M+, primul muzeu global al culturii vizuale contemporane din Asia, situat în districtul cultural West Kowloon din Hong Kong, găzduiește expoziția 'Picasso for Asia: A Conversation', o expoziție specială și revoluționară, care prezintă peste 60 de capodopere de la sfârșitul anilor 1890 până la începutul anilor 1970 ale artistului spaniol Pablo Picasso (1881-1883) și ale artiștilor asiatici din perioada 1881-1973, menționează https://cultureplus.asia/.

The Women of Algiers, 1955 

Sursa foto: www.pablopicasso.org

Co-curatoriată de M+ și de Muzeul Picasso din Paris, expoziția se deschide în data de 15 martie 2025 și se va închide pe 13 iulie 2025. În cadrul acesteia vor fi prezentate capodopere de la Muzeul Picasso din Paris alături de lucrări dintr-o colecție muzeală din Asia. Lucrările maestrului spaniol vor fi puse 'în dialog' cu operele de artă contemporană asiatică. Această expoziție este prima de acest fel a lucrărilor lui Picasso în Hong Kong, oferind o perspectivă fără precedent și unică asupra influenței de anvergură a artistului și a ceea ce înseamnă să fii un artist contemporan.

Printre lucrările majore ale lui Picasso expuse se află unele dintre cele mai cunoscute lucrări reprezentative din colecția Muzeului Picasso din Paris, cum ar fi 'Portrait of a Man' (1902-1903), 'The Acrobat' (1930), 'Figures by the Sea' (1931), 'Large Still Life with Pedestal Table' (1931), 'Portrait of  Dora Maar' (1937), 'Massacre in Korea' (1951) și 'The Bathers' (1956), precizează site-ul amintit mai sus.

Arta lui Picasso este prezentată alături de lucrări ale artiștilor din Colecțiile muzeului global al culturii vizuale contemporane din Asia (M+) sub formă de dialog, cum ar fi Isamu Noguchi (american, 1904-1988), Luis Chan (născut în Panama și mutat în Hong Kong, 1905-1995), Gu Dexin (chinez, născut în 1962), Nalini Malani (indian, născut în 1946), Tanapanese Keichi (japonez, 1946-1995) și Haegue Yang (sud-coreeană, născută în 1971), precum și artiștii Simon Fujiwara (britanic, născut în 1982) și Sin Wai Kin (canadian, născut în 1991).

Această expoziție specială prezintă patru arhetipuri de artiști care ne arată de ce Picasso este considerat artistul prin excelență al secolului al XX-lea și modul în care moștenirea artei și a vieții sale continuă să influențeze artiștii contemporani, precum și publicul până în prezent. Cele patru arhetipuri servesc, de asemenea, ca secțiuni ale expoziției și ca paradigme puternice la care artiștii asiatici contemporani din expoziție răspund prin practicile lor diverse, individualiste, mai amintește https://cultureplus.asia/.

Picasso 'este unul dintre cei mai celebri pictori din istoria artei occidentale', al cărui 'limbaj expresiv, liber și multiform continuă să influențeze arta și reflecția contemporană', 'un artist-cheie în construcția limbajului și aspectului artei secolului XX'. A creat, de-a lungul unei cariere de peste 78 de ani, 13.500 de picturi, 100.000 de tipărituri și gravuri și 34.000 de ilustrații, potrivit site-ului pablopicasso.org.

***

Pictorul Pablo Picasso, fondatorul cubismului, s-a născut la 25 octombrie 1881, la Malaga, Spania. Este fiul lui Jose Ruiz Blasco, profesor de desen, și al Mariei Picasso Lopez. Picasso a început să picteze de la o vârstă fragedă, realizând primele sale tablouri încă de la vârsta de 8 ani. În 1895 și-a început studiile la Școala de Arte Frumoase din Barcelona, urmând apoi Academia de Artă Regală San Fernando din Madrid (1897-1898), conform site-ului https://www.pablopicasso.org/. Și-a expus pentru prima dată lucrările, în anul 1900, în localul 'La patru pisici' din Barcelona: 'Ultimele momente', 'Portertul lui Carles Casagemas'. În următorii ani călătorește în Franța și Spania, fiind influențat de Auguste Renoir și Claude Monet.

Les Demoiselles d'Avignon, 1907 

Sursa foto: www.pablopicasso.org

Denumirea de 'perioadă albastră' din opera sa (1901-1904) își are originile în tonurile reci, predominant albastre care i-au dominat picturile din această perioadă și care a fost marcată de sinuciderea prietenului său, Carlos Casagemas: 'Îndoliații' (1901), 'Evocare' (1901), 'Viața' (1903). Perioada a fost dominată de teme precum moartea, bătrânețea și sărăcia, iar personajele prezentate ca fiind suferinde, ca urmare a durității vieții: 'Supa' (1902), 'Femeia ghemuită' (1902), 'Masa unui orb' (1903) etc., amintește sursa citată.

