În 2025, Zilele Constanței se sărbătoresc în perioada 21-25 mai printr-un program special, care îmbină tradiția cu spectacolul modern, și care are în centrul său redeschiderea Cazinoului, monument istoric, de patrimoniu și simbol al orașului, potrivit unui comunicat al Primăriei Constanța transmis AGERPRES și https://patrimoniu.ro/.

Constanța este sărbătorită, în mod tradițional, de Sfinții Constantin și Elena, ocrotitorii spirituali ai orașului, începând din 2002, când s-a decis instituirea cu caracter permanent a Zilei Municipiului Constanța în data de 21 mai, de Sfinții Constantin și Elena, prin HCL 116 / 28 martie 2002, potrivit https://www.crestinortodox.ro/. În secolul IV d.Hr., vechea denumire greacă Tomis a fost schimbată în Constantia, după numele Împăratului Constantin cel Mare, nume adoptat și de turcii otomani, în vremea stăpânirii lor asupra Dobrogei, sub forma de Kustenge, conform lucrării 'Enciclopedia geografică a României' (Editura Enciclopedică, 2002).

***

Construit în perioada 1907-1910, în stil eclectic Art Nouveau, Cazinoul din Constanța a fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României, o construcție și un proiect aflat sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii, de arhitectul Daniel Renard (1871-1954). În urma deciziilor nr. 7 și 8 ale Consiliului Comunal luate în ședințele din 17 iunie și 19 iulie 1903, conducerea liberală a luat hotărârea ca arhitectul Daniel Renard să se ocupe de proiect. În urma venirii la putere, în 1905, a conservatorilor, noul arhitect desemnat pentru realizarea construcției a fost Petre Antonescu, proiectul său fiind un teatru, în stil neo-românesc. Revenirea liberalilor, între 1907-1908, a readus în prim-plan stilul Art-Nouveau al arhitectului Renard, potrivit https://www.oar-bucuresti.ro/ și https://casinoulcomunal.ro/.

Cazinoul din Constanţa, 1968.

Foto: (c)  RADU CRISTESCU/Arhiva istorică AGERPRES

Român după mamă și elvețian după tată, Daniel Renard s-a născut la Dragomirești, județul Dâmbovița, în 24 martie 1871. Arhitect diplomat, cu studii la Paris (1900), el rămâne, peste ani, un reprezentant de seamă al stilului Art Nouveau în România. Cetățean român din 1913 (prin decret regal semnat de regele Carol I) Daniel Renard a locuit în București, după care s-a stabilit în Constanța, unde a mai realizat și alte lucrări: Pavilionul-Restaurant din fața Cazinoului (actualul Acvariu), Hotelul Regina (astăzi Hotel Intim), Hala Pieței (bombardată în 1941), un Abator (demolat în perioada interbelică), Complexul Administrativ de lângă Gara Veche (Prefectura, Palatul Regal și Tribunalul), Casa Logaridi din Piața Ovidiu (astăzi dispărută), vechiul spital din Medgidia, biserica din Hârșova. A colaborat și la proiectarea Hotelului Palace din Constanța (autor principal: arhitectul francez E. P. Goué), potrivit https://www.oar-bucuresti.ro/ și https://arhivadearhitectura.ro/.

Lucrările de construcție au fost realizate de Serviciul de construcție a Portului Constanța pentru clădirea sub nivelul solului, de antrepriza Frangulea și Moscovici pentru clădirea de la nivelul solului și de întreprinderea E.Prager și D. Biller pentru mobilier. Recepția lucrărilor s-a efectuat de o comisie formată din: inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu și Dimitrie Maimarolu, notează https://www.arhivacezaramucenic.rhabillage.ro/.

Cazinoul din Constanţa, 1954.

