De ce durau epidemiile de ciumă atât de mult? Era lepra deja prezentă în America înainte de sosirea europenilor? Adevărați arheologi ai microbilor, oamenii de știință au răspuns la aceste două întrebări studiind bacterii care, în unele cazuri, sunt vechi de câteva milenii, informează AFP.

Revista Science a publicat joi două studii despre istoria acestor boli care au marcat imaginarul colectiv: ciuma, care a cauzat teribila 'Moarte Neagră' spre sfârșitul Evului Mediu, și lepra, asociată de-a lungul secolelor cu imagini ale unor pacienți puternic desfigurați.

'Bacteria ciumei are o importanță deosebită în istoria omenirii, așadar este important să știm cum s-au răspândit aceste epidemii', a explicat microbiologul Javier Pizarro-Cerda, unul dintre autorii primului studiu.

Acest cercetător lucrează la Institutul Pasteur din Paris, implicat în cele două studii. Studiul său, realizat în colaborare cu oameni de știință de la Universitatea McMaster din Canada, explică motivul pentru care fiecare epidemie de ciumă a durat atât de mult de-a lungul timpului.

În ultimele două milenii, omenirea a cunoscut trei pandemii de ciumă. Prima, denumită 'Ciuma lui Iustinian', a marcat timp de 200 de ani sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu. Aproape un mileniu mai târziu, cea de-a doua a început prin declanșarea 'Morții Negre', care a ucis aproape jumătate din populația europeană la mijlocul anilor 1300, generând apoi episoade recurente timp de câteva secole.

Cea de-a treia, începută în Asia la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a prelungit până în zilele noastre, cu numeroase cazuri, înregistrate în special în Africa Subsahariană: în Republica Democratică Congo, Madagascar, Uganda.

Autorii studiului au examinat eșantioane de Yersinia pestis, bacteria ciumei bubonice, care datează de la fiecare dintre aceste epidemii. Ei au descoperit un punct comun: în toate cele trei cazuri, microbul a cunoscut o evoluție genetică ce i-a redus puțin câte puțin virulența.

S-ar putea crede că o epidemie se încheie atunci când un microb devine mai puțin periculos. Dar, provocând infecții mai puțin grave, bacteria ciumei a prelungit durata acestora, oferindu-i bolii mai multe oportunități de a se transmite de la o persoană la alta.

O lepră americană

Cercetătorii de la Institutul Pasteur au confirmat această ipoteză infectând grupuri de șobolani cu anumite eșantioane recente: boala a durat într-adevăr mai mult timp atunci când virulența bacteriei era redusă.

Descoperirea reprezintă un progres major în înțelegerea epidemiilor de ciumă, deși contextul actual, în care antibioticele sunt utilizate pentru a combate boala, este foarte diferit de cel din secolele trecute.

'Ne oferă o înțelegere globală asupra modului în care agenții patogeni se pot adapta la diferite situații', a declarat Javier Pizarro Cerda. 'Putem, în sfârșit, să înțelegem mai bine ce este ciuma și cum putem dezvolta măsuri pentru a ne apăra', a adăugat el.

Trecutul aduce lămuriri asupra prezentului și în cazul celui de-al doilea studiu, care a examinat evoluția leprei de-a lungul mileniilor.

În acest caz, echipele de la Institutul Pasteur au colaborat cu cele de la Universitatea Colorado din Statele Unite pentru a studia sute de eșantioane prelevate din săpături arheologice efectuate în America de Nord și America de Sud.

Cercetătorii au descoperit una dintre bacteriile implicate în apariția leprei, Mycobacterium lepromatosis. Or, eșantioanele examinate datau din urmă cu 9.000 de ani, deci cu mult timp înainte de sosirea primilor coloniști europeni.

'Asta ne arată că exista deja o formă de lepră în America și care a fost răspândită pe tot continentul', a explicat unul dintre principalii autori ai acestui studiu, Nicolas Rascovan, specialist în paleogenomică la Institutul Pasteur. 'Nu este vorba despre un mic colț de continent, era cu adevărat prezentă peste tot', a adăugat el.

Cu toate acestea, colonizarea nu ar trebui să fie exonerată din rândul cauzelor acestei boli. Europenii au transmis, într-adevăr, pe teritoriul Americii o altă bacterie, Mycobacterium leprae, considerată până în anii 2000 ca fiind singura responsabilă pentru apariția leprei.

Însă noua descoperire va permite orientarea cercetărilor spre Mycobacterium lepromatosis, asupra căreia persistă numeroase semne de întrebare ce vizează aspecte mai puțin cunoscute după descoperirea sa în anul 2008.

'Mai avem de descoperit o mare diversitate de aspecte ale acestui patogen. Și acum știm că trebuie să căutăm în America, nu în altă parte', a declarat Nicolas Rascovan. 'Acest lucru ne ajută să luăm în considerare strategii de combatere a patogenilor și a bolilor', a concluzionat el. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Ady Ivaşcu)