Florin Bogardo, compozitor, solist vocal, intrumentist, precum şi autor de versuri pentru unele dintre melodiile sale, s-a născut la 16 august 1942, în Bucureşti.

Urmează, între anii 1961-1967, cursurile Conservatorului ''Ciprian Porumbescu'' din Bucureşti, secţia compoziţie, cu Victor Iuşceanu şi Dragoş Alexandrescu (teorei-solfegii), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbe (contrapunct şi fugă), Ovidiu Varga şi Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Emilia Comişel (folclor) şi cu Anatol Vieru (compoziţie), se arată în cartea ''Meridianele cântecului'', autor Daniela Caraman Fotea (Editura Muzicală, Bucureşti, 1989).

În 1967 se angajează ca regizor muzical la Radioteleviziunea Română, iar începând din 1969 a fost asistent-regizor muzical la Televiziunea Română, se menţionează în lucrarea ''Muzicieni români. Compozitori şi muzicologi. Lexicon'', autor Viorel Cosma (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1970).

A devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor în 1968.

Florin Bogardo a debutat în 1963, la Festivalul naţional de muzică uşoară Mamaia, cu piesa ''Cum e oare?'', în interpretarea Margaretei Pâslaru. Începând din 1967, Florin Bogardo şi-a interpretat majoritatea pieselor de muzică uşoară pe care le-a compus, apoi a scris aproape în exclusivitate pentru soţia sa, solista Stela Enache.

A compus numeroase piese, majoritatea devenite mari succese ale muzicii uşoare româneşti. Amintim în acest sens piesele: ''Apleacă-te lin'', ''Absenţa'', ''Adevărul'', ''Primul vals'', ''Boala'', ''Eminescu, ţie'', ''Lună pământeană'', ''Un om, o viaţă'', ''O floare albă'', ''Obstacol invizibil'', ''Iertare'', ''Dacă iubeşti fără să speri'', ''Ceramică'', ''Într-o zi când m-am născut'', ''Să nu uităm'', ''Ora cântecului'', ''Izvorul nopţii'', ''Plop frânt'', ''Te ştiu'', ''Tu eşti primăvara mea'', ''Un fluture şi o pasăre'', ''Iubirea cea mare'', ''Să nu mă crezi'', ''Dragoste de-o zi'', ''Tu, aprinsă stea'', ''Apari iubire'', ''Ceas de taină'', ''Iarna'', ''Dansul e ca o vrajă'', ''Întâia oară'', ''Ca soarele, ca floarea'', ''Pace pe pământ, oamenilor'', ''Dorul, flacără nebună'', ''Să pot'', ''Soare, soare, numai soare'', ''N-ai să mă poţi uita'', ''Catrene'', ''Iubire, cine eşti'', ''În numele iubirii'' etc.

A compus şi muzică de film, şi anume pentru ''Bunicul şi doi delincvenţi minori'' (1976), ''Ora zero'' (1979), ''Bună seara, Irina'' (1979), ''Alo, aterizează străbunica'' (1981), ''Pădurea nebună'' (1982), ''Declaraţie de dragoste'' (1985), ''Liceenii'' (1986), ''Extemporal la dirigenţie'' (1987) etc.

De asemenea, a compus muzică simfonică, vocal simfonică, de cameră, coruri, cântece pentru copii etc. şi a înregistrat numeroase piese pe discuri de autor sau colective, pentru Casa de discuri ''Electrecord''.

Florin Bogardo a fost răsplătit pentru creaţiile sale cu numeroase premii. Astfel, în cadrul Festivalului naţional de muzică uşoară Mamaia din 1963 piesa "Cum e oare?" a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, la ediţia din 1969 a obţinut premiul al II-lea (pentru piesele ''Ora cântecului'' şi ''Să nu uităm să iubim trandafirii''), la ediţia din 1972 - Premiul al III-lea (pentru piesa ''Un fluture şi o pasăre''), la ediţia din 1973 - menţiune (pentru piesa ''Tu eşti primăvara mea''), la ediţia 1974 - menţiune (pentru piesa ''Ochiul tău iubit''), iar la ediţia din 1976 - Premiul al III-lea (pentru piesa ''Definiţie'').

La Concursul naţional de creaţie Bucureşti a obţinut în 1970 Premiul al III-lea (pentru piesa ''Iertare''), iar în 1974 a câştigat Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (pentru piesa ''Onor Soarelui''). La Festivalul naţional ''Cântarea României'' obţine în 1979 Premiul I (pentru piesa ''La Steaua''), iar în 1981 - Premiul I (pentru piesele ''Ţară de ziuă, ţară de vreme'' şi ''Dansul e ca o vrajă''). A mai obţinut Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe anul 1981 (pentru piesa ''Orice om'') şi pe anul 1982 (pentru piesa ''Ce simţi când eşti îndrăgostit)

În anul 2000, a fost decorat de Preşedinţia României cu Ordinul Naţional ''Pentru Merit'' în grad de Cavaler ''pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii''.

Florin Bogardo a murit la 15 august 2009, la Bucureşti.

În perioada 23-25 noiembrie 2018 a avut loc, la Teatrul "Constantin Tănase" din Bucureşti, prima ediţie a Festivalului-concurs "Florin Bogardo". AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Horia Plugaru, editor online: Daniela Juncu)