Mihaela Peneş s-a născut la 22 iulie 1947, conform https://www.encyclopedia.com/.

A început să practice înotul şi a jucat handbal şi baschet înainte de a se apuca de atletism. Cariera de atlet i-a fost deschisă prin participarea la un concurs de atletism între şcoli, unde a fost observată de antrenorul Lixandru Pandele care a apreciat înclinaţiile spre această disciplină sportivă ale viitoarei campioane olimpice, potrivit volumului ''Campionii Secolului XX'' (Editura Fundaţia Rompres, Bucureşti, 2000).

În anul 1963, sub îndrumarea profesorului Lixandru Pandele, a devenit recordmană şi campioana naţională de juniori. A fost legitimată la CS Dinamo Bucureşti, avându-l ca antrenor pe Ioan Benga, iar în timpul studenţiei s-a antrenat şi cu profesorul Titus Tatu, potrivit portalului www.cosr.ro.

În septembrie 1964, a câştigat titlul de campioană europeană la junioare cu prilejul competiţiei desfăşurate la Varşovia.

Pe plan internaţional, a concurat la Jocurile Olimpice din 1964, de la Tokyo, unde a câştigat medalia de aur, potrivit https://olympics.com/. A respectat programul de antrenament transmis pe aeroport de antrenorul său Lizandru Pandele, care nu fusese inclus în delegaţia olimpică. În prima rundă a finalei olimpice, Mihaela Peneş a devenit cea de-a treia atletă la nivel mondial care a aruncat peste bariera de 60 de metri, respectiv 60,54 metri. Rezultatul româncei a surprins-o pe favorita probei Elvira Ozolina, care devenise în acel an prima atletă care a aruncat suliţa peste 60 de metri cu prilejul Campionatelor de atletism ale Uniunii Sovietice, şi alăturându-se şi atletei Elena Gorceakova, care depăşise recordul mondial cu 62.40 metri în runda de calificare. Gorceakova a obţinut doar bronzul, iar Ozolina a terminat pe locul cinci. Mihaela Peneş devenea astfel cea mai tânără campioană olimpică a României, intrând în istoria olimpică a atletismului românesc şi mondial.

Victoria surprinzătoare la Jocurile Olimpice din 1964 a reprezentat un moment extraordinar pentru cariera atletei care a obţinut aur şi la universiada din 1965 şi argint la campionatele din 1966.

A concurat, din nou, pe plan internaţional, la ediţia Jocurilor Olimpice din 1968 de la Ciudad de Mexico, unde avea să obţină medalia de argint. La această ediţie a Jocurilor Olimpice atletismul românesc a ţinut foarte sus ştafeta la nivel mondial, fiind vorba despre două medalii de aur, obţinute prin Lia Manoliu şi Viorica Viscopoleanu, şi două de argint, prin Mihaela Peneş şi Ileana Silai, potrivit volumului ''Campionii Secolului XX'' (Editura Fundaţia Rompres, Bucureşti, 2000).

În perioada 1965-1968, Mihaela Peneş a fost campioană naţională la suliţă. Avea să pună capăt carierei sportive după încheierea ediţiei Jocurilor Olimpice din 1968 şi să se dedice meseriei de antrenor şi oficial al federaţiei române de profil.

Se alătură în anul 1990 Comitetului Olimpic Român, şi în 1995 avea să devină coordonatoarea departamentului internaţional al Comitetului, şi ulterior, secretar general (ianuarie-aprilie 1999), conform https://olympics.com/.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, pentru ca în anul 2000 să-i fie conferit Ordinul naţional ''Pentru Merit'' în grad de ofiţer, potrivit www.cosr.ro. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

* Explicaţie foto din deschidere: Atleta Mihaela Peneş soseşte pe aeroport după închiderea Jocurilor Olimpice de Vară de la Tokio, desfăşurate în perioada 10 - 24 octombrie 1964, competiţie în cadrul căreia a obţinut medalia de aur în proba de aruncare a suliţei (Bucureşti, 27 octombrie 1964).