În spaţiul Uniunii Europene funcţionează 103 reactoare de energie nucleară (103 GWe), operaţionalizate în 13 state din cele 27 ale Uniunii Europene care sunt responsabile de circa un sfert din electricitatea generată în întreaga Uniune Europeană. Peste jumătate din electricitatea nucleară a Uniunii Europene este produsă în Franţa.

Energia nucleară în Uniunea Europeană este guvernată, în mare măsură, de prevederile Tratatului Euratom, care este unul dintre tratatele fondatoare care au pus bazele Uniunii Europene. Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt, de principiu, parte ale Tratatului Euratom.

Comunitatea pentru Energie Atomică (EURATOM) a fost înfiinţată în martie 1957 şi este asociată Tratatelor de la Roma în 1958 de a forma o piaţă comună pentru dezvoltarea în scopuri paşnice a energiei atomice. Iniţial, a reunit Belgia, Franţa, Germania Federală, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos, într-o perioadă în care securitatea energetică a reprezentat o îngrijorare comună pe bătrânul continent. Tratatul Euratom a anticipat deţinerea în comun de către Uniunea Europeană a materialelor nucleare. A reprezentat, deopotrivă, o contrapondere politică a dominaţiei SUA şi a mijloacelor de cooperare cu Statele Unite prin furnizarea instrumentelor de siguranţă privind folosirea paşnică a energiei nucleare, reprezentând baza pentru primul sistem multilateral de măsuri de siguranţă, potrivit https://www.world-nuclear.org/.

Tratatul Euratom furnizează cadrul legal stabil care încurajează creşterea şi dezvoltarea industriei nucleare în timp ce consolidează securitatea furnizării cu energie şi a siguranţei centralei nucleare. Euratom a semnat acorduri de cooperare bilaterale pentru facilitarea comerţului cu partenerii majori externi şi a îndeplinit un rol semnificativ în actualizarea centralelor nucleare în Ucraina. Operaţionalizează, de asemenea, un sistem extins regional de garanţii proiectat să asigure materiale considerate pentru utilizare paşnică şi care nu sunt distribuite pentru utilizarea în scopuri militare. Astăzi, agenţia Euratom este parte, în calitate de membru, al Forumului internaţional Generation IV şi consorţiului ITER de construire a unui reactor de fuziune. Este independentă de controlul Parlamentului European, care constituie un punct major de contestare a acestui fapt. Tratatul Euratom cere Comisiei Europene să transmită periodic un program ilustrativ nuclear, bazat pe date de la statele membre.

Foto: (c) FRIEDEMANN VOGEL/EPA

Construcţia de centrale nucleare este în prezent derulată în trei state membre ale Uniunii Europene - Finlanda, Franţa, Slovacia. Aceste proiecte de construcţii au înregistrat întârzieri şi costuri suplimentare. Noi unităţi urmează să fie puse în funcţiune înainte de 2030. Energia nucleară, pe termen lung, la nivelul Uniunii Europene este interconectată la aceste proiecte.

Uniunea Europeană este cel mai mare importator de energie din lume, importând 60% din necesarul său de energie, la un cost anual aproximativ care depăşeşte de obicei 350 de miliarde de euro. Directiva privind eficienţa energetică din 2012 stabilise un set de măsuri de angajare pentru sprijinirea Uniunii să atingă o eficienţă energetică de 20% până în 2020. În cadrul acestei directive, tuturor statelor Uniunii Europene li se cere să folosească energia mai eficient în toate stadiile lanţului energetic, de la producţie la consumatorul final. În decembrie 2018, o directivă revizuită a intrat în vigoare cerând o ţintă de eficienţă de cel puţin 32,5% pentru 2030.

În 2019, în Uniunea Europeană, 25% din electricitatea produsă provenea din energia nucleară, 46% din combustibilii fosili şi biomasă, iar 29% din energii regenerabile. Energia electrică generată de ramura hidrocentralelor şi alte surse regenerabile pentru anul 2030 este de circa 46-50% din totalul energiei electrice. În februarie 2015, Comisia Europeană a publicat Strategia cadru pentru o Uniune energetică rezilientă, listând acţiunile cheie pentru atingerea priorităţilor.

Potrivit asociaţiei industriei Foratom, politica energetică a Uniunii Europene trebuie să fie construită pe trei piloni de sustenabilitate, competitivitate şi securitate a furnizării, în care energia nucleară, ca o sursă energetică competitivă şi sigură, va continua să contribuie.

În ianuarie 2014, Comisia Europeană a publicat Cadrul 2030 pentru climă şi politici energetice, inclusiv o propunere legislativă pentru sistemul emisiilor (ETS) care să stabilească o rezervă de stabilitate a pieţei, codificată MSR, care a intrat în funcţiune în ianuarie 2019, potrivit https://www.world-nuclear.org/.

În ceea ce priveşte electricitatea generată la nivel naţional de energia nucleară, în anul 2019, Franţa ocupa primul loc, la nivelul Uniunii, cu 70,6 %, urmată de Slovacia cu 53,9% şi Ungaria cu 49,2%, potrivit https://www.euronuclear.org/.

Foto: (c) Jean-Francois Badias/EPA

Franţa are 56 de centrale nucleare şi una în construcţie, Germania are opt centrale nucleare, Spania are 7, Belgia are 7, Suedia are 6 reactoare nucleare operabile, Republica Cehă (6), Slovacia are 4 centrale nucleare şi 2 în construcţie, Finlanda are 4 centrale nucleare şi una în construcţie, Romania şi Bulgaria câte 2 centrale nucleare şi Ţările de Jos o centrală nucleară, conform https://www.euronuclear.org/.

În 2020, Belgia a produs prin cele 7 reactoare operabile 32,8 TWh, Bulgaria 15,9 TWh, Republica Cehă 28,4 TWh, Finlanda 22,4 TWh, Franţa a realizat 338,7 TWh, Germania a obţinut electricitate de 60,9 TWh, Ungaria a produs 15,2 TWh, Ţările de Jos 3,9 TWh, România 10,6 TWh, Slovacia 14,4 TWh, Slovenia 6, Spania 55,8 TWh, şi Suedia 47,4 TWh, potrivit datelor centralizate de Asociaţia Nucleară Mondială - https://www.world-nuclear.org/. În total, la nivelul Uniunii Europene a fost produsă, în 2020, o cantitate de energie din sursă nucleară de 652,4 TWh. Cele aflate în construcţie, din Finlanda, Franţa şi Slovacia au produs, în ianuarie 2022, o cantitate de energie de 4312 MWe. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Anda Badea)