Teatrul de Stat de Operetă din Bucureşti a fost înfiinţat în 1950 şi a fost inaugurat în acelaşi an, la 7 noiembrie, cu premiera "Vânt de libertate" de Isaak Dunaevski, spectacol la realizarea căruia au contribuit artişti precum Silly Popescu, Maria Wauvrina, Nae Roman, Migry Avram Nicolau, Toni Buiacici, Tiberiu Simionescu, N. Ionescu Dodo şi mulţi alţii.

Istoria operetei din România a început, însă, cu mult timp înainte de instituţionalizarea acestui gen muzical în România. În anii 1830, în principalele centre culturale din ţară, viaţa artistică era dominată de vodevil. Librete scrise de Vasile Alecsandri, Matei Millo, Costache Negruzzi sau Eugeniu Carada fuseseră transformate în vodeviluri devenite deja celebre. Compozitori precum Eduard Caudella, Alexandru Flechtenmacher, Johann Andreas Wachmann, Iacob Mureşianu au contribuit, prin creaţiile lor, la familiarizarea publicului cu acest gen muzical, iar lucrări precum "Crai Nou" (1882, prima operetă românească), a lui Ciprian Porumbescu, sau aşa-numitele "opere comice" s-au numărat printre preferatele iubitorilor de muzică, potrivit site-ului https://www.opereta.ro/.

Unii muzicologi consideră că momentul naşterii operetei româneşti a fost anul 1848, când vodevilul "Baba Hârca", de Alexandru Flechtenmacher, s-a bucurat de mare succes. De atunci, opereta a început să fie susţinută de artişti precum tenorul Constantin Grigoriu, care, împreună cu trupa sa, prezenta în Grădina Oteteleşanu aproape tot repertoriul de operetă. De asemenea, acest gen muzical a fost susţinut şi de Constantin Tănase şi Nicolae Vlădoianu (directorii companiilor teatrale "Cărăbuş" şi, respectiv, "Alhambra"). Genul operetei a primit susţinere şi din partea Teatrului Armatei, care, la secţia de muzică din str. Uranus, a oferit reprezentaţii de operetă.

După inaugurarea Teatrului de Stat de Operetă din Bucureşti, multe lucrări de referinţă au contribuit la creşterea calităţii artistice a producţiilor teatrului, precum cele care erau în repertoriul instituţiei în perioada în care se afla la conducere marele tenor Ion Dacian: "Ţara surâsului" de Franz Lehár (1965); "Secretul lui Marco Polo" de Francis Lopez (1966); "Sânge vienez" de Johann Strauss (1967), "Contesa Maritza" de Emmerich Kálmán (1967) etc.

Sursa foto: bucurestiivechisinoi.ro

Sediul Teatrului de Operetă a fost clădirea Teatrului "Regina Maria", care se afla în Piaţa Naţiunile Unite, pe Splaiul Unirii. Pe această scenă lirică românească au cântat, de-a lungul anilor, artişti de primă mână ai operetei - Ion Dacian, Silli Popescu, Puica Alexandrescu, Cella Tănăsescu, Valeria Rădulescu, Lilli Duţescu, Lucia Roic, Adriana Codreanu, Ştefi Pârvulescu, Virginica Romanovski, Marica Munteanu, Constanţa Câmpeanu, Valli Niculescu, Maria Wauvrina, Migry Avram Nicolau, Nae Roman, Bimbo Mărculescu, Toni Buiacici, George Hazgan, Tiberiu Simionescu, Valeria Rădulescu, Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu, Lucia Ţibuleac, Nicolae Ţăranu, Eugen Fânăţeanu, Dorin Teodorescu, Eugen Savopol, Dorin Teodorescu, Cornel Rusu, Alexandru Ioniţă, Marica Munteanu, Daniela Diaconescu, N. Ionescu - Dodo. Artiştii Teatrului de Stat de Operetă au întreprins turnee în mai toate ţările europene, ansamblul de balet al teatrului având reprezentaţii chiar şi pe continentul american, precizează site-ul amintit.

