De jumătate de secol Agenția Spațială Europeană (ESA) deschide Europa spre spațiul cosmic. La 30 mai 1975, Convenția ESA, actul de naștere al agenției, a fost semnată de 10 state, iar până în prezent s-a extins la 23 de state membre, 2 state membru asociat și un stat cu care cooperează, conform site-ului ESA.

Acest an aniversar oferă oportunitatea de a reflecta atât asupra realizărilor cât și asupra perspectivelor.

În primii ani de la înființare ESA a lansat câteva misiuni de pionierat, așa cum a fost COS-B, un observator cu raze gamma, sau Giotto, o sondă spațială concepută pentru o întâlnire cu cometa Halley. Aceste misiuni au marcat începuturile agenției și au pus bazele pentru următoarele sale misiuni și programe ce au adus o contribuție importantă în știința spațiului cosmic, notează site-ul thehistory.tech.

Programul Ariane

Familia de rachete Ariane, dezvoltată de ESA, reprezintă un vârf al tehnologiei și inovației spațiale europene. Aceste lansatoare și-au câștigat reputația de vehicule de încredere pentru a trimite încărcături pe orbită. Recunoscute pentru designul lor robust, precizie și versatilitate, rachetele Ariane au jucat un rol important în dezvoltarea infrastructurii orbitale prin transportul pe orbită a unor sateliți de comunicații și militari, unor instrumente științifice dar și pentru lansarea unor sonde în misiuni interplanetare.

Ceea ce deosebește rachetele Ariane de alte lansatoare a fost abilitatea lor de a servi deopotrivă interesele spațiale europene dar și pe cele ale comunității spațiale internaționale, oferind o opțiune sigură și eficientă din punct de vedere al costurilor pentru numeroși clienți. Rachetele Ariane au cimentat rolul ESA ca jucător major în industria lansatoarelor spațiale.

Prima lansare a unei rachete Ariane din generația 1 a avut loc în decembrie 1979, iar ultima lansare a unei rachete Ariane din generația 5 a avut loc în iulie 2023. În prezent rachetele Ariane au ajuns la cea de-a 6-a generație.

Stația Spațială Internațională (ISS)

ESA joacă un rol crucial în programul Stației Spațiale Internaționale. Modulul laborator Columbus, o stație de cercetare spațială de ultimă generație, reprezintă un prim exemplu al contribuției ESA la dezvoltarea avanpostului orbital. În plus, ESA pregătește astronauți pentru misiuni extinse la bordul ISS. Acești astronauți iau parte la cercetări științifice, dezvoltări tehnologice și activități de întreținere ale stației spațiale, având o contribuție semnificativă la succesul acestui program spațial internațional.

Obiectivele principale pentru care a fost construită stația orbitală este studiul efectelor microgravitației și a menținerii vieții în spațiu și ca platformă de observație astronomică și a Pământului. Fiind plasată pe orbită la o altitudine ce variază între 319,6 km și 346,9 km, ISS poate fi văzută cu ochiul liber de pe Pământ.

La acest proiect participă cinci mari agenții spațiale: NASA (Statele Unite ale Americii), Roskosmos (Rusia), JAXA (Japonia), CSA (Canada) și ESA. Agenția spațială europeană a aderat la acest proiect internațional la 31 ianuarie 1985.

Rosetta și Philae

Misiunea Rosetta, lansată de ESA, a fost în centrul atenției științifice internaționale în 2014, când a orbitat cu succes în jurul cometei 67P/Ciuriumov-Gherasimenko și a lansat sonda Philae care a asolizat pe suprafața cometei. Această misiune a fost prima de asolizare controlată pe o cometă, adunând date de maximă importanță științifică despre aceste corpuri cosmice rătăcitoare.

Instrumentele din dotarea sondei Philae au analizat compoziția cometei, i-au cartografiat suprafața și au măsurat proprietățile sale fizico-chimice. Datele științifice obținute au oferit noi indicii cu privire la originile cometelor și rolul lor în Sistemul Solar, inclusiv cu privire la contribuția lor la diseminarea apei și a moleculelor organice pe Pământ dar și pe alte corpuri cosmice.

Galileo

Sistemul de navigație prin satelit Galileo este tot o reușită a Agenției spațiale europene și reprezintă răspunsul european la sistemul american GPS. Principalul obiectiv al programului Galileo este de a oferi un sistem de poziționare prin satelit de mare acuratețe care să facă posibilă dezvoltarea capacităților de navigare în mai multe sectoare de activitate, cum ar fi în transporturi, agricultură, telecomunicații, servicii de urgență și cercetare științifică.

Dispunând de o constelație de sateliți pe orbită, sistemul Galileo oferă acoperire globală, acuratețe crescută și fiabilitate, reducând dependența statelor europene de sisteme de navigație non-europene.

Sistemul Galileo este interconectat cu sistemele funcționale GPS/NAVSTAR și GLONASS. Nivelul de precizie al sistemului european este considerat superior celui oferit de GPS, fiind capabil să furnizeze măsurători orizontale și verticale cu o precizie de 1 metru, precum și servicii de poziționare la latitudini mari cu mult îmbunătățite față de cele actuale.

