Valea Vinales este o depresiune carstică cu suprafața de 132 kilometri pătrați, formată în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, situată în provincia Pinar del Rio, în vestul Cubei. A fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1999, datorită frumuseții peisajelor, agriculturii tradiționale și culturii specifice regiunii, arată whc.unesco.org.

Una dintre atracțiile naturale principale ale Văii Vinales este constituită de formațiunile geomorfologice cunoscute sub denumirea de 'mogote', forme de relief de mari dimensiuni, cu pereții verticali și creștetul plat. Structuri similare mai pot fi văzute în doar câteva locuri din lume, în special Peninsula Malaia din sud-estul Asiei și Insula Borneo, a treia insulă ca mărime de pe glob.

Printre mogotele din Valea Vinales, cea mai cunsocută este Alturas de Pizarras, alcătuită dintr-o multitudine de roci și ai cărei pereți ating înălțimea de 300 de metri. Este considerată cea mai veche mogotă din Caraibe.

Mogotele din Valea Vinales contribuie decisiv la dezvoltarea turismului în regiune, nu doar datorită aspectului pitoresc, ci și pentru posibilitățile pe care le oferă practicanților de cățărare sportivă.

Zona este bogată în peșteri, multe dintre ele putând fi vizitate. Cele mai populare sunt Gran Caverna de Santo Tomas, Cueva de San Miguel și Cueva del Indio. În interiorul celei din urmă, curg două râuri subterane, ambele navigabile, conform visitarcuba.org.

Flora Văii Vinales este compusă din: arbori pitici de Pachira emarginata, faimoși datorită aspectului exotic, folosiți ca plante ornamentale; palmieri de munte (Gaussia princeps); plante cicadee, caracterizate de trunchiul robust și lemnos, cu o coroană de frunze mari, rigide și veșnic verzi. O varietate mare de plante tropicale poate fi văzută la una dintre cele mai importante grădini botanice din Cuba, Jardin de la Caridad, aflată la intrarea în orașul Vinales.

Vedeta avifaunei din Valea Vinales este cea mai mică pasăre din lume, uimitoarea colibri-albină, cunoscută pe plan local sub denumirea 'zunzuncito'. Foarte bine reprezentată este și pasărea națională a Cubei, trogonul cubanez, care se aseamănă cu ciocănitoarea. Tot aici pot fi admirate exemplare de todus multicolor, păsări de mărimea corbilor, dar cu penaj intens colorat.

Valea Vinales este faimoasă și pentru plantațiile de tutun, realizate cu tehnici agricole tradiționale ce datează de secole, fapt care îi conferă tutunului o savoare aparte, arată whc.unesco.org.

Cea mai importantă așezare omenească din zonă este orașul Vinales, remarcabil prin modul în care împletește elementele naturale cu cele de urbanism. Principalele atracții ale orașului sunt punctul de belvedere Mirador de los Jazmines și Muzeul Municipiului Vinales, găzduit de casa natală Adela Azcuy Labrador (1861-1914), asistentă medicală și luptătoare în Războiul de Independență al Cubei (Guerra de Independencia cubana, 1895-1898).

Partea rurală a Văii Vinales cuprinde ferme și sate, unele apărute încă de pe vremea conchistadorilor, începând cu anii 1500. Cultura din regiune are numeroase influențe și nuanțe, putând fi recunoscute atât elemente indigene, cât și unele specifice colonizatorilor spanioli.

La o distanță de aproximativ 4 kilometri de orașul Vinales, se află Valea Dos Hermanos, unde poate fi admirată una dintre cele mai originale opere artistice contemporane. Este vorba de pictura murală numită 'Mural de la Prehistoria' (Fresca Preistoriei), împărțită în 12 secțiuni, ce prezintă istoria naturală a văii și a lanțului muntos Sierra de los Organos din care aceasta face parte, notează tripcuba.org. Opera este realizată pe peretele unei mogote, cunoscută sub denumirea de 'Pita'. Peretele a fost tratat prin procedee speciale, pentru a se evita eroziunea provocată de ploi. Pictura măsoară 120 de m înălțime și 160 de metri în lungime. Autorul este Leovigildo Gonzalez Morillo, specialist în cartografiere și membru al Academiei de Științe din Cuba, arată tripcuba.org. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org