Poetul, eseistul şi traducătorul Petru Creţia s-a născut la 21 ianuarie 1927, la Cluj.

A început studiile liceale în oraşul natal, dar şi-a luat Bacalaureatul în 1945, la Bucureşti, potrivit Dicţionarului scriitorilor români (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995). A studiat filologie română şi clasică la Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în 1951.

A fost profesor la Catedra de limba şi literatura greacă veche a Facultăţii de limbi romanice şi clasice a Universităţii din Bucureşti (1952-1971), cercetător la Institutul de Filosofie din Bucureşti (1971-1975) şi la Muzeul Literaturii Române (1975-1993), unde a condus revista ''Manuscriptum'', director onorific şi cercetător principal la Centrul Naţional de Studii ''Mihai Eminescu'' din Ipoteşti (din 1993).

A debutat în presă cu eseul ''Sensul morţii la Poe'', apărut în ''Naţiunea'' (1947), editorial debutând mult mai târziu, în anul 1979, cu poemele în proză din volumul ''Norii''. În afară de această carte legendară a mai scris una la fel de greu de clasificat, încă inedită: ''Oglinzile'' (1993). Alături de cele trei volume de versuri pe care le-a semnat, ''Poezia'' (1983), ''Pasărea Phoenix'' (1986), ''În adâncile fântâni ale mării'' (1997), a publicat studii asupra literaturii şi gândirii universale: ''Epos şi logos - 25 de studii şi interpretări'' (1981), ''Catedrala de lumini - Homer, Dante, Shakespeare'' (1997); eseuri pe teme morale: ''Luminile şi umbrele sufletului'' (1995).

Eminent eminescolog, Petru Creţia s-a ocupat, sub egida Muzeului Literaturii Române, de editarea şi comentarea ultimelor zece volume ale ediţiei monumentale ''Opere'' de M. Eminescu (VII-XVI, 1977-1993), începută de Perpessicius (volumele I-VI, 1939-1963). Pe lângă acestea, a editat şi o culegere de ''Poezii inedite'' eminesciene (1992) şi alte volume despre opera marelui clasic. Experienţa editării scrierilor lui Eminescu este împărtăşită de P. Creţia în ultimul său manuscris, apărut postum: ''Testamentul unui eminescolog''.

 Petru Creţia, scriitor, la spectacolul 'Reculegere sub semnul lui Eminescu', găzduit de Ateneul Român.

Foto:  MIRCEA HUDEK

De asemenea, a îngrijit, împreună cu C. Noica şi G. Liiceanu, ediţia operelor lui Platon în româneşte (1971-1975, 1976-1993). A tradus mult din greaca veche (Platon, Plutarh, Longos, Vechiul Testament - ''Cartea lui Iov. Ecleziastul. Cartea lui Iona. Cartea lui Ruth. Cântarea cântărilor'', 1995), latina medievală (Dante), italiană (Massimo Bontempelli ş.a.), franceză (M. Yourcenar, E.M. Cioran, G. Dumezil ş.a.), engleză (Virginia Woolf, T.S. Eliot ş.a.).

I-au fost decernate Premiul ''Timotei Cipariu'' al Academiei Române (1977) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1979).

Petru Creţia a murit la 15 aprilie 1997.

În 2005, la Memorialul Ipoteşti - Centrul Naţional de Studii "Mihai Eminescu", a fost instituit Premiul Naţional de Istorie şi Critică Literară ''Petru Creţia'', acordat anual celor mai apreciaţi cercetători, critici şi istorici literari şi traducători din România şi din diaspora care, prin lucrările lor, au contribuit la dezvoltarea şi promovarea operei eminesciene.

De asemenea, între Premiile Muzeului Naţional al Literaturii Române se numără şi Premiul ''Petru Creţia'' pentru filologie clasică. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu-Ioan Tatu, editor online: Andreea Preda)