Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Radu-Dinel Miruță, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că a cerut o analiză financiară a tuturor companiilor din subordine și nu a exclus ca unele dintre acestea să intre în insolvență sau chiar în faliment.

El a precizat că va introduce noi criterii de performanță pentru managerii companiilor de stat și nu i se pare 'deplasat' ca aceștia să fie bine remunerați dacă își dovedesc eficiența.

Totodată, și-a propus, în mandatul său, să 'dezmorțească' industria de apărare prin management, comenzi și linii de producție mai performante, să simplifice procedurile de înființare a firmelor și să revitalizeze sectorul turismului.

Ministrul este preocupat intens de digitalizarea reală a ministerului și a administrației publice, în general, și susține acordarea de facilități de către stat pentru cercetarea în IT.

Radu Miruță a menționat, în interviu, că va lucra cu oamenii din subordinea sa, din minister, pe care îi va promova dacă au rezultate.

AGERPRES: Care sunt prioritățile mandatului dumneavoastră, ținând cont de atribuțiile extinse ale ministerului și în contextul actual marcat de provocări economice, digitale și de securitate?
Radu Miruță: Având în vedere că acest minister coordonează mai multe domenii, am priorități pe fiecare dintre acestea. Pe digitalizare mă preocupă să înființăm complet online o firmă într-o singură zi, într-un singur loc, să stabilim niște standarde de cost pentru echiparea cu produse digitale - se cumpără la prețuri diferite, să construiesc o bibliotecă 'Building Blocks' pentru module software care sunt reutilizate în statul român de diverse instituții și plătite de fiecare dată. Sunt segmente comune unei aplicații care poate reprezintă 70-80% din aplicațiile din celelalte ministere și fiecare plătește acei 70-80% comuni de câte 500 de ori.

Mă preocupă să facem o calculare corectă a necesității cumpărării licențelor. Adesea, se trimite un formular prin care se întreabă prin birouri: folosești și tu Zoom - ca să dau un exemplu și nu cred că se pune problema să facem reclamă - și toți bifează acolo afirmativ, folosesc poate o dată și dacă are colegul, să am și eu. La final, se uită cineva într-un tabel și vede 1.200, atunci cumpărăm 1.200. Prețul poate e cu 50.000 euro mai mare. Nu știu dacă are legătură neapărat cu licența de Zoom prețul ăsta, dar în general. Și, la final, ne dăm seama că 80% n-au folosit aplicația. Am făcut o analiză înainte să fiu la minister și se pot reduce cu 50% costurile. Gândiți-vă că este o activitate care nu ustură pe nimeni. Dacă-ți iau ceva ce tu oricum nu folosești, nu e ca și cum îți produc un dezavantaj, ci pentru că mă uit un pic mai atent și mai amănunțit cum se compun cerințele pe care tu le ai acolo.

Există o problemă în statul român cu privire la digitalizarea insulară. Fiecare își face câte o bucățică de software care nu comunică cu cealaltă. Și, atunci, statul român e în situația în care plătește mulți bani pe digital, în general, dar digitalizării îi lipsește în principal un mecanism pentru a putea funcționa, și anume comunicarea. Digitalizarea funcționează atâta timp cât este o linie de comunicații între bucățile care transmit semnal electronic. Nu comunică acum insulele astea între ele și e o provocare să le facem să comunice, chiar dacă sunt răspândite în mai multe ministere. Eu, ca ministru și al Digitalizării, cumva am o responsabilitate. Digitalizarea nu este restrânsă doar la acest minister, este în legătură cu celelalte.

Sunt preocupat intens de un proces de robotizare a activităților repetitive. Se consumă foarte multe resurse pe lucruri absolut repetitive, pentru care se înmulțește efortul cu cei care repetă. Sunt soluții de inteligență artificială care pur și simplu fac lucrurile astea fără niciun fel de eroare. E un proces de a înțelege ce anume poți să robotizezi. Cum să robotizez, știu, dar ce anume din fluxul ăsta uman e o chestie care trebuie observată, respectiv care sunt cerințele unei aplicații care să facă asta. Și aici e o chestie de fluxuri interinstituționale.

La companiile de stat, o mare componentă în acest minister, sunt trei categorii, le-aș numi eu. Care sunt secvențele? Prima, ești funcțional, ai randament financiar, ai eficiență?

O a doua secvență este cea în care ai probleme cu banii și ți se cere intrarea în insolvență și se aprobă intrarea în insolvență. Insolvența e o intersecție. Fie acolo reușești și îți revii și te duci înapoi în viața frumoasă, fie nu reușești să faci ceva, te duci înspre faliment. Mai este o situație, a zonei efectiv de faliment, care se trenează de ani de zile.

