Ortodoxe
Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile)
Duminica a 8-a după Paști

Greco-catolice
Duminica Coborârii Sf. Spirit (Rusaliile)
Aducerea moaștelor Sf. Teodor Stratilat

Romano-catolice
Coborârea Sf. Duh (Rusaliile)
Sf. Medard, ep.

Cincizecimea (gr. pentekoste; lat. pentecoste - cincizeci de zile) este denumită 'capătul sărbătorilor' adică evenimentul cu care se încheie istoria mântuirii realizată de Hristos, tocmai pentru ca 'turnarea' Duhului peste umanitate, sau botezul cu Duhul Sfânt este una din slujirile Lui Mesia.

Venirea Duhului este semnul împăcării dintre Dumnezeu și om în Iisus Hristos, după cum oprirea Duhului Sfânt a fost într-adevăr semnul mâniei lui Dumnezeu. Apostolul Ioan spune că înainte de cruce nu era Duhul Sfânt în lume, deoarece nu se făcuse împăcarea cu Dumnezeu prin jertfa Fiului.

Cincizecimea este, totodată, și ziua întemeierii Bisericii creștine, deoarece în urma propovăduirii Sfinților Apostoli, întăriți fiind de Duhul Sfânt, s-au botezat 3.000 de oameni, constituind, astfel, prima comunitate creștină (Fapte 2, 41).

Odinioară când Domnul zisese către Apostoli: 'mergeți și învățați toate popoarele' (Mat. 28, 19), atunci ei erau încă neștiutori, cum să înceapă aceasta, și încotro să apuce fiecare, spre a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Acum însă s-a pogorât peste ei Sfântul Duh în chip de limbi, i-a povățuit la tot adevărul, i-a învățat și i-a luminat, și prin limbile, ce a dat fiecăruia a vorbi, le-a arătat țările, care erau încredințate învățământului lor. (Sfântul Ioan Gură de Aur, 'Predici la duminici și sărbători')

Duhul Sfânt de aceea a venit în chip de limbi, ca să amintească de o întâmplare de demult a Vechiului Testament. Adică, odinioară, când oamenii, umflați de mândrie, voiau să zidească un turn care să ajungă până la cer, a despărțit Dumnezeu prin amestecarea limbilor această păcătoasă unire a popoarelor.

Acum, din contră, s-a vărsat Duhul Sfânt în chipul limbilor, pentru ca lumea cea dezbinată întru sine iarăși să se aducă la o unire (mai înaltă), adică la împărăția lui Dumnezeu, la credință și la dragoste. Cu aceasta s-a săvârșit ceva neobișnuit și nou. Oare când limbile au dezbinat lumea și au sfărâmat unirea cea păcătoasă, iar acum limbile cele de foc iarăși au adus unirea în lume și cei dezbinați iarăși s-au legat unii cu alții. Aceasta a fost pricina, pentru care Sfântul Duh s-a arătat în chipul limbilor, arată Sfântul Ioan Hrisostom.

În primele secole, Cincizecimea era strâns legată de Sfintele Paști, fiind considerată ca o încheiere a acestora. Din secolul al IV-lea s-a fixat obiceiul ca Cincizecimea să fie sărbătorită la cincizeci de zile după Înviere (Can. 43 Elv.). Sinodul I Ecumenic de la Niceea, care a avut loc în anul 325, prin Can. 20, a stabilit că la slujba acestei sărbători să nu se îngenuncheze, ca în celelalte duminici. Spre sfârșitul aceluiași secol, la Constantinopol, a fost precizată și semnificația sărbătorii, ca amintind de darurile Duhului Sfânt.

S-a ajuns astfel, treptat, la despărțirea celor două sărbători, Sfintele Paști și Pogorârea Sfântului Duh, aceasta din urmă sărbătorindu-se la cincizeci de zile după Înviere, făcând, astfel, loc și sărbătorii Înălțării Domnului. (surse: 'Dicționar de Teologie Ortodoxă', Ion Bria, 1994; 'Predici la duminici și sărbători', Sfântul Ioan Gură de Aur, Ed. Bunavesire, 1997) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)