Foto: (c)  Arhiva istorică AGERPRES

Clădirea reunește două proiecte unicat. Pe de o parte proiectul platformei, pe care se află ridicat Cazinoul, și subsolul înglobat, care este opera inginerului Anghel Saligny (1854-1925). Subsolul a fost construit din beton armat a cărui compoziție a fost calculată astfel ca să reziste intemperiilor majore, căruia i s-a adăugat un sistem deosebit de eficient de ventilație, deplin funcțional până în prezent. Planul a fost conceput astfel ca să asigure susținerea clădirii Cazinoului printr-un sistem de ziduri de rezistență, spații boltite, arcade - deschideri necesare comunicării asociate cu un planșeu care permite circulația verticală indiferent de aparenta reducere a cadrului dintre încăperi.

De cealaltă parte, se află proiectul arhitectului Renard, care a fost realizat respectând gândirea compozițională și decorativă a autorului. Singura modificare față de proiect a fost transformarea scării de acces prin extinderea ei de-a lungul porticului de pe fațada de nord. Volumul clădirii, un paralelipiped montat pe orizontală, conferea construcției impresia de stabilitate, în contrast cu fiecare din cele cinci laturi vizibile, cele patru fațade și acoperișul, a căror compoziție era concepută diferit volumetric, ca raport plin-gol și decorativ. Era un prim aspect ce încadra clădirea concepției stilistice Art Nouveau.

Cazinoul din Constanţa, 1990.

Foto: (c) VIRGIL PAVEL/Arhiva istorică AGERPRES

Fațada nordică a intrării principale avea ca dominantă marele gol vitrat de la etaj în formă de potcoavă turtită recurbată și porticul parterului, ambele marcând traveea centrală. Construcția cu subsol, parter și etaj era înconjurată de porticuri, la parter, pe laturile nord-est-sud, suprapuse de terase deschise, parțial acoperite (pe latura de est) conferindu-i o comunicare permanentă, directă, unică, cu spațiul înconjurător, în special, cu marea. Traveea centrală, volumul cel mai înalt, constituia dominanta atât prin forma acoperișului supraînălțat cât și prin cele patru volume decorative de colț care îl marchează. Detaliile decorative, formate din elemente vegetale mai plate alternând cu cele puternic reliefate și cu decorul inspirat de fauna marină - delfini, pești, scoici - sau cu elemente din arsenalul obiectelor marinărești: catarge, părți de prove de corăbii, instrumente de calcul și altele, erau menite a susține volumele și a sublinia golurile.

La parter se găseau: sala de biliard, sala de jocuri, sala de lectură, spațiile înconjurate de terase-portice prin care se comunica cu exteriorul. Pe lângă ele era prezent un bufet și laboratorul (adică spațiul tehnic al bufetului) plus spațiile anexe necesare: vestibul, portar, dependințe, vestiar. Separată era intrarea către scara monumentală. La etaj nu se afla decât marea sală de bal care putea fi transformată și în sală de teatru. Pe lângă ea se găseau numai terase deschise. Remarcabilă era bogăția și diversitatea ornamentelor din același repertoriu ca cele exterioare, dar tratate cu mai multă finețe, corespunzător locului în care erau plasate. Comunicarea între spații se realiza prin goluri de diferite forme reluându-se forma de potcoavă la arcele mari care deschideau trecerea spre casa scărilor sau marcau spațiul rezervat scenei. Au fost adăugate elemente decorative din repertoriul stilului Art Nouveau: reliefuri florale, elemente decorative curbe, în spirală sau în valuri, plafoane pictate, feroneria balustradelor sau a ferestrelor toate contribuind la armonia compoziției.

În 1916, în contextul intrării României în Primul Război Mondial, Cazinoul a devenit spital de campanie, sub Crucea Roșie Română, dar a trecut și printr-un bombardament. La sfârșitul anului 1917, Cazinoul a redevenit funcțional. În 1934, arhitectul Daniel Renard a fost chemat pentru reparații. În 1941, trupele germane au fost cazate în Cazino, clădirea suferind distrugeri, din nou, în urma bombardamentelor.