În 1986, clădirea Operetei a fost demolată, ca şi multe alte clădiri din centrul istoric al Capitalei, pentru a face loc construcţiilor ce aveau să alcătuiască noul Centru Civic al Bucureştilor.

Teatrul de Stat de Operetă s-a mutat în Sala Mică a Teatrului Naţional. Sub directoratul regizoarei Sorana Coroamă Stanca, s-a încercat modernizarea repertoriului, montându-se cabaret politic ("Plaisir d'amour") ori având loc unele concerte ca "Stabat Mater" de Rossini sau "Concert Mozart". Din 1992, titulatura Operetei a inclus numele tenorului Ion Dacian. În perioada 1994-1999, instituţia a cunoscut o nouă perioadă de succes, sub conducerea tenorului Dorin Teodorescu.

În 2001, Teatrul de Operetă a primit, prin Hotărâre de Guvern, titulatura de Teatru Naţional, stagiunea fiind marcată de premiera "Miss Virtute (Suzana)", de Jean Gilbert, în regia Constanţei Câmpeanu. În 2005, din cauza unui incendiu, Teatrul a fost nevoit să-şi desfăşoare activitatea în alte spaţii, unele neadecvate spectacolului muzical.

În 2006, conducerea Operetei a fost preluată de Răzvan Ioan Dincă, iar instituţia a intrat într-un amplu proces de înnoire nu doar artistic, ci şi tehnic şi administrativ. Premiere precum baletul "Roşu şi Negru" (după romanul cu acelaşi nume al lui Stendhal) în regia Alexei Mezincescu şi coregrafia Adinei Cezar, musicalul "Broadway-Bucureşti", care a familiarizat publicul cu unele dintre cele mai cunoscute producţii de Broadway ("Cats", "Chicago", "Cabaret", "Evita", "Fantoma de la Operă" sau "Poveste din Cartierul de Vest") au fost spectacole care au marcat tendinţa de înnoire a teatrului.

Repertoriul a cunoscut schimbări semnificative, incluzând unele dintre cele mai cunoscute operete, dar şi titluri de musical. Unul dintre momentele importante a avut loc în 2009, când Teatrul de Operetă a montat primul musical realizat de o instituţie profesionistă de gen din România: musicalul "Romeo şi Julieta" de Gérard Presgurvic. În 2011, a fost montat un alt musical de succes - "Rebecca" de Michael Kunze şi Sylvester Levay, iar în 2015 a avut premiera musicalului "Fantoma de la Operă" (inspirat din romanul lui Gaston Leroux) pe muzica lui Andrew Lloyd Weber.

Actualul Manager - Director General, soprana Bianca Ionescu Ballo, îşi propune atragerea publicului tânăr şi conturarea unei noi imagini a Operetei, care să îmbine bogata sa tradiţie cu proiecte menite să transforme Teatrul de Operetă într-un important centru cultural al Capitalei.

În anul 2011, Teatrul Naţional Bucureşti a intrat într-un proces de reabilitare, ceea ce a determinat desfăşurarea temporară a activităţii Operetei în cadrul unui amplu turneu naţional, în principalele oraşe din ţară. În paralel, a început construirea primului sediu dedicat exclusiv Teatrului Naţional de Operetă şi Musical "Ion Dacian", care este, în acelaşi timp, prima clădire pentru spectacole cu profil muzical construită în România după 1989.

Clădirea modernă cuprinde mai multe spaţii dedicate desfăşurării activităţilor artistice - sala spectacol (cu o capacitate de 550 locuri), scena, sala pentru repetiţii cor şi balet, zona pentru repetiţii orchestră, fosa pentru orchestră, foaier (cu o capacitate de 100-150 locuri) - dar şi spaţii auxiliare: cabine individuale de repetiţii pentru muzicieni, depozite costume, cizmărie, croitorie, depozit de partituri muzicale, spaţii pentru deservirea publicului etc, precizează site-ul https://www.opereta.ro.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Adrian Dădârlat)