Aşezământul românesc din oraşul biblic Ierihon este situat aproape de centrul oraşului, la jumătatea distanţei dintre Biserica Dudul lui Zaheu şi vechiul amplasament al cetăţii Ierihonului, notează Reprezentanţa Patriarhiei Române la Locurile Sfinte - https://www.jerusalem.ro.

În centrul acestui complex se află biserica ce poartă hramurile "Naşterea Domnului" şi "Toţi Sfinţii Români". "Biserica nu este foarte mare, dar impresionează prin frumuseţea şi eleganţa stilului arhitectonic specific bizantin, în formă de cruce ce evocă altarul sfânt al mântuirii noastre pe care s-a jertfit Hristos", se menţionează în prezentarea făcută aşezământului (https://www.jerusalem.ro).

Este de fapt o biserică specific românească ce îmbină cele mai frumoase elemente arhitectonice româneşti cu elementele specifice Orientului creştin. Coloanele din pridvorul mănăstirii ca şi pereţii exteriori ai bisericii sunt acoperite cu plăci din piatră în formă de benzi şlefuite şi aşezate după nuanţe care dau sfântului locaş o frumuseţe aparte. Deasupra naosului tronează o turlă înaltă cu ferestre alungite în chipul unor raze care permit o bună luminozitate în interior. În partea de sus a turlei este aşezată pe un glob o cruce - "ca chip al pământului peste care stă aşezat semnul biruinţei lui Hristos".

Pictura este lucrată în frescă şi pe lângă chipurile de sfinţi, sunt reprezentaţi aici începând de la marii dascăli şi învăţători din trecutul bisericii şi până la martirii şi sfinţii din zilele noastre, apar şi numeroase scene biblice din Ierihon şi de pe valea Iordanului, precum şi numeroşi sfinţi de neam român.

Împrejurul bisericii se întind pe rând paraclisul bisericii, clopotniţa, corpul casei pentru pelerini şi egumenia. Paraclisul bisericii are hramul "Toţi Sfinţii din Palestina". Ca şi în biserica mare în centrul cupolei se afla Iisus Hristos înconjurat de marii reprezentanţi ai monahismului şi ascetismului palestinian, întemeietori ai vestitelor lavre şi obşti monahale din ţinuturile Ţării Sfinte. Din paraclis printr-un mic salon de primire se ajunge la clopotniţă. Aceasta este construită deasupra pasajului de acces în incinta aşezământului. Spaţiul cuprinde patru clopote de mărimi diferite, aduse din ţară.

De la pasajul aflat sub turnul clopotniţei, începe corpul casei pentru pelerini care se desfăşoară pe trei niveluri urmate de o terasă. "De pe această terasă se poate vedea cu uşurinţă tot Ierihonul cu livezile sale bogate de arbori cu fructe exotice recunoscute pentru aroma lor în tot Israelul. De asemenea, se poate vedea şirul munţilor dimprejur şi de dincolo de Iordan până la Marea Moartă" (https://www.jerusalem.ro).

Lotul iniţial pe care a fost construit Aşezământul de la Ierihon a aparţinut unui credincios român stabilit aici, care a lăsat prin testament Patriarhiei Române terenul său, "cu scopul de a servi ca metoc" al Aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte. Pentru că acest teren nu era suficient întru realizarea proiectului propus, s-au făcut în timp demersuri pentru achiziţionarea altor terenuri limitrofe, ajungându-se în cele din urmă la o suprafaţă de aproape 3.000 de metri pătraţi. Între anii 2007-2009, cu sprijinul financiar al Guvernului român, Aşezământul a mai dobândit 6.300 mp, încât totalul proprietăţii a ajuns la aproximativ 10.000 mp.

Lucrările de construcţie au debutat la 21 iunie 1999, după întocmirea planurilor de către arhitecţii Sorin Ilie Vasilescu şi Horea Gavriş, de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, planuri aprobate de patriarhul Teoctist (1986-2007) la 15 noiembrie 1997. S-a început cu paraclisul şi s-a continuat cu biserica mare, într-un ritm susţinut. La 5 ianuarie 2000, odată cu serbările jubiliare dedicate bimileniului Naşterii Domnului, altarul bisericii mari a fost sfinţit de către patriarhul Teoctist, înconjurat de o delegaţie de ierarhii. Paraclisul a fost sfinţit în acelaşi timp cu altarul bisericii mari, de către episcopul Teofan Sinaitul, vicar-patriarhal, oficiindu-se apoi Sfânta Liturghie. În aceeaşi zi s-a pus piatra de temelie şi la casa de pelerini, printr-o slujbă oficiată de patriarhul Teoctist.

După sfinţire, lucrările au continuat, iar în anul 2005 a fost executată pictura în frescă a bisericii şi a paraclisului, de către pictorii Ion şi Daniela Moldoveanu. La subsolul bisericii a fost amenajat un al doilea paraclis, cu hramurile "Sfântul Proroc Daniel" şi "Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iaşi", pictat în frescă în 2009. Aici se mai află biblioteca, cu sală de studiu, o sală de conferinţe, magazia, precum şi alte spaţii.

Situaţia juridică a Aşezământului românesc de la Ierihon, pentru construirea căruia s-a dat o aprobare verbală de către patriarhul Diodor al Ierusalimului, cu puţin timp înainte de moartea sa, n-a fost recunoscută de către reprezentanţii Patriarhiei Ierusalimului. Ca atare relaţiile între Patriarhia Română şi cea a Ierusalimului au devenit destul de reci şi încordate. La strădania Patriarhiei Române de reluare a dialogului, Patriarhia Ierusalimului a răspuns luând o decizie unilaterală, de sancţionare a Patriarhiei Române şi a Reprezentanţei sale la Locurile Sfinte, anunţând, la 9 mai 2011, ruperea comuniunii dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română pe motivul construirii Căminul românesc pentru pelerini de la Ierihon, fără aprobare scrisă.

În urma unor runde de convorbiri (Ierusalim, 20-21 februarie 2013; Ierusalim, iulie 2013 şi Ierusalim 2-3 februarie 2014) între reprezentanţii Patriarhiei Române şi cei ai Patriarhiei Ierusalimului, s-a ajuns la semnarea de către patriarhul Teofil al Ierusalimului şi patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, a unui Acord patriarhal de restabilire a comuniunii bisericeşti depline. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache)

Sursa fotografiilor: www.jerusalem.ro