Scriitorul, publicistul și dramaturgul Mircea Radu Iacoban a mărturisit într-un interviu, la împlinirea a opt decenii de viață,: ''Se spune că tinerii au proiecte, iar bătrânii, amintiri. Am fost cel mai tânăr director de Teatru Național, cel mai tânăr director de editură și tot așa înainte.'', potrivit https://marca-ro.ca.

Mircea Radu Iacoban s-a născut la 19 februarie 1940, la Iași. Mama sa, Maria Iacoban, era învățătoare și scria poezie pe care o publica în revistele vremii, printre care și 'Iașul literar'. Tatăl său, Alexandru Iacoban, era jurist, dar și artist plastic amator care a avut expoziții de pictură în orașele Moldovei, conform biografiei publicate pe uniuneascriitorilorfilialaiasi.ro.

Mircea Radu Iacoban, prozator, dramaturg şi regizor, director al Teatrului "Luceafărul" din Iaşi, 1995.

Foto: (c)  ADRIAN OLTEAN/Arhiva istorică AGERPRES

A absolvit Liceul 'Ștefan cel Mare' din Suceava și Facultatea de Filologie a Universității din Iași. În perioada studenției a publicat prima carte de proză - 'Estudiantina' (1962).

A lucrat la Radio Iași, apoi la Radio București, în perioada 1961-1966. A făcut parte din colectivul care a înființat, în 1966, revista 'Cronica', primul săptămânal ieșean apărut după 1944, unde a fost secretar general de redacție până în 1969.

Prezentarea volumului 'Istorii şi istorie. Carte cu poveşti' de Mircea Radu Iacoban (in img.), publicat recent la Editura Junimea, în colecţia 'Memoria clepsidrei', eveniment organizat în cadrul editţei a 180-a a Clubului de promovare a dialogului şi spiritului civic Junimea-Scriptor, 2022.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

În 1969, a înființat Editura 'Junimea', al cărei director a fost timp de zece ani. Întrebat în interviul amintit cum a apărut această editură, Mircea Radu Iacoban a povestit că '''Junimea'' nu a apărut din spuma mării, ci ca urmare a unor îndelungi insistențe ale intelectualității ieșene, și din zona artistică, și (mai ales) din cea universitară''. La Iași, unde prima carte s-a tipărit la 1643, de un sfert de veac se stinsese orice activitate editorială, a subliniat scriitorul. ''La 'Junimea' au debutat foarte mulți dintre cei care, acum, sunt nume respectate în publicistica română, alături de cărțile unor scriitori consacrați, cunoscuți și prețuiți, care au contribuit la consolidarea prestigiului casei de presă ieșene'', a mai spus Mircea Radu Iacoban, amintind de drumul totuși ascendent al 'Junimii' ''într-o perioadă foarte dificilă, cu sumedenie de cenzuri și opreliști'', amănunte ce pot fi aflate din cartea 'La 80 de ani din neatenție', publicată la Editura 'Scrisul Românesc - educațional' (2020).

Din 1979, a devenit director al Teatrului Național 'Vasile Alecsandri' din Iași, în administrarea căruia se aflau, la acea vreme, și Opera Română, Filarmonica 'Moldova', Teatrul 'Luceafărul', Teatrul de la Suceava - înființat ca secție a Naționalului. După 1990, a lucrat la Chișinău, ca trimis al ziarului bucureștean 'Românul', primind însărcinarea de corespondent de front la Războiul de la Nistru.

Din 1994 până în 2006, când s-a pensionat, a fost director al Teatrului pentru Copii și Tineret 'Luceafărul' din Iași. Totodată, din 1971 până în 1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din Iași. În 2011, s-a numărat printre cei care au înființat revista 'Cronica veche', iar în 2018 a devenit redactor-șef al revistei.

Începând din 2003, publică de trei ori pe săptămână rubrica ''Să vezi și să nu crezi'' în ''Monitorul de Suceava''.

Între volumele publicate de scriitor se mai numără: 'Nedumerit în Atlantida' (1968), 'Cu microfonul în buzunar' (1969), 'Lumea într-o picătură' (1971), 'Sâmbătă la Veritas' (1971), 'Altfel despre sport' (1972), 'Din Azore în Antile' (1973), 'Departe' (1974), 'Sonnabend im Veritas' (Berlin,1974), 'Razna prin trei continente' (1977), 'Reduta și șoarecii' (1977), 'Daleci' (Sofia, 1978), 'Begunci' (Belgrad, 1978), 'Oastea oștilor' (1980), 'Klopotliwi Swiadek' (Varșovia, 1980), 'Martor' (1981), 'Noaptea' (1981), '... Și alte piese' (1985), 'Puterea ingrată la români' (1990), 'O cronică a Basarabiei' - vol.I (1995), 'O cronică a Basarabiei' - vol.II (1999), 'Potcoave pentru purici' (2000), 'Uimiri' (2001), 'Noaptea asta nu câștigă nimeni' (2002), 'Cercul' (2002), 'Grădina lui Dumnezeu' (2004), 'Să vezi și să nu crezi' (2006), 'Printre cărți' (2009), 'Pompe funebre' (2010), 'Printre alte cărți' (2012), 'Căminarul' (2012), 'Zece ani de foc' (2012) - despre Războiul de la Nistru, 'Teatru și iar teatru' (Opera Omnia, 2012), 'Trăim o sigură dată' - Jurnal 2004-2014 (2015), 'I-am zărit printre cuvinte' (2019), 'Razna prin patru continente' (2019), 'Istorie și istorii' (2022), 'Amurg' (Jurnal vol. III) 2023, potrivit uniuneascriitorilorfilialaiasi.ro și https://editurajunimea.ro.

