Femicid în România: o tragedie recurentă ignorată de sistem

În dimineața zilei de 17 iunie 2025, România s-a trezit din nou în fața unei tragedii care pare să se repete fără încetare: o tânără de 22 de ani din județul Prahova, însărcinată, a fost ucisă cu bestialitate de partenerul său de viață. Crima s-a produs sub ochii celor doi copii ai femeii, de doar 2 și 4 ani. Ucigașul, în vârstă de 37 de ani, fusese anterior vizat de un ordin de protecție - un instrument legal care, în practică, s-a dovedit a fi complet ineficient.

Este al 26-lea caz de femicid din România în 2025, o cifră care nu mai poate fi ignorată. Iar această crimă vine la doar două săptămâni după cazul Teodorei Marcu, o altă tânără ucisă de fostul partener, în ciuda semnalelor repetate de pericol și a lipsei intervenției autorităților. Ambele tragedii au avut loc sub umbrela aceluiași sistem: un sistem care oferă protecție doar pe hârtie și care, în fața pericolului real, se blochează în birocrație, lipsă de coordonare și nepăsare instituțională.

Promisiuni și blocaje legislative

Sub presiunea opiniei publice și a protestelor organizate în urma acestor cazuri, mai mulți parlamentari au promis modificări urgente în legislație. Printre propunerile discutate se numără:

- Introducerea noțiunii de femicid în Codul Penal, ca formă agravată de omor, cu recunoașterea caracterului sistemic și misogin al acestor crime;

- Implementarea supravegherii agresorilor cu brățări electronice, pentru a asigura respectarea ordinelor de protecție.

Însă aceste inițiative se lovesc adesea de tergiversări și indiferență politică. România este una dintre puținele țări europene care nu recunoaște încă, în mod distinct, fenomenul femicidului în legislație - deși realitatea o impune cu brutalitate.

Statistici alarmante și un sistem paralizat

Conform datelor oficiale, la fiecare 12 minute, o persoană din România este victima violenței în familie, iar în peste două treimi dintre cazuri victima este o femeie. Mai grav, în 80% dintre cazurile de abuz sexual, victimele sunt fete minore.

Ordinele de protecție sunt frecvent încălcate, iar reacția instituțiilor este întârziată sau inexistentă. Lipsa unei rețele de sprijin reale pentru victime, a centrelor de urgență și a personalului specializat face ca femeile aflate în pericol să nu aibă unde să fugă - sau, și mai rău, să nu mai ceară ajutor, convinse că nu vor fi crezute sau sprijinite.

Constatare finală: Nu mai e vorba doar despre cazuri izolate. Este o epidemie socială.

Ceea ce se întâmplă în România nu mai poate fi tratat ca o sumă de tragedii individuale. Este un fenomen sistemic, o violență structurată și tolerată prin lipsa de reacție a statului. Dincolo de statistici și de știri tragice, fiecare caz înseamnă o viață curmată, o familie distrusă, copii rămași cu traume pe viață.

România nu mai are timp să 'analizeze' sau 'să aștepte consens politic'. Este nevoie de acțiune fermă, de reformă legislativă și de asumare instituțională. Pentru că atunci când statul eșuează să protejeze cele mai vulnerabile persoane, el devine complice.

Nu putem vorbi despre o societate civilizată atâta timp cât femeile mor cu ordine de protecție în buzunar.

Deputați neafiliați
Călin Florin Groza
Dumitrița Albu
Andrei Csillag
Gheorghe Petru Pîclișan
Aurora Tasica Simu

Senatori neafiliați
Liviu Fodoca
Ștefan Borțun