Dante Alighieri, poet și filosof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu, s-a născut între 21 mai și 20 iunie 1265, la Florența. (sursa: https://biblacad.ro)

Autor al 'Divinei Comedii', capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta ('poet în cel mai înalt grad'). Capodopera lui Dante, Divina Comedie, alegorie în versuri de o precizie și forță dramatică deosebită, a fost începută probabil în 1306 și terminată cu puțin timp înainte de a muri. Titlul inițial dat de autor a fost 'Comedia', adjectivul 'divina', folosit de Boccaccio în lucrarea 'Trattatello în laude di Dante', apare pentru prima dată într-o ediție din 1555.

Împărțită în trei secțiuni ('Inferno', 'Purgatorio', 'Paradiso'), în operă este descrisă o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de după moarte, în viziunea poetului, în care acesta se întâlnește cu personaje mitologice, istorice sau contemporane lui.

Dante este călăuzit prin Infern și Purgatoriu de către poetul Virgiliu, simbol al înțelepciunii. Beatrice, ființa pe care a adorat-o, fiind instrumentul voinței divine care îl ajută să găsească drumul spre Paradis, unde înțelege că iubirea mișcă sori și stele ('l'amor che muove il sole e l'altre stelle'). Fiecare secțiune cuprinde 33 de cântece, cu excepția primei, care are un cântec în plus servind ca introducere. Poemul este scris în terțete (terza rima)

'Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare'. ('Trattatello in laude di Dante', Giovanni Boccaccio - https://biblacad.ro).

Date despre familie, destul de sărace de altfel, le face cunoscute chiar Dante. (sursa: https://www.britannica.com)

Mama sa se pare că a murit când era tânăr, cu siguranță înainte să împlinească 14 ani. Numele ei era Bella, dar nu se știe din ce familie se trăgea. Tatăl lui Dante s-a căsătorit apoi cu Lapa di Chiarissimo Cialuffi și au avut un fiu, Francesco, și o fiică, Gaetana. Tatăl lui Dante a murit înainte de 1283, deoarece la acea vreme Dante, ajuns major, a putut să vândă un credit deținut de tatăl său, care le-a lăsat copiilor săi un patrimoniu modest, dar confortabil, de proprietăți în Florența și la țară. Cam în această perioadă, Dante s-a căsătorit cu Gemma Donati, cu care era logodit din 1277.

Viața lui Dante a fost marcată de lunga istorie de conflicte dintre partizanii imperiali, 'Ghibellini', și cei papali, 'Guelfi'. După mijlocul secolului al XIII-lea, antagonismele au fost extreme, fiecare dintre partide câștigând alternativ avantajul și aplicând pedepse crude și exilul celeilalte părți. În 1260, 'Guelfi', după o perioadă de ascensiune, au fost învinși în bătălia de la Montaperti ('Infernul' X, XXXII), dar în 1266 o forță de 'Guelfi', susținută de armatele papale și franceze, a reușit să-i învingă pe 'Ghibellini', adepții împăraților romano-germani, la Benevento, expulzându-i pentru totdeauna din Florența. Aceasta a însemnat că Dante a crescut într-un oraș plin de mândrie și expansionism postbelic, dornic să-și extindă controlul politic în toată Toscana. Florentinii se comparau cu Roma și cu civilizația anticelor orașe-stat. (www.britannica.com)

Florența și-a extins puterea politică, în acest context, și era pregătită să exercite și dominația intelectuală. Figura principală în ascensiunea intelectuală a Florenței a fost unul dintre exilați care s-a întors, Brunetto Latini. Când Dante descrie în 'Infern' întâlnirea cu marele său profesor, aceasta nu trebuie considerată doar o întâlnire a unui elev cu maestrul său, ci mai degrabă o întâlnire a unei întregi generații cu mentorul său intelectual. (www.britannica.com)

Latini trezise o nouă conștiință publică în figurile proeminente ale unei generații mai tinere, din care făceau parte Guido Cavalcanti, Forese Donati și chiar Dante Alighieri, încurajându-i să-și pună cunoștințele și abilitățile de scriitori în slujba orașului sau a țării lor. Dante a acceptat cu ușurință presupunerea aristotelică conform căreia oamenii sunt ființe sociale (politice). Chiar și în 'Paradiso', el admite ca fiind dincolo de orice dispută posibilă ideea că lucrurile ar fi mult mai rele pentru umanitate dacă indivizii nu ar fi membri ai unui oraș-stat.

Dante a murit după un lung exil la 13/14 septembrie 1321, la Ravenna. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: Dante Alighieri/Facebook