Liviu Ioan Stoiciu s-a născut în localitatea Dumbrava Roșie, județul Neamț, la 19 februarie 1950. A efectuat studii universitare de filologie și de filosofie, la Baia Mare și la București (1967-1975), se arată în 'Dicționarul general al literaturii române' apărut sub egida Academiei Române (București, Ed. Univers Enciclopedic, 2007).

Până în anul 1989 a practicat diverse meserii: profesor suplinitor la Ruginești, județul Vrancea, contabil la mina Bălan, miner la Petroșani, corector la ziarul 'Informația Harghitei' din Miercurea Ciuc, controlor de calitate la Uzinele Republica din București ș.a. În 1975, s-a stabilit la Focșani, unde a fost pedagog școlar (1976-1980), apoi bibliotecar la Biblioteca Județeană Vrancea (1980-1989).

Foto: (c)  VLAD STAVRICA/Arhiva istorică AGERPRES

După decembrie 1989, a fost președintele CPUN/CFSN Vrancea și membru al Parlamentului Provizoriu, până la 5 martie 1990, când s-a retras. Venit apoi la București, a fost redactor-șef la săptămânalul 'Contrapunct' (martie 1990 - ianuarie 1991), redactor principal (din 1991) și redactor-șef (din 2001) la revista 'Viața Românească'. Concomitent, din 1991 a fost, succesiv, redactor, consilier și publicist-comentator la ziarul 'Cotidianul'. În 1995 este cofondator al publicației literare 'Caietele de la Durău'.

A debutat publicistic, în anul 1967, cu poezie, în pagina literară a ziarului băcăuan 'Steagul Roșu', și editorial cu volumul de versuri 'La fanion', apărut în 1980 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

După 1989 deține numeroase rubrici în presa scrisă, publică eseuri, dramaturgie, publicistică, pe lângă poezie și proză, și colaborează la 'Luceafărul', 'Contemporanul - Ideea europeană', '22', 'Convorbiri literare', 'Vatra', 'Antiteze' ș.a.

Liviu Ioan Stoiciu a câştigat premiul pentru poezie, cu cartea "Craterul Platon'', Editura Vinea, în cadrul Premiilor Observator Cultural, ediţia a 3-a, 2009.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU/AGERPRES FOTO

Amintim dintre scrierile sale: 'Inima de raze' (1982); 'Când memoria va reveni' (1985); 'O lume paralelă' (1989); 'Poeme aristocrate' (1991); 'Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990)' (1992); 'Singurătatea colectivă' (1996); 'Ruinele poemului' (1997); 'Post-ospicii' (1997); 'Femeie ascunsă' (1997); 'Grijania' (1999); 'Poemul animal (crepuscular)' (2000); 'Undeva, la Sud-Est' (2001); 'Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal' (2002); 'Romanul-basm (trup și suflet)' (2002); 'La plecare' (2003); 'Cantonul 248' (2005); 'Craterul Platon' (2008); 'Pe prag' (2010).

Dintre premiile literare pe care le-a primit amintim: premiile de Poezie ale Uniunii Scriitorilor din România pe anii 1980 și 1991; Premiul 'Mihai Eminescu' al Academiei Române pe anul 1996; Premiile ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România) pe anii 1996 (Premiul pentru Poezie al ASPRO) și 1997 (Marele Premiu al ASPRO); Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 1996; Premiul de Poezie al Asociației Scriitorilor din București pe anul 1997. La 15 ianuarie 2013, i-a fost decernat Premiul 'Cartea de Poezie a anului 2012' din partea Institutului Cultural Român (ICR), pentru volumul 'Substanțe interzise'. La 15 ianuarie 2019, Liviu Ioan Stoiciu a fost desemnat laureat al Premiului Național de Poezie 'Mihai Eminescu' pentru Opera Omnia, în cadrul unei gale speciale care a avut loc la Botoșani, primind totodată și titlul de cetățean de onoare al municipiului Botoșani.

S-a numărat printre poeții nominalizați la cea de-a VI-a ediție (din 2022) și la cea de-a VII-a ediție (din 2023) a Premiului Național pentru Poezie 'Lucian Blaga' Opera Omnia. AGERPRES/(Documentare: Ruxandra Bratu; editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)