Agenția Spațială Europeană (ESA), care sărbătorește vineri o jumătate de secol de existență, s-a născut dintr-o serie de conferințe interguvernamentale desfășurate între anii 1970 și 1975.Sfârșitul Organizației europene de dezvoltare a lansatoarelor (European Launcher Development Organisation - ELDO) din anii 1970 și numeroasele presiuni pentru schimbare au dus la organizarea unei serii de conferințe interguvernamentale vest-europene pe tema dezvoltării sectorului spațial. Negocierile din cadrul conferințelor se derulau cu greutate pentru că încă nu exista o imagine comună asupra viitorului cercetării spațiale europene.

Până în 1973 au fost făcuți o serie de pași majori într-o cooperare cu NASA în domeniul zborurilor spațiale cu echipaj uman. Agenția americană a fost de acord să colaboreze la zborul unui modul spațial european, Spacelab, ca element în cadrul noului său program Space Shuttle (programul de dezvoltare a navetelor spațiale).

Alte programe spațiale erau în faza de proiect și încă nu era clar cum vor plăti pentru ele statele vest-europene. Noțiunea stabilită în prealabil că participarea fiecărui stat membru trebuie să fie proporțională cu PIB-ul acelui stat a reprezentat un punct de blocaj în emergența noii organizații spațiale europene. Diferite țări aveau diferite priorități și toate susțineau că nu dispun de fonduri pe care să le poată aloca. Acest blocaj politic a fost spart de intervenția ministrului britanic pentru dezvoltare aerospațială Michael Heseltine.

Heseltine a venit cu ideea unei participări opționale. Statele urmau să decidă, la începutul unui nou program, care va fi contribuția lor, urmând să primească o parte proporțională cu contribuția atât în dezvoltarea programului cât și din beneficii. Ideea lui Michael Heseltine a fost acceptată și a reprezentat baza modului de activitate al ESA în toate programele, cu excepția Programului științific și a Bugetului.

De asemenea, părțile au căzut de acord ca primul director general al ESA să fie britanicul Roy Gibson. Acesta a ales denumirea funcției pe care urma să o ocupe, respingând cu fermitate varianta de 'secretar general'. Acum în vârstă de 100 de ani, Gibson a condus ESA între 1975 și 1980.

Agenția spațială europeană, în forma sa actuală, a fost înființată în cadrul Convenției ESA din 1975, când Organizația europeană de cercetări spațiale (ESRO) a fuzionat cu Organizația europeană de dezvoltare a lansatoarelor (ELDO). Zece state europene au statutul de membri fondatori ai ESA: Belgia, Danemarca, Franța, Germania (prin RF Germană), Italia, Olanda, Spania, Suedia, Elveția și Marea Britanie. Aceste state au semnat Convenția ESA din 1975 și au depus instrumentele de ratificare până în 1980, atunci când convenția a intrat în vigoare.

În intervalul 1975 - 1980 agenția a funcționat într-o manieră de facto. ESA a lansat prima sa misiune științifică majoră chiar în 1975. Această misiune trimis în spațiu sonda Cos-B pentru a monitoriza emisiile de radiații gamma din Univers, misiune ce a fost dezvoltată inițial în cadrul ESRO.

Bugetul limitat al ESA a însemnat că partea cea mai mare a programelor derulate de agenție s-au aflat în cadrul cooperării internaționale, NASA fiind principalul partener. Printre programele derulate în parteneriat cu NASA se numără IUE (International Ultraviolet Explorer), Telescopul Spațial Hubble, ISEE (International Sun-Earth Explorers), Ulysses (International Solar Polar Mission).

De asemenea, prima misiune europeană în spațiul profund, denumită Giotto, pentru a întâlni cometa Halley, a început ca un parteneriat cu SUA. Însă, după ce SUA au anulat unilateral misiunea și după numeroase controverse ce au urmat acestei decizii, ESA a decis să continue pe cont propriu.

Din această experiență negativă cu misiunea Giotto, la începutul anilor 1980 a devenit clar pentru ESA că este riscant să se bazeze exclusiv pe cooperarea pe termen lung cu SUA. La începutul lui 1981, noua administrație americană a președintelui Ronald Reagan a demonstrat din nou acest lucru când a anulat o altă colaborare, International Solar Polar Mission - misiune în care două sonde spațiale urmau să zboare pe deasupra polilor Soarelui. Aceasta a fost o lovitură puternică pentru Programul Științific al ESA și a scos din nou în evidență riscurile dependenței de SUA. În cele din urmă, ESA a optat pentru varianta Ulysses, o misiune proprie cu obiective mult reduse.AGERPRES/(AS - redactor: Codruț Bălu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Citeşte şi:

ESA50/ Agenția Spațială Europeană sărbătorește 50 de ani de la înființare - contextul geopolitic și științific în care a luat naștere

ESA50/ România, de 14 ani stat membru al Agenției Spațiale Europene

ESA50/ Agenția Spațială Europeană, în fața unei noi ere în domeniul spațial