Filmul psihologic "100 de lei", regizat de Mircea Săucan după un scenariu de Horia Lovinescu, a avut premiera în 1973. Înainte de premieră, filmul a fost trunchiat de cenzură, el fiind prezentat în întregime abia după 1990.

"Doi fraţi cu caractere şi concepţii antitetice despre lume ajung să se reîntâlnească după mai bine de zece ani; unul dintre ei (Ion Dichiseanu) e actor 'la modă' şi încearcă să-l domesticească pe celălalt (Dan Nuţu), mai tânăr, visător, nonconformist, suflându-i iubita.", scrie site-ul https://www.cinemaraton.ro/ în prezentarea filmului, iar regizorul Mircea Săucan afirmă că este "un film despre oamenii care n-au timp să se cunoască şi să se ajute la momentul potrivit, un film în care se caută dragostea în sensul ei cel mai general."

Neînţelegându-se cu părinţii, Petre (Dan Nuţu), un adolescent, pleacă de la aceştia la fratele său mai mare, Andrei (Ion Dichiseanu), un actor de succes. Acolo se împrieteneşte cu Dora (Ileana Popovici), o tânără admiratoare a fratelui sau. Când Andrei îi acordă atenţie fetei, Petre se simte trădat şi pleacă şi de la acesta, refuzând până şi suta de lei pe care el i-o dăduse, notează site-ul https://www.cinemagia.ro/.

Sursa foto: cinemaraton.ro 

Criticul de film Ecaterina Oproiu scria, într-o cronică publicată în revista "Cinema" nr. 11 din noiembrie 1973, că "descoperirea raportului aparenţă-esenţă, căutarea adevărului de dincolo de veşminte şi zorzoane nu e doar un joc pentru intelect", adăugând că filmul "îşi propune să declanşeze o stare de nelinişte, poate chiar de alarmă, faţă de primejdia unei gândiri, a unei simţiri, care refuză să treacă dincolo de aparenţă".

"E mult mai comod să judeci lumea după ce pare, decât după ceea ce este. Cunoaşterea înseamnă participare şi participarea înseamnă suferinţă. Necunoaşterea te scuteşte de vină. Indiferenţa este un mod de a-şi blinda conştiinţa. Dar împotriva cui? Întrebarea e cuprinsă chiar în titlul filmului. Un om care pare derbedeu întâlneşte un alt om care pare fericit şi-i cere o jumătate de oră. Omul care pare fericit n-are timp pentru omul care pare derbedeu. Nu-i dă 30 de minute, dar îi dă 100 de lei ca o compensaţie, ca un mod de a se apăra împotriva unei viitoare remuşcări. 100 de lei este pseudonimul indiferenţei. Iniţial foarte interesant, întristător de interesant acest băiat care pare derbedeu. Setea de absolut, setea de aventură şi, precis şi setea de a se face văzut, remarcat, 'luat în consideraţie', îi tulbură sufletul, îi dă un fel de ciudă, de râcă împotriva a tot ceea ce îl înconjoară şi pentru că nu poate găsi absolutul în carne şi oase, şi pentru că aventura, marea aventură, nu apare de după colţ, şi pentru că el - poetul! - n-a fost încă descoperit, şi pentru că nu-şi poate iubi tatăl fiindcă-l dispreţuieşte, şi pentru că îşi iubeşte fratele, dar fratele îi dă în schimb doar 100 de lei, pentru toate astea şi pentru altele, desigur, băiatul are senzaţia că tot ce-l înconjoară este cenuşiu.", notează Ecaterina Oproiu în cronica de film.

Petre vrea să facă totul altfel decât fac ceilalţi, vrea să se diferenţieze cât mai apăsat, cât mai violent. Tot ceea ce face este dictat nu de dorinţa de a face ceva anume, ci de a face altfel. Important e să nu fie ca ceilalţi. Actele sale de protest sunt gratuite şi excentrice. În opinia criticului, Horia Lovinescu - "psiholog fin, iubitor de nuanţe, dar şi moralist într-un sens superior" - atrage atenţia asupra fiinţei tinere în derută, în criză de identitate.

"Băiatul vrea afecţiune, vrea înţelegere, dar nu capătă decât 100 de lei. (...) Setea de afecţiune a băiatului se ciocneşte de frivolitatea, de simpatica, de şarmanta frivolitate a unui frate prea acaparat de succes ca să se mai lase acaparat şi de un frate; şi setea de afecţiune a băiatului se ciocneşte de frivolitatea, de graţioasa frivolitate a fetei care, la rândul ei, e şi ea atât de acaparată de dorinţa de a deveni vedetă, încât se va îndrăgosti, bineînţeles, de actorul celebru cu maşină decapotabilă, iar nu de studentul zănatic cu cai verzi pe pereţi. Filmul are şi şansa prospeţimilor, a credibilităţii, căci rareori am întâlnit la actorii noştri de film atâta spontaneitate şi atâta firesc. Ileana Popovici are tot timpul aerul că improvizează. (...) Dan Nuţu a impus tipul unui adolescent dur, maliţios, extrem de reţinut în gesturi exterioare, (...) în fond un dur în aparenţă, pentru că duritatea există doar ca să ascundă un fond de excesivă sensibilitate, sensibilitate care duce mereu în preajma suferinţei.", scrie Ecaterina Oproiu, potrivit site-ului http://aarc.ro/.

Dezamăgit atât de fratele său, Andrei, cât şi de Dora, Petre ia maşina fratelui şi provoacă un accident. Când apare Andrei la locul accidentului, Petre îi spune: "Mi-ai dat un colţişor de canapea, 100 de lei, dar un gram de suflet de ce n-ai vrut să-mi dai? Ia-ţi asta, e a ta!" - şi îi dă înapoi bancnota de 100 de lei, apoi adaugă: "Iartă-mă, acum, dar trebuie!", mai spune, apoi se sinucide, aruncându-se sub roţile unei maşini care trece pe şosea.

Din distribuţie fac parte actorii Dan Nuţu, Ion Dichiseanu, Ileana Popovici, Violeta Andrei. Coloana sonoră include partituri semnate de compozitorul Anatol Vieru. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: cinemagia.ro