Pe lângă proză, teatru și publicistică, a scris și scenarii pentru filme artistice de lung metraj: 'Un bulgăre de humă', 'Escapada', 'Totul pentru fotbal', 'Am o idee' și altele.

Piesele de teatru scrise de Mircea Radu Iacoban au fost jucate pe toate scenele din România, dar și la teatre din străinătate. Astfel, piesele 'Tango la Nisa', 'Noaptea', 'Sâmbătă la Veritas', 'Reduta și șoarecii', 'Omul din baie', 'Fără cascadori', 'Rouă și tutun', 'Fotbal!', 'Femeia în cușcă', 'Stress', 'Cabana', 'Iva-diva', 'Înainte!', 'Hardughia' (inspirată de tragedia demolării Academiei Mihăilene, spectacol interzis după câteva reprezentații și la Teatrul Național din Iași, și la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, potrivit interviului acordat publicației https://marca-ro.ca), 'Noaptea asta nu câștigă nimeni', 'Duo amore', 'Biroul informații eterne' au fost jucate la Teatrul Național din București, Teatrul Național din Cluj-Napoca, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național din Iași, la teatrele bucureștene Giulești, de Comedie, Nottara, Casandra, dar și la teatrele din Brașov, Bacău, Brăila, Botoșani, Constanța, Pitești, Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Timișoara, Reșița, Piatra Neamț, Suceava, Teatrul German Timișoara, Teatrul 'Luceafărul' din Iași. Regia unora dintre aceste spectacole a fost semnată de nume mari precum Sanda Manu, Sorana Coroamă, Alexandru Tocilescu, Dan Nasta, Dan Alecsandrescu, Mircea Albulescu, Dan Micu. Piesele lui Iacoban au fost jucate și peste hotare - la Teatrul Național German din Weimar, la Novosibirsk, Praga, Tbilisi.

La împlinirea a 80 de ani de viață ai omului de cultură Mircea Radu Iacoban, Editura Junimea a organizat, în Sala Mare de Spectacole 'Radu Beligan' a Ateneului Național din Iași, lansarea cărții sale 'Prezent!' (Jurnal, vol.2, 2015 - 2019), alături de care s-au aflat personalități ale culturii românești.

În același an, marcat de pandemie, Teatrul Național din Iași a împlinit 180 de ani de existență - ''o aniversare pe care o marcăm într-un moment dificil și pentru țară și pentru instituțiile de spectacole'', după cum a transmis atunci Mircea Radu Iacoban într-un mesaj video publicat pe pagina de facebook a teatrului.

''Am mai traversat momente dificile. Aș începe cu anul 1888, când teatrul cel mare de la Copou a ars în întregime, fiind incendiat, nu se știe de cine, din cele patru colțuri în același timp. Sigur că este un eveniment trist, dar într-un fel are și o parte bună, dacă putem spune așa. Pentru că pe acel loc s-a clădit Universitatea ieșeană și orașul și-a construit un nou teatru: Teatrul Național din Iași, această clădire unicat. Un al doilea moment foarte, foarte greu s-a petrecut în refugiu, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când cele câteva vagoane cu personalul și avutul Teatrului Național au bejenit prin Banat, prin sate, prin gări ale unor orășele, au prezentat chiar și atunci spectacole chiar și în acele condiții, mai ales pentru răniții, întorși, veniți de pe front. Un al treilea moment greu, de care am avut parte și eu, a fost acela din anii '80, când statul a decis, în Epoca de Aur, să nu mai subvenționeze instituțiile de spectacole. Deci, Teatrul Național din Iași s-a trezit în situația în care nu avea niciun leu pentru salarii, pentru montări, pentru toate cheltuielile. (...) A depășit și această situație extrem de grea cu sprijinul generos al întregului oraș și prin procedee care erau la marginea legii și dincolo de lege. (...) Voi scrie poate un roman, dar mai degrabă, poate o comedie tristă cu accente de farsă, chiar, despre acea perioadă în care ne luptam pentru supraviețuire. Și din această situație, Teatrul Național a izbutit să iasă.'', a povestit scriitorul în mesajul său.

În 2024, a publicat la Editura Junimea cartea 'Întrebarea vină n-are' (2024). Potrivit lui Mircea Radu Iacoban, titlul cărții 'Întrebarea vină n-are' i-a fost sugerat de președintele moldovean Petru Lucinschi, amintește https://editurajunimea.ro/. ''Începusem discuția propunându-i să o așezăm sub semnul zicalei românești 'întrebarea moarte n-are'. 'La noi se spune altfel' - a replicat prezidentul Republicii Moldova - 'întrebarea vină n-are'. (...) De la primele vorbe și până la ultimele, întrebăm și ne tot întrebăm - doar ignoranța nu pune întrebări! (...) Inocența ('vină n-are!') se prezumă dacă întrebarea este pusă în slujba aflării adevărului, altfel demersul poate fi cu îndreptățire suspectat de intenție vinovată. Acestea fiind spuse, și acordând creditul cuvenit înțelepciunii basarabene, rămân la titlul 'Întrebarea vină n-are' având convingerea că, în paginile acestei cărți, de fiecare dată a fost pusă onest și cu bună credință.'', a explicat autorul cărții.

Între premiile și distincțiile primite de scriitor se numără Premiul Academiei Române pentru teatru (1977), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1976), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2006), Ordinul 'Meritul cultural' (1982, 1998 și 2004), Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, 'pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova' (2002), Medalia de stat 'Mihai Eminescu' din partea Republicii Moldova (2013), Medalia de onoare a Federației Comunităților Evreiești (2018), Crucea Arhiepiscopiei Râmnicului (2019), Cetățean de onoare al Municipiului Iași (2021). AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)