Am cerut o analiză financiară a tuturor acestor companii pentru a mă uita la evoluții. Mă aștept ca unele să fie fără nicio cale de întoarcere și acelea sunt balast și pentru acest minister și pentru statul român. Dacă nu există nici cea mai mică speranță ca acea companie să-și revină, dezlipim bandajul, o lichidăm, recuperăm ce mai putem recupera din activele pe care compania le are, pentru că altfel ne ustură tot pe noi.

Statul, adesea, vine și șterge datoriile companiilor de stat. Dar nu e ca și cum statul apasă pe un buton și nu doare pe nimeni, pentru că decizia asta, de fapt, transferă plata acelor datorii la toți oamenii din România. Nu mai plătește Ministerul de Finanțe direct ci plătesc 23 de milioane sau câți români mai sunt, eu, dumneavoastră și așa mai departe. De acolo trebuie tranșate lucrurile.

Există o a doua categorie, a companiilor din zona de apărare, care se ocupă pe un segment destul de îngust, dar cu activitate din ce în ce mai intensă în perioada următoare. Provocarea mea este să dezmorțesc un pic activitatea acestor companii pe mai multe paliere: management, comenzi, deschidere și linii de producție care să fie mai performante.

De ce sunt șanse să dezmorțesc asta? Pentru că la nivel european s-au pus pe masă niște bani foarte mulți pentru reînarmarea țărilor membre ale Uniunii Europene, unde România va fi și ea parte și cât timp apar bani pe piață, companiile astea sunt printre cele care pot să producă, că n-o să producă tancuri o tarabă care vinde pești în piață la Obor, tot cineva care are pregătire pentru așa ceva.

'Diavolul' despre care tot vorbeam și s-a tot invocat este în conducerea multor companii și de apărare și care nu sunt din zona de apărare. Pentru că degeaba cred eu, ca ministru, că trebuie să se facă o treabă bună în aceste companii și sunt foarte determinat în asta, dacă cei din conducere sunt o piedică. Eu, ca ministru, dau o strategie, o decizie aici, ei, acolo, o trec prin diverse filtre și se ajunge la un punct diferit. Nu-i neapărat greu. E societate pe acțiuni, au management, problema e că managementul acelor companii - observ eu din ce m-am uitat în aceste trei săptămâni - foarte des ia măsuri în dezinteresul companiei. Contract de asistență juridică de un milion de lei pe jumătate de an, după care alți 700.000. 1,7 milioane de lei pentru asistență juridică - să mă ierte Dumnezeu! -, doar nu reprezintă România la Curtea Internațională de Arbitraj! Și cred că și acolo ar fi suma cam mare. Apoi, măriri de indemnizații fără a avea vreo legătură cu performanța, pentru că și acolo e o problemă. Am dat exemplu de salarii de 50.000 lei brut. Multe sunt de 46.000, 48.000. Suma asta, în sine, o plătește statul român, dar dacă ar fi o persoană performantă care ar duce compania asta pe culmi înalte, nu e o sumă mare. Un manager de top al unei companii care gestionează o resursă critică a României, nu mi se pare deplasat să primească o astfel de sumă de bani.

Ceea ce mi se pare deplasat e că omul ăla n-are nicio legătură cu domeniul. Dacă-l oprești pe stradă și îl întrebi trei obiective ale acelei companii, o să-ți spună despre meciul pe care l-a văzut aseară la televizor. Asta trebuie oprit. Nu sunt preocupat neapărat să tai aceste salarii, ci să pun lângă ele performanță. Și știu că e o așteptare să se întâmple asta foarte des, pentru că poate să zică unii dintre cei care ne urmăresc, domnule, ai vorbit despre lucrurile astea foarte bine, că până acum nu se știa nimic. Tu ai venit deschis, ai pus pe masă ce ai găsit, dar care e propunerea ta, că tu ești ministru, nu ești un observator, un jurnalist, să întrebați, să explicați doar și atât?

AGERPRES: Domnule ministru, veți fixa niște criterii de performanță pentru managementul companiilor?
Radu Miruță: Absolut, însă lucrurile astea nu pot să le fac decât cu respectarea legii. De 35 de ani a fost o preocupare permanentă ca oamenii ăștia, nu să fie performanți, ci să fie protejați că nu sunt performanți. Și atunci pașii pe care îi fac sunt aceia pe care-mi permite legea, la limită, nu dincolo de limită și anume sunt categorii care au contract de mandat. Să știți că întâmplător cam toate s-au făcut în anul 2025, multe dintre ele înainte să ajung eu aici, cu două-trei săptămâni. Asta înseamnă că patru ani, teoretic, ei au un contract și pot zice: ministrule Miruță, tu vrei să-mi faci mie ceva, că te aud eu vorbind despre asta, dar eu îndeplinesc toate condițiile în acest contract! Contractul e înțelegerea dintre părți.

