Filmul de aventuri "Coroana de foc", regizat de Sergiu Nicolaescu după un scenariu scris de Francisc Munteanu, a avut premiera în 1990.

"Imediat după descălecarea Ţării Româneşti, într-un Ev Mediu zbuciumat, o Coroană, ce poate fi privită drept echivalentul autohton al legendarului Graal, îşi aşteaptă Cavalerii să o descopere. Filmul prezintă, într-o abundenţă de metafore, avatarurile acestor aventurieri.", scrie site-ul cinemagia.ro, în prezentarea filmului.

Referindu-se la film, regizorul Sergiu Nicolaescu declara: "În copilărie avusesem povestea mea preferată - 'Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte'. Apoi văzusem un film italian - 'Coroana de oţel' cu Massimo Girotti... Ţin minte şi acum... la cinematograful 'Apollo' din Timişoara. Subiectul, o legendă din Evul Mediu, mă impresionase. Ca regizor realizasem şi eu o legendă - 'Nemuritorii'. După 'Mircea', terminat în vara lui '89, pe care cenzura, Ceauşescu personal, îl interziseseră, m-am gândit la un nou film. De ce n-aş mai face o legendă? Aveam şi argumente: costumele, decorurile şi locurile de filmare. Am scris scenariul şi l-am filmat în vara aceluiaşi '89. (...) 'Coroana de foc' e o poveste pentru orice vârstă, un film frumos.", potrivit site-ului amintit.

Subiectul filmului prezintă legenda Coroanei aflate într-un sanctuar de origine dacică, păzit de "Timp", Coroana aşteptându-l pe cavalerul care o merită, alături de o spadă destinată exclusiv apărării ţării. Pentru a nu fărâmiţa statul, stăpânul unei cetăţi fortificate cere uciderea unuia dintre cei doi fii gemeni pe care îi născuse regina. Copilul este salvat de cel care trebuia să-l ucidă şi este crescut şi educat de acesta. La maturitate, fiul alungat revine pentru a-şi cere drepturile asupra coroanei, menţionează site-ul cinemaraton.ro.

Criticul de film Roxana Pană scria, într-o cronică publicată în cotidianul "România liberă" din 1 iunie 1990, că regizorul Sergiu Nicolaescu "şi-a definit genul specific, domeniul electiv, unde îşi poate da întreaga măsură, iar acest 'Coroana de foc' îl exprimă poate cel mai exact".

"Brodând liber, cu maximă dezinvoltură, pe canavaua unei culori 'de epocă' (şi aceasta foarte laxă, înglobând cam 200 de ani) povestea senzaţională - cu substituiri de gemeni, asedii de cetate, cruciade, turniruri, bătălii sângeroase, aventuri galante, intrigi, răsturnări de situaţii, picanterii - este un pretext pentru a etala spectacolul cinematografic de tipul foiletonului popular, exaltând virtuţile cavalerului războinic: curajul, forţa, spiritul justiţiar. (...) 'Coroana de foc' are meritul de a se constitui într-un prototip. Regizorul, care şi-a adjudecat nu puţine priorităţi în cinematografia naţională (experimente în filmul documentar, primele superproducţii, prima şcoală de cascadorie ş.a.), anunţă de această dată o direcţie ce s-ar putea să câştige teren în viitorul apropiat: spectacolul comercial de mare audienţă la public. (...) Acestea fiind spuse, ce-i mai rămâne criticului confruntat cu succesul de public? (...) Să consemneze adecvarea prestărilor actoriceşti la registrul propus de scenaristul Francisc Munteanu (pregnanţă având, în afara regizorului interpret, Vladimir Găitan, George Alexandru, Simona Şomăcescu, Ştefan Velniciuc), precum şi strădania cascadorilor, a întregii echipe. (...) Figura cavalerului fără prihană şi reproş, interpretat de Sergiu Nicolaescu, în costum de piele, profilat pe vârful Bucegilor cu sabia în mână, stârneşte aplauze. Ca şi replici de tipul 'Morţii nu vorbesc'. ", notează Roxana Pană, potrivit site-ului aarc.ro.

