Miron Cristea (din botez Ilie) a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925-1939), prim-ministru al României (1938-1939), membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1919).

S-a născut la 18 iulie 1868, în Topliţa, judeţul Harghita. A urmat cursurile Gimnaziului săsesc din Bistriţa (1879-1883), Liceului Grăniceresc din Năsăud (1883-1887) şi Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu (1887-1890).

Timp de doi ani a fost învăţător la Orăştie, după această perioadă a urmat filosofia şi filologia la Universitatea din Budapesta (1891-1895). În 1895 şi-a susţinut teza de doctorat în filologie "Viaţa şi opera lui Eminescu" (tipărită în limba maghiară).

A fost pe rând învăţător şi director al şcolii primare din Orăştie (1890-1891), secretar al consistoriului arhidiecezan din Sibiu (1895-1902), consilier la Arhiepiscopia Sibiului (1902-1909).

În 1900 a fost hirotonit diacon, iar în 1902 a fost călugărit la Mănăstirea Hodoş Bodrog, sub numele de Miron. A ocupat treptele clericale de ieromonah (1903), protosinghel (1908). În 1909, 21 noiembrie / 3 decembrie, a fost ales episcop al Caransebeşului (înscăunat 25 aprilie / 8 mai 1910). În această calitate, a apărat şcolile confesionale româneşti din Banat în faţa încercărilor guvernului din Budapesta de a le desfiinţa.

Miron Cristea a fost ales în fruntea Bisericii Ortodoxe Române în 1919, ocupând scaunul de mitropolit primat al României (1919-1925) şi ulterior de patriarh (1925-1939).

În 18 decembrie 1919 a fost ales mitropolit primat al României întregite, iar în ziua următoare învestit şi înscăunat. A devenit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în 4 februarie 1925, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925.

În această perioadă s-a realizat unificarea bisericească, s-a organizat Biserica Ortodoxă Română ca Patriarhie, s-a votat statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române (din 1925).

Prin străduinţa sa, în 1921 a reapărut revista "Biserica Ortodoxă Română". S-a îngrijit de traducerea şi tipărirea Bibliei sinodale (1936), precum şi a unor ediţii din Noul Testament; a sprijinit tipărirea de cărţi teologice în Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române.

Seminarul Teologic "Miron Patriarhul" din Câmpulung pentru orfanii de război (1922) şi Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti (1927) sunt înfiinţate de patriarhul Miron Cristea. A contribuit, de asemenea, la ridicarea actualului palat patriarhal şi la repictarea Catedralei patriarhale; a ctitorit schitul de lemn de la Topliţa.

Participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, s-a numărat printre membrii delegaţiei care a prezentat regelui Ferdinand, la Bucureşti, actul Unirii Transilvaniei cu România.

În 1926 a făcut parte, alături de principele Nicolae şi de preşedintele Curţii de Casaţie, Gh. Buzdugan, din Regenţa României.

În perioada 1938-1939 a fost preşedinte al Consiliului de Miniştri.

A desfăşurat o intensă activitate publicistică: în 1907 a scos, împreună cu Octavian Goga, "Ţara Noastră", a editat apoi revistele "Apostolul" şi "Lumina" (1924). A colaborat cu o serie de articole la revistele vremii, în care a publicat cuvântări, pastorale, sfaturi pentru credincioşi, unele dintre acestea au apărut ulterior în broşuri.

A publicat cea mai amplă colecţie paremiologică din folclorul transilvan (Proverbe, maxime, asemănări şi idiotisme, 1901), care conţine peste 3.000 texte adunate din întreaga Transilvanie.

Miron Cristea a murit la 6 martie 1939, la Cannes, Franţa, şi a fost înmormântat în Catedrala patriarhală din Bucureşti. (surse: http://www.patriarh.ro; "Dicţionarul membrilor Academiei Române", Bucureşti, 2003) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache)