Lăcaş de cult important în Iaşi, cu Hramul "Înălţarea Domnului", Mănăstirea Golia a fost numită astfel după marele logofăt Ioan Golia, primul ctitor al acesteia. Este o biserică simbol a oraşului. Mănăstirea Golia, cu trecutul şi prezentul ei, este o parte nedespărţită de fiinţa Iaşului, o candelă venerabilă în viaţa duhovnicească din Moldova, potrivit site-ului www.golia.ro.

Până la construirea actualei catedrale mitropolitane din Iaşi, în 1834, Mănăstirea Golia a fost cea mai mare biserică din Moldova.

Aşezământul ecleziastic de la Golia se prezintă ca o fortăreaţă tipic medievală. Despre vechea biserică, de care este legat numele familiei Golia, nu se ştiu prea multe cu privire la arhitectură, cert fiind faptul că aceasta a fost ridicată în secolul al XVI-lea. Marele logofăt al Moldovei Ioan Golăi (Golia), în jurul anului 1550, împreună cu soţia sa Ana, a ctitorit o "bisericuce de piatră" pe locul unde a existat o biserică de lemn. Actuala biserică a lui Vasile Lupu, refăcută între anii 1650-1653 şi terminată în 1660 de fiul său Ştefăniţă, se deosebeşte în totalitate de specificul bisericilor ortodoxe moldoveneşti, atât ca formă de construcţie cât şi ca arhitectură.

Prima mărturie a existenţei unei biserici pe locul actualei mănăstiri se găseşte pe o piatră funerară cu o inscripţie în limba greacă ce datează din 1515. A fost scoasă la iveală odată cu săpăturile arheologice din 1943 ceea ce arată că acolo a fost o biserică de lemn cu cimitir.

În anul 1564, Maxim Burnar şi soţia sa Antimia (socrii lui Ioan Golăi) dăruiau bisericii o cruce din lemn de abanos ferecată cu argint aurit păstrată astăzi la Muzeul de Artă Bucureşti, ceea ce reprezintă prima atestare sigură a bisericii Golia. Biserica a fost înzestrată de la bun început de ctitorul ei cu odoare şi cărţi preţioase. La 1575, Ioan Golăi împreună cu soţia sa dăruiau ctitoriei lor un superb Tetraevanghel în limba slavonă, ferecat cu argint aurit, astăzi fiind socotit unul dintre cele mai frumoase manuscrise medievale româneşti. Nu se ştiu prea multe despre Ioan Golăi, dar se cunoaşte modul în care şi-a întrerupt dregătoria şi viaţa. Bănuit de trădare de către domnitorul Iancu Sasul (1579-1582), acesta i-a confiscat toată averea şi apoi l-a decapitat. Întâmplarea este consemnată chiar pe Tetraevanghelul donat de Golăi bisericii. După moartea tragică a soţului său, Ana Golăiasa a continuat să sprijine material ctitoria familiei.

În ultima parte a domniei lui Ieremia Movilă biserica a fost restaurată. Probabil a contribuit şi domnitorul cu o sumă de bani, din moment ce este reprezentat în tabloul votiv din pronaos. Tot în timpul lui Ieremia Movilă biserica a fost închinată de Ana Golăiasa Mănăstirii Vatoped de pe Sfântul Munte Athos. Închinarea a fost precedată de danii substanţiale făcute Vatopedului, printre care se numărau: sate, livezi, locuri de prisacă, vii, case şi robi ţigani.

La scurtă vreme după închinarea la Athos, Golia a început să fie numită şi "Vatoped", fiind filiala moldavă a aşezământului de la Sfântul Munte. Paleologii şi Cantacuzinii care au făcut donaţii Mănăstirii Golia din Iaşi - unii dintre ei alegând chiar să fie înmormântaţi aici - continuau, de fapt, străvechea legătură a familiilor lor cu Vatopedul, legitimându-se ca descendenţi ai vechilor ctitori. Daniile făcute Goliei erau, implicit, danii către Vatoped. A odihni pe veci în incinta Goliei, era aproape echivalent, în plan simbolic, cu o înhumare la Vatoped, în pământul Greciei. Nu întâmplător vornicul Toma Cantacuzino (decedat în 1662), soţia sa Ana (moartă în 1663) şi fiica lor Ecaterina îşi au pietrele de mormânt în biserica Mănăstirii Golia.

Astfel, se poate vedea că, luând decizia de a reconstrui biserica Goliei, domnitorul Moldovei Vasile Lupu se asociază cu descendenţii Paleologilor şi Cantacuzinilor, valorificând un important capital simbolic, legat de vechea "idee imperială". Domnitorul devenea, implicit, ctitor al Mănăstirii Vatoped de la Athos, punându-se pe sine în şirul ctitorilor din cele două familii imperiale bizantine. Protectoratul domnului din Moldova asupra Muntelui Athos continua şi îl imita pe cel al împăraţilor bizantini. Acesta e şi motivul pentru care biserica mănăstirii Golia a fost refăcută la dimensiuni impresionante de domnitorul Vasile Lupu între 1650-1653 şi terminată de pictat la 1660 de fiul său Ştefăniţă Lupu.

Astăzi, se mai păstrează în biserică două sfeşnice mari şi singurul candelabru original de la Vasile Lupu, comandat de voievod în Danemarca. Candelabrul din metal galben are forma unei coroane imperiale bizantine, deasupra având o acvilă bicefală (simbolul împăraţilor din Bizanţ) şi monograma domnitorului, încadrată de stema Moldovei, capul de bour. Explicaţia pentru aceste simboluri este legată de visul măreţului domnitor moldovean de a ajunge împărat al tuturor creştinilor ortodocşi din Imperiul Otoman. În pronaosul bisericii Goliei se găsesc mai multe morminte medievale ale diferiţilor ctitori care au făcut danii importante de-a lungul timpului.

Vasile Lupu nu a apucat să îşi vadă ctitoria terminată deoarece în 1653 a fost înlăturat de la domnie de fostul lui logofăt, Gheorghe Ştefan (1653-1658). Reiese acest lucru şi din pisania scrisă în slavonă pusă de Ştefăniţă Lupu deasupra intrării dinspre pridvor în pronaos.

În anul 1686, oştile polone, aflate în Moldova, au incendiat, printre altele, şi Mănăstirea Golia; a fost un abuz săvârşit de un grup de oşteni, aceştia fiind apoi pedepsiţi de regele Jan Sobieski, care a poruncit spânzurarea lor.

La Golia au fost oficiate două faimoase nunţi domneşti, la sfârşitul secolului al XVII-lea: nunta lui Constantin Duca Vodă, domnul Moldovei cu Maria, fiica lui Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti (1693); nunta domnitorului Antioh Cantemir cu Catrina, fiica logofătului Dumitraşco Ceaurul (1696). Ambele cununii au fost oficiate de Iacov, fost patriarh de Constantinopol, retras, spre sfârşitul carierei sale, la mănăstirea Golia din Iaşi; acesta a şi murit la Iaşi, în 1698, fiind înmormântat, după cum se crede, în interiorul bisericii Golia (mormântul său nu a fost încă identificat).

În timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, la 1735, Golia a ars pentru a doua oară. Cronica atribuită lui Enache Kogălniceanu arată că focul a izbucnit din armenime şi că "au ars şi mănăstirea Golia şi toate casele câte au fost în ograda mănăstirii". La 10 august 1822 un alt mare incendiu s-a produs în capitala Moldovei, abătându-se şi asupra Goliei. Biserica a rămas atunci, din fericire, neatinsă, dar a ars turnul porţii, casele şi depozitele negustoreşti din incinta mănăstirii.

Până la 1863, Golia a fost una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova având în proprietatea sa peste 500 de sate. În acelaşi an, Mănăstirii Golia îi este confiscată toată averea iar lăcaşul de cult cade în ruină. Între 1900-1947 a fost închisă şi mai apoi transformată în biserică de parohie revenind la statutul de mănăstire în 1992.

La 17 aprilie 1998 îşi începea emisia primul post de radio ortodox din România, Trinitas (înfiinţat în anul 1996), cu studioul în Iaşi, la Mănăstirea Golia. Radio Trinitas şi-a început emisia în Vinerea Patimilor, în anul 1998, prima sa transmisiune în direct fiind slujba Deniei Prohodului Domnului de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

La 17 octombrie 2010, Patriarhul Daniel a târnosit, după 350 de ani de la sfinţire, biserica Mănăstirii Golia. În 2010 s-a încheiat primul proiect de restaurare al Ansamblului Monument Istoric Mănăstirea Golia, premiat în 2012 la Lisabona cu premiul Europa Nostra la categoria conservare. La sfârşitul anului 2015 s-a încheiat şi cel de-al doilea proiect de restaurare a picturii din interiorul bisericii.

Site-ul mănăstirii notează că în secolul al XIX-lea aici au locuit diaconii şi cântăreţii care slujeau în biserica Goliei. În acest context a ajuns să locuiască şi marele scriitor Ion Creangă, din februarie 1866, până în vara anului 1871, împreună cu soţia Ileana şi fiul lor Constantin. Casa în care a locuit diaconul şi scriitorul Ion Creangă de la Golia a fost construită la sfârşitul sec. XVII (este cea mai veche casă din Iaşi) şi a servit pentru multă vreme ca visterie a mănăstirii. Aici se adunau toate veniturile mănăstirilor din Moldova închinate la Muntele Athos. La Golia are loc episodul care a făcut multă vâlvă în epocă, descris într-un articol publicat în "Curierul de Iassi", 1868, în care Creangă era acuzat că a tras cu puşca în ciorile de pe turlele Goliei şi ar fi nimerit din greşeală fereastra de la altar. Se pare că şi acesta a fost unul din motivele pentru care a fost caterisit (răspopit) la 1871, însă realitatea e cu totul alta, arată sursa citată. Creangă era în acelaşi timp institutor la Şcoala de la Trei Ierarhi şi diacon la biserica Goliei care devenise biserica cununiilor din Iaşi, un loc foarte râvnit. De asemenea, Creangă era mai slobod la gură şi uneori critic la adresa ierarhilor, ceea ce deranja foarte mult. Peste toate astea s-a mai adăugat şi despărţirea de soţia Ileana. De fapt, ea a fugit cu un călugăr grec la 1867. Creangă a fost caterisit şi obligat să plece de la Golia.

La multă vreme după moartea lui, mai exact în 1993, ca o reparaţie morală, a fost reprimit postmortem în rândurile diaconilor de Înaltpreasfinţitul Daniel Ciobotea, mitropolitul al Moldovei şi Bucovinei la acea vreme. Astăzi, camera în care a locuit Creangă împreună cu familia sa a fost transformată în muzeu şi se poate vizita zilnic. Dintre exponatele cele mai importante sunt de menţionat stiharul de diacon şi cădelniţa cu care a slujit în biserica Goliei. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Foto (c) PAUL BUCIUTA/Arhiva istorică AGERPRES