AGERPRES: Dar, statul este acționar...
Radu Miruță: Statul este acționar, dar e înțelegerea între părți. Dacă dumneavoastră închiriați un apartament și aveți în contract să nu aducă mai mult de șapte oameni și semnați contractul respectiv, n-aveți ce face dacă aduce șase, chiar dacă vi se pare a doua zi că e mult, că a venit, nu știu, copilul dumneavoastră și vă spune: tată, ai semnat ceva prost acolo! Și, atunci, încerc, atât cât îmi permite legea, să introduc noi criterii de performanță. Introducând noi criterii de performanță, după o perioadă de timp, poți să-i măsori pe acești oameni în baza noilor criterii care reflectă activitatea din companie. Și dacă ei le îndeplinesc, o să-i laud pe oamenii aceia.

AGERPRES: Puteți da exemple de niște criterii de performanță?
Radu Miruță: Sunt diferite, de la activitate la activitate: creșterea veniturilor, atragerea fondurilor europene, execuția bugetului, parteneriatul cu firme care fac aceleași activități. E vorba de indicatori: cât să crească, cum să crească. Spre exemplu, dacă au luat o companie într-o situație proastă, cam toate contractele cu criteriile sunt la fel, și li se spune să mențină aceeași indicatori care sunt foarte jos. Eu vă recrutez pe dumneavoastră pentru a conduce o companie care e într-o situație proastă și vă spun că sunteți performant dacă mențineți situația asta proastă. Vin dintr-un mediu concurențial și nu poți spune că e performant să menții o situație proastă, că e împotriva logicii. E de discutat pe fiecare companie, pentru că unele au o piață îngustă, unele sunt singure pe piață, unele sunt concurente. La ce m-am gândit este să fie un trunchi comun de criterii generale după care să se diferențieze în funcție de această activitate. Însă, măsurarea performanței conducerii pe care am găsit-o în aceste companii nu se poate face decât după ce introduc aceste criterii noi și îi văd pe ei după criteriile astea. Cine nu le va îndeplini, va pleca acasă. Nu există altceva.

A doua chestiune. Încerc, pe cât de mult pot. Ceea ce fac acele companii, că eu la aprob bugetul, dar cum execută bugetul e treaba lor, că eu nu pot să intervin în actul lor de management, neapărat. Pot doar să-i opresc pe cifre mari, să urmăresc amănunțit, pentru că vin și descarcă gestiunea. Am găsit, spre exemplu, la Neptun-Olimp (Societatea Neptun Olimp SA - n.r.), rapoarte financiare în care banii cheltuiți nu aveau acoperire cu documente. Astfel de chestiuni nu o să fie vreodată acceptate de către mine când îmi voi da seama despre ele. Am găsit la o altă companie trei angajați, Mamaia SA. La trei angajați sunt patru șefi, alții decât ăia trei angajați. Deci, Mamaia SA are doar trei angajați! E consiliul de administrație compus din trei oameni care sunt selectați și este un director. Adică patru oameni conduc o companie cu trei angajați. E absurd! Evident că am dispus schimbarea modului în care se conduce compania. Abordarea prin care s-a desfășurat interacțiunea cu zona de turism e una învechită. Dau bani pe participări prin toate părțile, fără să se măsoare cu ce rezultate se întorc.

AGERPRES: Vă referiți la târgurile internaționale de turism?
Radu Miruță: Asta am cerut când am venit în minister. Dacă se dovedește că este eficient, în continuare investesc în ceea ce este eficient. Câți turiști au fost din țările astea în 2021? Atât! Mi s-a dat lista? Păi nu vreau doar atât. Mai adaugă o coloană. Câte târguri au fost în țările astea în anul 2021? Atâtea. Câți au venit în 2022? Dacă nu văd nicio creștere, îmi pot pune întrebarea că nu se prea întâmplă pe acolo lucruri. Participarea la târgurile de turism nu e doar să te duci să-ți faci o poză. Statul român plătește acolo standul, dreptul de a fi prezent în cadrul târgului. Plătește deplasare, o noapte de cazare. E bine să interacționezi. Dar, acolo, pregătești din timp, faci întâlniri unu la unu cu diverse agenții, cu diverse entități care pot să-ți aducă ceva. Eu nu știu dacă se întâmplă sau nu se întâmplă asta. Vreau să văd. Simt că nu se prea întâmplă. Sunt chestiuni învechite acele celebre formulare pe care le completezi la recepția hotelului: de unde vii, cât stai...

AGERPRES: Dar asta se întâmplă în toată lumea, din câte știu...
Radu Miruță: Da, dar nu pe o foaie. E o muncă care nu contează. Dumneavoastră vă duceți, completați în două exemplare, unele au indigo un astfel de formular. Hotelurile le iau, dar înțeleg că cei de la MAI nu prea le mai colectează. Dacă este nevoie de ceva, se duc și cer înregistrarea video, nu se duce cineva la magazia patru, în sacul trei să caute de unde a venit ăla. E o muncă pe care o faci fără să conteze.

Există o concurență neloială, de asemenea, în zona de turism. Luptă, luptă, dar să fie corectă! Există aplicații de cazări clandestine. Ai un apartament îl urci pe o aplicație și vrei să faci bani. E legitim să faci asta, dar trebuie să respecți ceea ce respectă și hotelurile, pentru că mii din acestea consumă foarte multe nopți de cazare, prin comparație cu hotelurile care sunt extra verificate.

Acolo există și un risc pentru turist. Te duci undeva unde nu știi ce e, cine e în casă, ce se face, îndeplinește, nu îndeplinește criterii, minte oricine orice. Ei spun că nu prea știu situația asta. Scuzați, dar cum să nu știi?! Aplicația are cea mai bună trasabilitate: acolo se vede în cont cât te-ai cazat, de când, până când, unde, cine, că tu îți faci contul când selectezi zilele în care te cazezi.

AGERPRES: Și cine poate verifica acest lucru?
Radu Miruță: E o întrebare pe care mi-o pun și colegii și răspunsul meu, ca inginer software, e unul simplu: impune aplicației să scoată un raport cu toată lumea care s-a cazat în România acolo. Nu vrea? Trebuie să vrea, că e pe teritoriul României, face business-ul ăsta! Există și varianta să nu mai funcționeze în România.

AGERPRES: ANAF-ul nu are niciun rol?
Radu Miruță: Evident că ANAF are un rol, dar și Ministerul Turismului are un rol. Nu e o concurență între roluri, important este să rezolvăm problema. Mi se pare de-a dreptul inacceptabil să spunem că nu știm cât sunt acolo și cum sunt când e cea mai fină înregistrare posibilă, pentru că toată lumea se cazează prin aplicația asta - pe care o folosesc și eu, deci nu sunt împotriva aplicației. Știe aplicația că acest cont s-a cazat în București de pe 13 până pe 14 iulie. Scoate-mi un raport pe toată luna, du-te cu el la ANAF, cine a plătit, cine n-a plătit. E foarte simplu. Este o problemă de mentalitate. Au fost mulți oameni din minister învățați fie împotriva interesului statului, să fie parte dintr-o rețea care gestionează asta, fie să zică că oricum sunt combinații, îmi văd de treaba mea, că nu mă bag între ei.

AGERPRES: La zona de turism, vă referiți?
Radu Miruță: Pe toată zona. Eu pot să vin la minister cu patru oameni. Ministrul are dreptul la patru consilieri. Aici sunt 702 angajați, mai vin, mai pleacă, sau 704 am văzut că sunt. Ministerul are vreo 32.000 de angajați. Eu nu pot cu patru colegi să fac o echipă paralelă de gestionare a acestui minister. Și nici nu este scopul meu. Trebuie să lucrez cu oamenii care sunt aici. Mă întâlnesc cu ei constant, cât de mult mă pricep, că este și o chestie de fler, cu cine cred că pot să lucrez mai bine și voi pune pe picioare ceea ce se întâmplă aici. Imaginați-vă că se numește Ministerul Digitalizării, iar aici nici măcar la secretariat nu există un sistem electronic de înregistrare. Nu mai vorbesc de management al documentelor, cu încărcare și cu altceva... Dacă vreau să întreb unde este numărul 34 de ieri, săracele mele colege umblă din birou în birou ca pe vremea comunicațiilor vechi în care te duceai la ultima făclie. O vezi pe cealaltă, du-te și dincolo. E inadmisibil asta!

AGERPRES: Domnule ministru, ca să rămânem în zona turismului, mai au vreun viitor voucherele de vacanță?
Radu Miruță: Este o discuție împărțită despre asta. Unii zic că voucherele de vacanță au crescut artificial prețurile, ceea ce cred că este semi-valid. Unii zic că voucherele de vacanță au generat mai mulți turiști, pentru că oamenii au început să vină mai des, că primeau de la serviciu niște vouchere, pe logica și 'așa n-am ce face cu ele, hai să mă duc!' Sunt și părți bune, sunt și părți proaste. Principiul după care mă ghidez este că eu, ca minister, trebuie să generez celor care fac business un instrument corect. Nu poți să susții o industrie doar cu subvenții. Mai dai drumul la o imprimantă, mai scoți o schemă de ajutor, îi mai susții încă o dată, iar încă o dată, pentru că, de fapt, omori concurența. Eu trebuie să gestionez existența unui instrument prin care ei să se desfășoare concurențial, unu-i mai bun, unu-i mai rău, unul are un plan mai bun de management, unul are bani mai mulți. E piața liberă. Asta sunt preocupat să fac. Dacă se vor mai da bani de vouchere de vacanță sau nu se vor mai da bani de vouchere de vacanță în continuare este o chestiune pe care urmează s-o vedem. Nu am această informație. Suntem într-un moment în care țara trebuie să adune până la finalul acestui an 35 de miliarde de lei pentru a acoperi o gaură făcută istoric, cum s-a făcut în anii trecuți.

