Pustnicul Sebastian era cu metania din Mănăstirea Bogdana - Târgu Ocna, unde s-a nevoit în primii ani ai secolului XVIII. Apoi, dorind să se retragă la fericita liniște, s-a făcut sihastru în pădurile seculare ale Tecuciului, peste Valea Siretului. Iar nevoința lui era aceasta: noaptea se ruga în chilie cu priveghere și metanii, iar ziua lucra în grădină și aduna ierburi și flori tămăduitoare de boli din pădure, iar cu mintea se ruga neîncetat. ('Patericul Românesc', Arhimandrit Ioanichie Bălan)

Împărțea apoi în dar, la bolnavi, aceste plante și cu rugăciunile lui mulți se vindecau.

Așa s-a făcut vestit schimonahul Sebastian în toate satele din partea locului și nu puțini suferinzi veneau la bordeiul lui și se vindecau. Căci se învrednicise cuviosul de la Dumnezeu de darul tămăduirii bolilor.

Prin anul 1740, s-a întâmplat o luptă grea în aceste păduri între moldoveni și tătari, și mulți din ambele părți au căzut. Atunci și hatmanul Sandu Șendrea a fost greu rănit la picior. Retrăgându-se oastea, hatmanul a fost găsit de sihastru în pădure, chinuit de durere, și 1-a dus la chilia lui să-l îngrijească.

Deci, i-a zis cu lacrimi hatmanul: 'Sfinte părinte, de mă vei tămădui de această rană și voi scăpa cu viață, voi înălța o biserică în acest loc și voi face aici mănăstire de călugări, spre lauda lui Dumnezeu'. ('Patericul Românesc', Arhimandrit Ioanichie Bălan)

Îngrijindu-l cu multă dragoste Cuviosul Sebastian, în câteva luni de zile s-a vindecat bolnavul cu rugăciunea și cu plantele cuviosului.

Atunci, hatmanul Sandu Șendrea, drept mulțumită lui Dumnezeu, a zidit o biserică și câteva chilii din averile sale, alături de bordeiul sihastrului, în cinstea Sfântului și Marelui Mucenic Dimitrie. Acest lăcaș s-a numit 'Schitul Sihastru', după numele cuviosului, iar schimonahul Sebastian, învrednicindu-se de darul preoției, a devenit cel dintâi ctitor și egumen al acestui schit. În anul 1748, biserica a fost sfințită de episcopul Ioanichie de Roman (1747-1769).

Așa a ajuns Cuviosul Sebastian începător de frați și părinte duhovnicesc pentru mulți credincioși. Numele lui era cunoscut până la domnul Moldovei și toți se foloseau de înțelepciunea și de darul care era în el. Deci, mai trăind peste zece ani și lăsând în schit mulți ucenici, s-a mutat cu pace în ceata cuvioșilor părinți. (sursa: 'Patericul Românesc', Arhimandrit Ioanichie Bălan; Ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.doxologia.ro