ExoMars

Programul ExoMars reprezintă o importantă colaborare între ESA și Agenția spațială rusă (Roskosmos). Obiectivul acestui program este de a explora planeta Marte în căutarea urmelor unor eventuale forme de viață din trecutul îndepărtat al acestei planete. Din acest program fac parte sonda orbitală Trace Gas Orbiter (TGO) și roverul Rosalind Franklin.

Sonda TGO, care a ajuns pe orbita lui Marte în 2016, este echipată cu instrumente științifice concepute pentru a detecta și analiza urmele de gaze din extrem de rarafiata atmosferă marțiană. TGO îndeplinește un rol crucial în studierea compoziției atmosferice a planetei Marte și în căutarea unor potențiali biomarkeri și a semnelor de activitate geologică.

Războiul din Ucraina a dus la anularea lansării roverului Rosalind Franklin prevăzută pentru anul 2022, în condițiile în care programul misiunii prevedea folosirea unui vehicul de lansare rusesc, un transportator spațial construit de ESA și un modul de asolizare rusesc, numit Kazaciok. Conform ESA, lansarea acestei misiuni va avea loc până în anul 2028, după înlocuirea modulului de asolizare rusesc.

Gaia

Gaia este o inițiativă astronomică inovatoare, concepută pentru a cartografia pozițiile și mișcarea a peste 1 miliard de stele din Calea Lactee cu o precizie fără precedent. Obiectivul a fost de a obține o hartă 3D a galaxiei precum și date esențiale cu privire la distanțele până la diferite stele, vitezele și luminozitatea acestora.

Lansat pe 19 decembrie 2013 de Agenția Spațială Europeană (ESA), telescopul Gaia și-a realizat observațiile celeste de pe o orbită stabilă aflată la o distanță de 1,5 milioane de kilometri de Terra, în punctul Lagrange L2. Misiunea Gaia s-a încheiat pe 27 martie 2025.

Telescopul Gaia a observat totodată împrejurimile galaxiei noastre, detectând peste 50 de galaxii pitice aflate pe orbita Căii Lactee, precum și fluxuri și roiuri stelare. În interiorul Căii Lactee, Gaia a înregistrat traiectoriile urmate de 150.000 de asteroizi și a detectat prezența a cel puțin 33 de găuri negre.

Observarea Pământului - Programul Copernicus

ESA operează o mini-constelație de 7 sateliți Sentinel de observare a Pământului, în cadrul programului Copernicus. Sateliții au misiuni diferite. Spre exemplu, Sentinel-1 este specializat în imagistică radar, putând urmări modificări ale suprafeței terestre, monitorizează banchiza polară și oferă date vitale în caz de dezastre naturale cum ar fi cutremurele sau inundațiile. Sentinel-2 se concentrează asupra imagisticii optice de înaltă rezoluție, permițând monitorizarea detaliată a suprafețelor de teren, esențială pentru planificare agricolă, administrarea suprafețelor împădurite și dezvoltare urbană.

Toți acești sateliți, în mod colectiv, contribuie la monitorizarea climatică, managementul resurselor naturale și răspuns rapid în cazul producerii unui dezastru natural.

JUICE

Misiunea Jupiter Icy Moons Explorer (JUICE) a fost lansată la 14 aprilie 2023 pentru a studia trei dintre lunile galileene ale lui Jupiter: Ganymede, Callisto și Europa. Toți acești trei sateliți ai lui Jupiter ar dispune de corpuri semnificative de apă lichidă sub suprafețele lor înghețate, ceea ce le face medii în care ar putea exista viață.

Sonda interplanetară JUICE va ajunge în sistemul de sateliți ai lui Jupiter în iulie 2031, după patru asistențe gravitaționale și opt ani de călătorie. În decembrie 2034, JUICE este așteptată să intre pe orbită în jurul lui Ganymede pentru prima parte a misiunii sale științifice, aceasta urmând să devină prima sondă spațială care va orbita un alt satelit decât satelitul Pământului.

În cadrul misiunii vor fi studiate geologia acestor sateliți, oceanele lor subterane, câmpul magnetic și interacțiunea cu puternica centură de radiații din jurul lui Jupiter.

LISA Pathfinder

Misiunea LISA Pathfinder, denumită inițial Small Missions for Advanced Research in Technology-2 (SMART-2), este o sondă spațială lansată de ESA la 3 decembrie 2015, cu obiectivul de a testa tehnologiile necesare pentru observatorul de unde gravitaționale Evolved Laser Interferometer Space Antenna (eLISA), a cărui lansare este planificată pentru 2034.

Acestea sunt doar o parte din numeroasele misiuni și programe derulate în cadrul Agenției spațiale europene. Pentru viitorul apropiat ESA contemplă explorările selenare și contribuie la programul Lunar Gateway. Acest program prevede amplasarea unei stații spațiale pe o orbită circumselenară destinată să servească drept centru de comunicații alimentat cu energie solară, laborator științific, modul de locuire pe termen scurt pentru astronauți, precum și zonă de depozitare pentru roverele autonome de explorare. Această stație orbitală va juca un rol major în programul Artemis al NASA care vizează trimiterea de astronauți pe Lună.AGERPRES/(AS - redactor: Codruț Bălu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.esa.int