AGERPRES: Considerați necesară, în contextul geopolitic actual, transferarea societăților din industria de apărare de la Ministerul Economiei la Ministerul Apărării Naționale?
Radu Miruță: Înțeleg că există și o reglementare a tratatului de funcționare a Uniunii Europene care menționează că trebuie să fie diferite entitățile, unul să producă, altul să folosească, din motive pentru care s-a considerat acest tratat. Ar putea fi și argumente pentru ca ele să fie în aceeași curte. Deocamdată, sunt în curs diferite și provocarea mea este ca prin aceste societăți din industria de apărare să livrăm cât mai multe produse pe care Armata Română le necesită. Și acolo există o altă problemă: Armata Română, care se înzestrează în permanență, are ținte de a se înzestra cu echipamente cât mai performante și e legitim asta. Eu sunt la Ministerul Economiei, unde gestionez niște societăți în care nu au mai fost investiții de vreo 35 de ani și în multe dintre ele au crescut plante și nu te poți aștepta ca ele să facă brusc, de-a doua zi, produse atât de performante la nivelul pieței mondiale.

AGERPRES: Și trebuie și finanțare...
Radu Miruță: Deci, trebuie finanțare. Degeaba vrem să înzestrăm armata cu lucruri produse în România, dacă nu se investește în industria care să producă în România așa ceva, că e o așteptare nerealistă să faci drone coordonate cu inteligența artificială într-o companie a statului român în care acum e un lacăt ruginit și un paznic. Nu se poate întâmpla asta mâine! Ceea ce propun este ca susținerea înzestrării armatei să fie sincronizată cu susținerea în industria de apărare, ca să putem să producem. Bugetul de apărare este în spatele necesității armatei, a gradului de performanță. Și, atunci, aici sunt. Nu se poate schimba asta peste noapte. Provocarea mea este să văd ce procent din ce are nevoie armata se poate produce intern. Am identificat niște variante care vor deschide producție în perioada următoare în fabricile din România.

AGERPRES: Deci, sunteți favorabil unui transfer al industriei de apărare la Ministerul Apărării Naționale, având în vedere și atribuții extinse ale Ministerului Economiei?
Radu Miruță: Tocmai vă spuneam că există o reglementare în tratatul de funcționare a Uniunii Europene care spune că acestea trebuie să fie diferite.

AGERPRES: Ați declarat în nenumărate rânduri că România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la digitalizare. Care este stadiul digitalizării administrației publice?
Radu Miruță: Am văzut-o exact pe cea din minister, care este sub media din România. În unele ministere este un pic mai bună. Există, acum se numește altfel, dar până anul trecut se numea indicele DESI (Indicele economiei și societății digitale), un indicator internațional care măsura prin aceleași metode gradul de digitalizare al fiecărei țări, de la viteza de internet, capacitatea oamenilor de a folosi, gradul de conectare al instituțiilor statului, nivelul de pregătire al celor care produc software și, pe această scară de măsură, România era pe ultimul loc. N-a fost atât de importantă digitalizarea pentru Guvernul României. Sper să fie de acum încolo și datoria mea să împingă asta, pentru că rezolvă de fapt o problemă majoră. Există studii ale OECD, ale Băncii Mondiale, care spun că dacă România reușește să atingă media gradului de digitalizare din Uniunea Europeană, crește produsul intern cu 6,8%, o creștere directă este cu 3,3 - 3,5% și o altă creștere este prin competitivitatea ridicată a agenților economici, care ar mai fi vreo 3 și ceva la sută. Gândiți-vă că tot bugetul sistemului de educație este 3% din PIB. Noi încercăm să găsim soluții pentru zero și ceva la sută din PIB și doar dacă digitalizezi îți vin 3%. Este evident că nu există în România acum un culoar pe care statul român să alerge astfel încât, într-o perioadă scurtă de timp, să genereze o creștere a produsului intern brut mai mare decât digitalizând România.

