (1786); "Religia în limitele raţiunii" (1794); "Antropologia din punct de vedere pragmatic" (1798) şi "Logica" (1800).

Immanuel Kant a murit la 12 februarie 1804. Din 2005, universitatea din Kaliningrad poartă numele Universitatea Federală Baltică "Immanuel Kant", notează http://eng.kantiana.ru/. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com