Există mai puțină apă în mantaua de pe partea îndepărtată a Lunii decât se află în cea de pe partea mereu îndreptată spre Pământ, conform unor analize ale eșantioanelor de regolit și roci selenare culese de misiunea chineză Chang'e 6, transmite joi Space.com care citează un studiu publicat miercuri în jurnalul Nature.

Mai mult decât atât, concluziile acestor analize susțin teoria că Luna s-a format în urma unui impact dintre Pământ și o protoplanetă de dimensiunea lui Marte produs în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, ce a trimis pe orbita terestră o cantitate uriașă de materie din care s-a coagulat satelitul natural al Pământului.

''Suntem de părere că noile rezultate susțin ipoteza impactului gigantic ca origine a Lunii'', a declarat pentru Space.com Hu Sen, profesor la Institutul de Geologie și Geofizică din cadrul Academiei de Științe din China.

Chang'e 6 a ajuns în bazinul South Pole-Aitken (SPA), aflat pe partea îndepărtată a Lunii, în iunie 2024. Instrumentul de forare și colectare al sondei de aselenizare a adunat 1,935 kilograme de regolit bazaltic din bazinul SPA, materiale ce reprezintă primele eșantioane aduse pe Terra de pe partea îndepărtată a Lunii.

Printre întrebările la care au dorit să răspundă oamenii de știință care au analizat aceste eșantioane de sol selenar a fost cea cu privire la compatibilitatea conținutului de apă de pe partea îndepărtată a Lunii cu ipoteza impactului care ar fi dus la formarea satelitului. Modelele computerizate care au simulat acest scenariu sugerează că mantaua de pe partea îndepărtată a Lunii ar trebui să conțină mai puțină apă decât cea de pe partea îndreptată spre Pământ.

O dovadă a acestui lucru este legată de relativa abundență a toriului la suprafața Lunii. Magma se formează din topirea rocilor din interiorul mantalei, iar zonele din manta unde are loc acest proces de topire sunt numite 'sursa mantalei'. Atunci când magma se formează în aceste zone sursă, toriul, la fel ca și apa, rămân în topitură mai degrabă decât să formeze minerale cristaline. Din acest motiv, abundența toriului la suprafață poate reprezenta un indiciu al existenței apei.

Fața apropiată a Lunii, acoperită de cratere de impact străvechi și de scurgeri vulcanice, are regiuni bogate în toriu, așa cum era de așteptat. Câteva regiuni de pe față îndepărtată a Lunii, unde fenomenele de vulcanism au fost rare, au o abundență ridicată în toriu. Însă bazinul SPA este o excepție: un bazin de impact gigantic care este format în prezent din lavă solidificată ce a ieșit la suprafața Lunii din manta, după impact, la fel cum sângele iese dintr-o rană.

Fiind unul dintre puținele bazine de impact de pe fața îndepărtată a Lunii, bazinul SPA este și una dintre puține regiuni de acolo unde se află toriu la suprafață, acolo unde impactul ce a format bazinul a penetrat suficient de mult mantaua selenară pentru a scoate magma la suprafață.

Astfel, dacă bazinul SPA are mai puțin toriu, atunci ar putea însemna și că există mai puțină apă în mantaua sursă. Analiza rocilor bazaltice (vulcanice) culese din bazinul SPA de misiunea Chang'e 6 indică un conținut de apă în mantaua sursă între 1 și 1,5 micrograme/gram din eșantion.

''Rezultatele simulărilor derulate de calculatoare arată că mantaua selenară ar avea un conținut de apă de mai puțin de 10 micrograme/gram. Estimarea noastră între 1 și 1,5 micrograme/gram este în concordanță cu predicția simulărilor'', a explicat Hu.

Această estimare este în mod substanțial mai mică decât conținutul mediu de apă din mantaua de pe partea vizibilă a Lunii, conform unui studiu realizat pe eșantioane de regolit din perioada misiunilor Apollo care sugerează o valoare de până la 200 micrograme/gram, în funcție de regiunea din care au fost culese eșantioanele.

''Dacă interiorul selenar de pe partea îndepărtată a Lunii este mai uscat decât cel de pe partea îndreptată spre Pământ înseamnă că apa din mantaua selenară poate prezenta o distribuție dihotomică'', conform lui Hu.

Această diferență, sau dihotomie, dintre cantitatea de apă existentă în mantalele celor 2 emisfere se adaugă astfel unei liste lungi de diferențe semnalate de cercetători. Topologia, vulcanismul, vârsta crustei, tipurile de rocă și prezența toriului sunt doar o parte dinte diferențele dintre cele două emisfere selenare de care trebuie să țină cont orice explicație privind originea satelitului natural al Pământului.

''Noi suntem de părere că o astfel de distribuție dihotomică a apei pe Lună ar putea fi rezultatul impactului masiv care a format bazinul SPA'', a mai susținut profesorul Hu. Bazinul SPA este uriaș. Are un diametru de 2.500 de kilometri și este unul dintre cele mai mari cratere de impact cunoscute din Sistemul Solar. Efectele acestui impact asupra întregului obiect cosmic, dar în special asupra părții sale îndepărtate, au fost enorme. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Gabriela Badea)

* Sursa foto: www.space.com