O altă cronică de film, scrisă de Mircea Alexandrescu şi publicată în revista "Noul Cinema" nr. 6/1990, notează că "legenda este o sursă predilectă pentru filmul destinat marelui public şi, în acelaşi timp, ea poate deveni pentru artist terenul fecund al fanteziei, al inventivităţii şi chiar al diversificării modalităţilor lui de exprimare".

"Pe de altă parte, se săvârşeşte frecvent confuzia între legendă şi istorie. (...) Ce urmăreşte povestea legendară? Obţinerea unui cu totul alt plan decât cel pe care l-ar invoca rigoarea documentar-istorică, pledoaria din legendă fiind pusă în serviciul unui sentiment (uneori), cel al unei idei morale (alteori), ilustrarea unui simbol cu funcţie etică etc. (...) Dacă ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu nu este privit în ceea ce este el realmente - adică o legendă care vorbeşte deloc pedant, ci pe aripa unui eroism fantast despre sentimentul onoarei - ci se încearcă o situare a lui într-un cadru strict istoric şi concret din punct de vedere faptic, se săvârşeşte, cred, o dublă eroare şi se face un dublu deserviciu: filmului ca artă populară i se obturează dreptul la fantezie, iar istoriei i s-ar destina să fie doar o ilustrare strict realistă (ca şi când trecutul ar fi lăsat moştenire un fel de caiete pline de canoane ale realităţii lui).", menţionează cronica filmului.

În opinia lui Mircea Alexandrescu, această "legendă în imagini", arată că "într-un Ev Mediu care, în întreaga Europă stătea sub semnul durităţii, al luptei, al căutării unei ieşiri spre o altă aşezare a lumii", "cârmuitorii aveau să statornicească adevărate coduri ale onoarei (cavalerul cel viteaz este în fapt un maestru al luptei, dar şi un modelator de conştiinţă şi destoinicie), ale civismului care, toate la un loc, erau destinate să stimuleze bravura".

"Filmul 'Coroana de foc" (scenariul îi aparţine lui Francisc Munteanu, după o idee a lui Sergiu Nicolaescu) îşi plasează desfăşurarea nu într-un cadru - document ci, mai ales, într-o atmosferă, consemnată şi ea de cronici, care a generat legendarul tocmai ca o necesitate de a potenţa realul, de a înflăcăra zelul combativ şi, nu în ultimă instanţă, de a asigura supravieţuirea în faţa tăvălugului istoriei. Regizorul Sergiu Nicolaescu are o predilecţie pentru această atmosferă, în care totul a ajuns la limită, energiile sunt sub presiune, în care instinctele iau adesea locul raţiunii, pasiunile se înfierbântă, iar cavalerismului luptătorului nu-i mai rămâne decât argumentul spadei. Această atmosferă de urgenţă şi violenţă este intersectată de secvenţe în care apar sentimentele omeneşti dintotdeauna: dragostea, prietenia, reveria... (...) Alternanţa duritate - duioşie - omenie imprimă acestei povestiri un ritm nervos, sacadat, ritmul filmului de acţiune în care Sergiu Nicolaescu se simte la largul lui. (...) Cu filmul 'Coroana de foc', realizatorul Sergiu Nicolaescu îşi demonstrează încă o dată profesionalismul ca şi temperamentul de cineast al acţiunii dezlănţuite, adăugând totodată pe panoplia creaţiei lui de interpret încă un erou cu spada în mînă, un erou intrat în legendă, de pe meterezele unei cetăţi asaltate de neliniştea unor vremuri. George Alexandru îi merge pe urme, cu convingere şi maturitate actoricească. (...) Vladimir Găitan şi Ştefan Velniciuc impun la rândul lor nişte tipuri aspre şi vitale din acea galerie de oameni ai cetăţii medievale.", mai notează cronica publicată de site-ul aarc.ro.

Din distribuţia filmului, pe lângă Sergiu Nicolaescu, George Alexandru, Vadimir Găitan, Ştefan Velniciuc - deja amintiţi în cronicile filmului, mai fac parte: Virgil Flonda, Ion Riţiu, Simona Şomăcescu, Cornelia Pavlovici, Roxana Guttman, Manuela Hărăbor, Ion Marinescu, Corneliu Gîrbea, Ion Colan, Vlad Nemeş, Aurelian Georgescu, Paul Fister, Constantin Păun, Viorel Plăviţiu. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: cinemagia.ro