AGERPRES: Și totuși, în România sunt foarte mulți specialiști în IT...
Radu Miruță: Care produc plus valoare de multe ori pentru alte țări. Ãsta este păcatul, că nu e suficient. Adică unele țări au un guvern foarte competitiv, preocupat de a digitaliza, dar nu prea au cu cine și e greu, că nu poți să apeși pe un buton, să schimbi școala de ingineri software în România, durează și atunci plătesc mai mulți bani și culeg mulți din România, de prin alte țări. România, în schimb, are bucata asta extrem de valoroasă pe care alții nu o pot face peste noapte. Are oamenii ăștia foarte buni și sunt buni, să știți! Acum, suplimentar, are și niște bani, că are bani din PNRR. Dacă nici acum nu se gestionează asta, România nu va mai avea în perioada următoare o altă ocazie. Și vă spun o mică poveste. În activitatea mea dinainte de a fi parlamentar, eram consultant software pentru industria asta și mergeam în diverse companii în 'zgârie nori', unde era 'open space', adică erau ingineri care lucrau în spații din astea deschise. Acolo, 'șmecheria' este să stai la geam că nu se uită nimeni în monitorul tău, îți mai 'clătești' ochii din zgârie-norul ăla și te eliberezi, te relaxezi. Acolo, stăteau oamenii mai apreciați în companie. Eu, ducându-mă des într-o astfel de companie, îmi suna și telefonul și mă mai plimbam în timp ce vorbeam la telefon. Am observat constant că la geam se vorbește limba română, indiferent de țară. Și mi se pare o unitate de măsură foarte relevantă pentru calitatea oamenilor care produc plus valoare acolo. Sunt o parte din ambasadorii României. Sunt oameni foarte bine plătiți, oameni pentru care companiile se bat și sunt români și România nu reușește să-i atragă pe oamenii ăștia să producă plus valoare aici. Este un eșec al statului român.

AGERPRES: Cu toate acestea, statul român a tăiat facilitățile pentru industria IT
Radu Miruță: Așa este. Nu se poate să fie o facilitate la infinit. Eu cred că nu trebuia să se taie brusc, nu trebuia să se taie anunțându-i în decembrie că din ianuarie nu le mai dai asta pentru că sunt companii care își fac un buget și își fac anumite calcule. Le-ai spus inițial că nu se va întâmpla pe la începutul lui decembrie, pe 27 decembrie s-a dat ordonanța prin care le-ai luat asta. Ceea ce ar trebui să se întâmple și pentru care militez este să punem niște bani pentru cercetare în zona asta. Nu poți să dai la toată lumea care scrie software o asemenea facilitate, însă, poți să dai pentru bucata de cercetare din companiile care vor să facă asta. Nu poate cineva în zona politică să-mi spună că nu e necesar să susții cercetarea într-o țară 'sănătoasă la cap'. Așadar, dacă o companie vrea să ducă 20% din bugetul ei pentru proiecte de cercetare, pentru tronsonul ăsta de 20% trebuie să i se dea niște facilități fiscale. Asta cred că aduce multă plus valoare și ne mai întoarce oamenii de care spuneam. Zona de cercetare nu se face cu oameni medii sau slabi, nici măcar cu oameni buni. Zona de cercetare se face doar cu oameni foarte buni și noi trebuie să-i atragem pe oamenii aceea foarte buni, care au și ei un interes dublu să vină acasă. Mai au un părinte bolnav, mai au o casă unde nu mai stă nimeni. Ar vrea să vină dar trebuie să aibă ce să facă.

AGERPRES: Dar, mulți lucrează în România.
Radu Miruță: Mulți lucrează în România, mulți nu lucrează în România. Trebuie să-i aducem pe cei mai buni dintre cei mai buni să vină în România. Nu-i putem aduce pentru că le spunem că România e frumoasă și știu și ei asta, că-i doar sufletul că au plecat, însă o companie le poate spune: îți dau un salariu mai mare, am nevoie ca să iau niște bani de la Guvernul României, trebuie să fac ceva major, îmi trebuie cineva foarte bun; tu ești, vino aici; păi, costă mult! păi, îți dau mult! E un câștig!

AGERPRES: Care sunt măsurile preconizate de minister pentru antreprenori și IMM-uri? Ce programe aflate în derulare vor mai fi finanțate?
Radu Miruță: Am reușit să deblochez Start-Up Nation 1 și 2. Erau blocate, pur și simplu, printr-o decizie administrativă. Start-Up Nation 2 avea un prag de 25.000 de aplicanți, se adunaseră 22.000 și nu mai creștea numărul și pentru asta nu se dădea drumul. Am zis să spargem bugetul alocat, proporțional. Alocăm proporția pentru cei 22.000 de aplicanți, le dăm drumul. Între timp, află lumea, se mai adună alți 3.000, dăm drumul și la tronsonul de 3.000, nu ținem blocat totul pentru foarte puțin. Asta deja este în derulare. Start-Up Nation 1 este spre final. A fost un program în trecut care avea legătură cu producătorii de materiale de construcții, Construct plus. A fost un eșec modul în care a fost administrat. Înțeleg că s-a trimis și spre Parchet pentru a se cerceta. Sunt niște bani, trei milioane de euro, care probabil se vor pierde. Erau alocați pentru a-i susține pe cei din fabricile producătoare de materiale de construcții. Schema în sine prin care s-a administrat, depunerea dosarelor, selecția dosarelor, mecanismul ăsta, a fost una sulfuroasă. S-a anulat tot, fiind atât de toxică și se pierd bani pentru că sunt în bugetul pe anul ăsta. Cam astea sunt schemele curente.