Începând cu 1904, Pablo Picasso s-a instalat la Paris, unde îi va întâlni pe Max Jacob, Guillaume Apollinaire, Henri Matisse și Braque. Tot aici se va întâlni și cu prima sa iubită, Fernande Olivier, moment care marchează debutul unei noi perioade din opera sa artistică: așa-numita 'perioadă roz' (1904-1906). În această perioadă, artistul a manifestat o preferință pentru roz și pentru temele melancolice, impregnate de emoții: 'Haremul' (1906), 'Două nuduri' (1906). Tablourile 'Femeie cu pâini' (1906), 'Femeie cu pere' (1909), precum și sculptura 'Cap de femeie' (1909) sunt câteva exemple de lucrări din această perioadă, inspirate de iubita sa. Lucrarea 'Domnișoarele din Avignon' (1907), care prezintă o abordare violentă a corpului feminin, este considerată, potrivit sursei citate, prima sa capodoperă. Tabloul a fost privit în epocă ca pe un asalt direct și șocant, domnișoarele din imagine nereprezentând imagini convenționale ale frumuseții, ci prostituate care se opuneau tradiției din care au fost născute, mai amintește pablopicasso.org.

Three Musicians, 1921

Sursa foto: www.pablopicasso.org

În perioada 1906-1914, Pablo Piccaso va realiza, împreună cu prietenul său Georges Braque, picturi din curentul pe care cei doi l-au fondat: cubismul. Picturile specifice acestui curent sunt caracterizate printr-o aplecare asupra geometriei și formelor reprezentate, toate obiectele regăsindu-se divizate și reduse la forme geometrice simple, adesea pătrate, scrie site-ul grandspeintres.com. Curentul avea să influențeze major arta mondială occidentală. Dintre lucrările reprezentative pentru această perioadă amintim: 'Fabrică din Horta de Ebro' (1909), 'Acordeonistul' (1911) etc. Începând cu 1912, Picasso recurge la metoda 'colajelor', cubismul intrând în așa-numita 'fază sintetică': 'Student cu pipă' (1913), 'Sticlă cu absint' (1914).

În paralel cu moartea iubitei sale Eva (Marcelle Humbert), în 1915, situația sa financiară se schimbă radical, prețurile tablourilor sale cresc, iar Picasso închiriază o casă în cartierul burghez Montparnasse. În 1915, cunoscându-i pe scriitorul Jean Cocteau și pe Serghei Diaghilev, conducătorul ansamblului avangardist Les Ballets Russes, Picasso proiectează decorurile și costumele pentru spectacolul de balet 'Parada' (1917), pus în scenă de Jean Cocteau. Astfel, pleacă la Roma împreună cu corpul de balet și se îndrăgostește de dansatoarea Olga Koklova, cu care se va căsători în 1918. La scurt timp după nașterea copilului lor, Paulo, relația cu Olga se deteriorează, Picasso începând o legătură amoroasă cu Marie-Thérese Walter.

Girl Before A Mirror, 1932

Sursa foto: www.pablopicasso.org

În anii '20 se apropie de mișcarea suprarealistă, fără să fie însă oficial membru. Ceea ce a preluat Picasso de la suprarealism au fost subiectele noi, în special erotice: 'Trei dansatoare' (1925), 'Pictorița' (1933), 'Nud în mijlocul unui peisaj' (1933), 'Moartea toreadorului' (1933).

Pictorul se desparte de Olga Koklova, în 1935, și o cunoaște pe Dora Maar, pictoriță și fotografă, în care Picasso găsește o corespondență intelectuală care până atunci îi lipsise. Nu o va părăsi totuși pe Marie-Thérese, cu care va avea o fiică, Maya (1935).

În 1936, atașamentul său față de republicanii spanioli și opoziția față Franco, aveau să fie exprimate în seria de gravuri 'Visul și minciuna lui Franco' (1937). După bombardamentul de la Guernica din timpul Războiului civil spaniol, Picasso realizează una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, 'Guernica' (1937), comandată de guvernul republican pentru Expoziția Universală din Paris (1937). Imagistica din 'Guernica' - calul însângerat, soldatul căzut și mamele care urlă cu copiii morți (reprezentând corida, războiul și victimele din rândul femeilor) - a fost folosită pentru a condamna distrugerea inutilă de vieți, în timp ce taurul reprezenta speranța de înfrângere a agresorului nevăzut, care era fascismul, potrivit site-ului https://www.artst.org/.

Girl with Mandolin, 1910

Sursa foto: www.pablopicasso.org

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cererea sa de a deveni cetățean francez îi este refuzată, în ciuda zecilor de ani de rezidență în această țară. În 1943, tânăra pictoriță Francoise Gilot devine noua lui iubită, cu care va avea doi copii: Claude (1947) și Paloma (1949).

După război, reîncepe să își expună lucrările, care includeau atât picturi și sculpturi, cât și litografii și ceramică. La Salonul de toamnă din 1944, pânzele și sculpturile lui Picasso din ultimii cinci ani au fost primite cu revoltă, acest gen de recepție fiind întărit și de anunțul cu privire la recenta sa adeziune la Partidul Comunist. Demonstrații împotriva orientării sale politice au început chiar în incinta galeriei, conform https://www.artst.org/.

În 1954, o întâlnește pe Jacqueline Roque, cu care se căsătorește în 1961. În 1963 se deschide, la Barcelona, 'Muzeul Picasso', care va cuprinde, mai târziu, cea mai mare parte din operele sale. Operele din ultima parte a vieții lui Picasso sunt o combinație între mai multe stiluri pe care le-a îmbrățișat de-a lungul întregii vieți. Lucrările sale erau, astfel, de dimensiuni mult mai mari, mai expresive și mai colorate. Pictorul s-a stins din viață la 8 aprilie 1973, în urma unei embolii pulmonare. AGERPRES/ (Documentare - Suzana Cristache Drăgan; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto din deschidere: www.scmp.com