O specie obișnuită de țestoasă de mare poate învăța harta magnetică a locațiilor sale preferate, cum ar fi locurile de cuibărit sau de hrănire, potrivit unui studiu care confirmă un mecanism distinct de busolă magnetică pe care o folosește pentru a se orienta, relatează AFP.

Caretta caretta (țestoasa de mare) este o mare călătoare, capabilă să traverseze oceanele cu ajutorul curenților. Ea se orientează în aceste călătorii cu un fel de busolă internă, capabilă să măsoare variațiile liniilor de câmp magnetic terestru. Înconjurând planeta de la un pol la altul, aceste linii de câmp magnetic sunt folosite de o serie întreagă de specii migratoare, fie că este vorba de exemplu de somon sau anumite specii de păsări.

De asemenea, ele au o hartă magnetică a locurilor preferate, utile pentru reproducere, depunerea de ouă, hrănire sau chiar ca adăpost sezonier, folosind intensitatea câmpului magnetic precum și înclinarea specifică a liniei câmpului magnetic în raport cu suprafața. Ceea ce presupune că animalul a înregistrat și reținut aceste coordonate magnetice.

Pentru prima dată, un studiu oferă o 'dovadă directă că un animal poate învăța și își poate aminti amprenta magnetică naturală a unei zone geografice', potrivit unui studiu publicat de Kayla Goforth și colegii săi de la Universitatea din Carolina de Nord în revista Nature.

Cercetătorii au folosit țestoase tinere specia caouanne, ținute captive în bazine. Totul plasat pe o platformă echipată cu un sistem de bobine magnetice care reproduc intensitatea și înclinarea specifice câmpului magnetic al Pământului într-o locație din Oceanul Atlantic.

Acestea au fost apoi condiționate pe parcursul a două luni, alternând zilnic între două locații, situate de exemplu pe coasta Americii de Nord și în Golful Mexic, fiind alimentate doar în unul și același loc.

Cercetătorii au observat apoi comportamentul lor în absența hranei și, în special, 'dansul țestoaselor'. Țestoasele tinere caouanne își așteaptă masa doar în picioare chiar sub suprafața apei, cu gura deschisă, cu mișcări rapide ale aripioarelor sau chiar învârtindu-se.

Lipsite de hrană, tinerele țestoase au recunoscut 'locul' potrivit de pe harta lor magnetică. Un rezultat care oferă o 'dovadă solidă' că animalul poate 'înțelege semnalele magnetice din zone geografice specifice'.

Țestoasele tinere născute în Florida sunt obișnuite să facă un tur lung al Atlanticului de Nord, trecând pe lângă coastele africane înainte de a se întoarce, folosind curenții, spre apele nord-americane.

Într-un rezervor mare care imită condițiile magnetice aflate la Capul Verde, țestoasele s-au orientat bine spre Vest și cuibul lor american. Dar sub influența unei emisii de frecvență radio, ele s-au dispersat aproape peste tot.

Concluzia studiului, o 'ipoteză de lucru rezonabilă este ca simțul busolei se bazează pe o magnetorecepție chimică, în timp ce sensul hărții se bazează pe un mecanism alternativ'.

Aceasta ipoteză este întărită de cea care susține, potrivit cercetătorilor, că un astfel de mecanism dublu funcționează și la alte vertebrate migratoare, notează studiul citat.AGERPRES/(AS - redactor: Violeta Gheorghe, editor online: Adrian Dădârlat)