Există 'Femeia antreprenor', cu bani de la bugetul de stat și fiindcă sunt atât de multe constrângeri în perioada următoarelor luni, probabil că Ministerul de Finanțe nu va mai putea să acorde banii. Nu e o decizie finală, dar se preconizează. Trebuie să strângi cumva.

AGERPRES: Aveți în vedere anumite măsuri pentru simplificarea înființării firmelor?
Radu Miruță: Da. Am pornit un grup de lucru care, în aceste zile, gestionează care sunt punctele ce blochează înființarea unei firme într-o zi. Dincolo de chestiunile software, sunt niște chestiuni administrative. Verificarea numelui firmei, spre exemplu, interacțiunea cu băncile, care trebuie să se facă pentru anumite persoane anumite verificări. Faptul că, acum, să parcurgi cumva jumătate online procesul, te duci pe un site, descarci un document, îl completezi, trebuie să îți faci alt cont, e o nebunie! Preocuparea mea este să simplific lucrurile, să le pun într-un singur loc. Omul să dea 'next' până apare firma și poate să emită o factură. Lucrurile astea dezmorțesc, aerisesc un pic interacțiunea celor care fac business în România cu statul. Cresc încrederea, prin transparență. Știți care e problema în statul român? Vom rezolva o bună parte din ea când vom elimina lucrurile astea, să nu te mai uiți în agenda telefonică ca să rezolvi o problemă în instituția statului. Hai, că știu eu pe cineva, un fost coleg, vecina mea, îl sun să ne scurteze puțin drumul. Eu mor pe lucrurile astea! Unii pot să o facă, unii nu pot să o facă. Când îl iei pe angajatorul de acolo că te sună că e prieten cu tine, îl muți într-o altă parte. Dezechilibrezi lucrurile. Asta, digitalizarea o poate face.

AGERPRES: Care este stadiul înființării Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții, în care Ministerul Economiei are calitatea de acționar unic? Știu că a fost un proiect pe masa Guvernului la început de an.
Radu Miruță: Recunosc că nu știu. N-am apucat să-mi bat capul până acum, adică n-a ajuns pe radarul meu până acum.

AGERPRES: Cinci țări europene vor testa o aplicație care va permite verificarea vârstei utilizatorilor în spațiul online pentru protecția copiilor, a decis, la Bruxelles, Comisia Europeană. Care este poziția României în această privință? Se poate aplica și la noi?
Radu Miruță: E o chestiune mai largă cu spațiu online. Am depus un proiect de lege ca parlamentar cu privire la dezinformarea și lucrurile ilegale din spațiu online. Acolo lucrurile sunt un pic tulburi, pentru că reglementările astea sunt la nivel european. Pentru anumite aspecte, România nu poate să decidă de una singură, ci trebuie să fie o decizie europeană care se aplică în toate țările. După ce s-a întâmplat cu alegerile din România și neavând legătură doar cu alegerile ci are legătură, în general, cu intoxicarea din mediul online, am considerat că România trebuie să fie purtător de steag pentru subiectul ăsta. Am depus un proiect de lege, a trecut de Senatul României, o să fie un pic adaptat, îmbunătățit în Camera Deputaților și în continuare susțin că informațiile ilegale din internet să fie automat eliminate. Nu putem spune că e ilegal și vrem să-l lăsăm acolo. Și ce e ilegal sau nu e ilegal nu decide Miruță de la minister că are o pedală și apasă pe sub birou, ci specifică Comisia Europeană într-o document foarte clar ce anume înseamnă ilegal. Asta nu se întâmplă.

Astăzi, internetul este un oraș fără niciun polițist, un oraș fără niciun procuror, un oraș cu cineva suprem care din când în când e sesizat pe câte o chestie pe care poate să o verifice individual și să dea o dispoziție, timp în care se mai întâmplă o mie de alte lucruri, în paralel, identice. Trebuie să se întâmple în mod automat. Prin software? Se poate. Algoritmii de inteligență artificială au capacitatea de a identifica cu o proporție de 90% ceea ce este ilegal și să elimine automat. Platformele de astăzi știu de un astfel de conținut, îl văd că-i așa, dar nu sunt forțate să o facă. Unele o fac ca să-și păstreze brandul pentru anumite categorii de consumatori, altele n-o fac. Telespectatorii se pot gândi că unele platforme în România au un conținut un pic mai igienic, nu vezi toate porcăriile astea. Astea nu se întâmplă că nu sunt utilizatori care nu vor să încarce asta acolo, ci pentru că ele opresc asta și fac ceea ce spun prin lege să se întâmple obligatoriu pentru toți. Altele n-o fac. Și în genul ăsta de situație, statul trebuie să devină reglementator. Cei care urăsc genul ăsta de situații mă acuză că vreau să cenzurez internetul. Nu este o cenzură. Ilegalitatea nu este o cenzură. Mai este o bucată de informații care intoxică pe teme de interes major național, algoritmii de inteligență artificială știu asta. Ei nu se întreabă cum le apare pe telefon când se uită după cauciucuri la mașină, și au, după aceea, zece reclame de cauciucuri, înseamnă că le încalcă prea multă lume intimitatea? Așa funcționează algoritmii.