Statuia Reginei Elisabeta a României (poeta Carmen Sylva), de pe faleza cazinoului din Constanţa., 1940.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

Cazinoul a fost reparat, extins, reamenajat (1912, 1923, 1928, 1934, 1947, 1951, 1974, 1987), a fost transformat, apoi, în Casa de Cultură a Sindicatelor (1947). A fost renovat, în 1950, cu ajutorul deținuților politici. 70 de ani mai târziu, în timpul lucrărilor de restaurare începute în 2020, au fost descoperite, ascunse printre ziduri bucăți de hârtie scrise și semnate de cei care au fost aduși să muncească aici de autoritățile comuniste, conform unui comunicat transmis AGERPRES, de Primăria Constanța în aprilie 2020.

Cazinoul din Constanţa, 1995.

Foto: (c)  AUREL VIRLAN/Arhiva istorică AGERPRES

Ultimele reparații majore aduse Cazinoului din Constanța au avut loc în perioada anilor 1986 - 1988, arată https://casinoulcomunal.ro/.

***

În august 2011, după ce a fost concesionat în 2007 de administrația locală, investitorul renunțând ulterior la achiziție, Guvernul a adoptat o hotărâre privind preluarea Cazinoului din Constanța de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT). Pe 6 septembrie 2012, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) a convenit transferul Cazinoului din Constanța în administrarea Consiliului Local al Primăriei orașului, în condițiile în care ministerul nu avea posibilitatea financiară de a susține investiția în reabilitarea Cazinoului. În octombrie 2014, printr-un proiect de hotărâre aprobat de Consiliul Local Municipal Constanța, Cazinoul a fost transferat din administrarea municipalității în cea a Companiei Naționale de Investiții pentru a fi reparat cu bani de la bugetul central.

Cazinoul din Constanța s-a numărat, în 2018, printre cele 12 monumente de patrimoniu incluse în programul ''Cele mai periclitate 7 situri în 2018'', lansat de Europa Nostra în parteneriat cu Institutul Băncii Europene de Investiții, cu scopul de a atrage atenția asupra acelor monumente periclitate și cu scopul de a încerca să creeze condiții favorabile pentru scoaterea din pericol a acelor monumente prin oferirea de soluții tehnice și prin crearea cadrului unor discuții, dezbateri și comunicări între părți.

La 20 septembrie 2019, a fost semnat contractul pentru consolidarea și restaurarea Cazinoului din Constanța, cu asocierea AEDIFICIA CARPATI SA & SC REMON PROIECT SRL & SC PROFESIONAL CONSTRUCT PROIECTARE SRL & SC TEHNOINSTAL SRL (declarată câștigătoare în urma finalizării procedurii de achiziție publică). Valoarea contractului este de 56.627.697,09 lei cu TVA, iar durata de realizare a investiției - de 30 luni (din care 3 luni dedicate activității de proiectare). Finanțarea obiectivului de investiții va fi asigurată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației Publice și se realizează prin Compania Națională de Investiții, în cadrul Programului Național de Construcții de Interes Public sau Social, în conformitate cu prevederile OG 25/2001 cu modificările și completările ulterioare.

La 2 mai 2020, Primăria Municipiului Constanța a anunțat demararea lucrărilor de restaurare a Cazinoului, coordonate de inginerul Marius Stan împreună cu reputatul arhitect constănțean Radu Cornescu. La 26 martie 2025, a avut loc ceremonia de predare a Cazinoului de la Ministerul Dezvoltării la administrația locală, după ce a fost restaurat, primarul Constanței, Vergil Chițac, spunând că acesta nu va funcționa ca un spațiu destinat jocurilor de noroc sau alimentației publice, ci va deveni un centru cultural ce va include inclusiv muzee. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva-Foto: Elena Bălan, Vlad Rușeanu, Mihaela Tufega; editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)