Deci, există metode pentru asta. Nu spun să fie eliminat, spun doar să pun automat un fel de 'Watermark'. Este conținutul ăla potențial 'fake news'. Te las, în continuare, să faci ce vrei cu el, dar e dreptul meu să am grijă de populație, să fie un pic avertizată. De ce sunt semne de circulație? Să avertizeze că urmează ceva. Dacă ești nebun, e treaba ta, du-te și aruncă-te în Dunăre, intenționat! Cam acolo cred eu că trebuie să se ducă lucrurile în povestea asta cu mini-reglementarea în zona online. Când a apărut insulta în spațiul public, se certau oamenii în Poiana lui Iocan, ipotetic, și după ce au început să se certe și și-au dat seama că-și aduc prejudicii unul altuia a apărut insulta în Codul Penal. Acum, cred că nici nu mai e, cred că e contravenție.

Înseamnă că ți-a limitat cineva dreptul la liberă exprimare? Nu, înseamnă că ești pasibil de o sancțiune dacă tu vrei să te manifești astfel. Dreptul la liberă exprimare se oprește acolo unde invocarea mea vă deranjează pe dumneavoastră, că și dumneavoastră aveți un drept de a nu fi agresat de către mine. Și mai e un aspect: dreptul la libera exprimare este atașat persoanei. Aici sunt roboți. Sunt mii de boți în spațiul online care sunt controlați, la rândul lor, de sisteme de inteligență artificială. Nu le mai controlează un om. Nu mai suntem în situația în care unu își face zece conturi pe Facebook ca să înjure de pe ele și să scrie nu știu ce fără să știe cine sunt acolo, că s-ar limita la un moment dat. Acum, lucrurile astea nu mai sunt gestionate de acel un om cu zece conturi, ci programele generează lucrurile.

Sunt identificabile ca software, sunt controlabile, doar că sunt lăsate. Nu poți să-mi invoci că îți limitez libera exprimare a unui calculator, că ăla nu-i om, e calculator. E o temă falsă care este introdusă intenționat în societate fix de cei care au butoanele pentru astfel de manipulări. Sigur că, în același timp, trebuie o gândire critică, trebuie cu școala să educăm copiii în sensul ăsta, dar tot timpul genul ăsta de educație este câțiva pași în spatele tehnologiei. Poate acum, domnul ministru David, propune schimbarea programei încât să introducem și chestiile astea. Însă, și dacă facem asta, vor învăța copiii despre inteligența artificială sau au început să învețe de acum, peste cinci ani când va trece o mică generație va fi altceva. Deci, statul român trebuie să aibă grijă prin toate metodele.

AGERPRES: Și să fie în acord cu vremurile.
Radu Miruță: Absolut. Există poliție, există justiție în statul român. Când vine poliția și îți pune cătușele, cu mandat de la procuror, îți afectează libera exprimare? Este o sancțiune pentru ceva ce tu ai făcut știind că n-ai voie să faci. Nu există disciplină fără reguli.

AGERPRES: Ați prezentat o serie de propuneri și intenții pe care le aveți ca ministru. Aveți cu cine să duceți la îndeplinire aceste propuneri?
Radu Miruță: E provocarea mea să identific și să valorific resursele existente. Eu nu sunt în situația să aduc 700 de oameni care să schimbe 700 de oameni de aici. Nici nu cred că toți cei 700 de oameni au o problemă. Cred că sunt foarte mulți oameni buni în acest minister care nu au fost valorificați. Sunt foarte mulți oameni buni care au fost trași pe linie moartă pentru a aduce în fruntea lor pe unul, al cuiva, care e mult mai slab decât ei. Nu pot să-i descoperi pe toți imediat, dar este gestionarea mea ca manager al acestei situații, astfel încât să fac lucrurile funcționale în condițiile date. Îmi propun să lucrez cu oamenii de aici și îi voi ridica în slăvi și îi voi promova pe cei care își fac treaba. AGERPRES/(A - redactor: Cristian Anghelache, editor: Mariana Nica, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO