Actor, regizor de teatru şi film, producător, dar şi scenarist, Mike Nichols s-a născut la 6 noiembrie 1931, la Berlin, locul unde s-au stabilit părinţii săi după ce au emigrat din Rusia, sub numele de Michael Igor Peschkowsky. La vârsta de şapte ani, a emigrat împreună cu familia în SUA. Şi-a petrecut copilăria la New York şi a urmat Universitatea din Chicago, notează www.imdb.com.

Mike Nichols şi-a început cariera în anii '50, alături de trupa de improvizaţie "The Compass Players", precursoarea "The Second City" din Chicago, avându-i ca membri pe Elaine May, Paul Sills, Byrne Piven, Joyce Hiller Piven şi Edward Asner. În 1957, el şi colega sa de improvizaţie, Elaine May, au format duetul comic "Mike Nichols and Elaine May", care în scurt timp a devenit cunoscut în întreaga Americă, evoluând în cluburi, dar şi la televiziune, în emisiunile "Omnibuz" (1958), "The Dinah Shore Chevy Show" (1958-1959), "The Jack Paar Tonight Show" (1959-1960) sau la radio. Actul lor de improvizaţie a avut un mare succes pe Broadway, primul din cele trei albume scoase împreună a câştigat un Premiu Grammy (primul pentru un actor de comedie născut în afara Statelor Unite). În ciuda marelui succes de care se bucurau la vremea aceea, în 1961 Nichols şi May au hotărât să-şi continue cariera separat.

Ca actor a mai jucat în "The DuPont Show of the Month" (serial TV, 1958), "Playhouse 90" (serial TV, 1960), "Bach to Bach" (1967; a scris şi scenariul), "The Designated Mourner" (1997).

Mike Nichols s-a îndreptat spre regia de teatru. Şase dintre cele nouă Premii Tony i-au fost acordate la categoria "cel mai bun regizor", pentru piesele de teatru: "Barefoot in the Park" (1964) după comedia romantică scrisă de Neil Simon, cu Robert Redford şi Elizabeth Ashley în rolurile principale; "Luv" (1964); "The Odd Couple" de Neil Simon (1965), "Plaza Suite" (1968), "The Prisoner of Second Avenue" (1972), "The Real Thing" (1984) şi "Arthur Miller's Death of a Salesman" (2012). De asemenea, a mai câştigat un Premiu Tony pentru cea mai bună regie a unui musical, "Monty Python's Spamalot" (2005), şi de alte două ori ca producător al "Annie" (1977) şi "The Real Thing" (1984). A mai fost nominalizat de încă şapte ori la categoriile "cea mai bună regie a unui spectacol de teatru" sau "cea mai bună regie a unui musical": musicalul "The Apple Tree" (1967), "Uncle Vanya" (1974), "Comedians" (1977), "Streamers" (1977), "The Gin Game" (1978, şi producător), şi, mai departe, ca producător al "The Play What I Wrote" (2003) şi "Whoopi, The 20th Anniversary Show (2005).

În 2012, a câştigat cel de-al 16-lea Premiu Tony pentru cea mai bună regie a unui spectacol de teatru, obţinut pentru "Death of a Salesman". Mike Nichols a regizat şi/sau a produs peste 25 de piese de teatru pe Broadway.

Compania Warner Brothers l-a invitat pe Nichols, în 1966, să regizeze primul său film, "Who's Afraid of Virginia Woolf?", în care au jucat Elizabeth Taylor şi Richard Burton. Din cele 13 nominalizări, el a câştigat cinci Premii Oscar. Următorul său film, "The Graduate" (1967), i-a avut în rolurile principale pe Dustin Hoffman, un actor necunoscut în acel moment, pe Anne Bancroft şi pe Katharine Ross. A fost un alt mare succes, atât în privinţa criticii, cât şi financiar, fiind filmul cu cele mai mari încasări al anului. A primit şapte nominalizări la premiile Oscar, Mike Nichols câştigând Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor. De asemenea, filmul i-a adus lui Elizabeth Taylor Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă. Pentru acelaşi film, regizorul american a mai fost recompensat cu un Glob de Aur, cu Director's Guild Award şi cu un Premiu BAFTA.

Alte filme regizate de Mike Nichols: "Catch-22" (1970), "Carnal Knowledge" (1971; producător), "Silkwood" (1983), "Working Girl" (1988), "Postcards from the Edge" (1990), "Wolf" (1994), "The Birdcage" (1996; producător), "Primary Colors" (1998; producător), "Angels in America" (miniserial TV, 2003, şi producător), "Closer" (2004; producător) şi "Charlie Wilson's War" (2007), care a fost nominalizat la Oscar, BAFTA, Globul de Aur.

Regizorul american a mai câştigat patru Premii Emmy şi trei Premii BAFTA. Alte distincţii primite: Gala Tribut Lincoln Center (1999), Medalia Naţională a Artelor (2001), Premiul Kennedy Center (2003) şi Premiul AFI pentru contribuţia adusă filmului (2010). Filmele sale au primit în total 42 de nominalizări la Premiile Oscar şi au câştigat şapte. Este una dintre puţinele personalităţi de la Hollywood care au câştigat cel puţin un trofeu la cele mai importante premii ale acestei industrii: Oscar, Emmy, Grammy şi Tony.

Dintre filmele al căror producător/producător executiv a fost, amintim: "The Fortune" (1975), "Family" (serial TV, 1976), "The Annie Christmas Show" (1977), "The Longshot" (1986), "Heartburn" (1986), "Regarding Henry" (1991), "The Remains of the Day" (1993), "The Designated Mourner" (1997), "What Planet Are You From?" (2000), "Wit" (film TV, 2001; a scris şi scenariul), "Friends with Kids" (2011), "Crescendo! The Power of Music" (documentar, 2014), potrivit www.imdb.com.

Mike Nichols a fost căsătorit cu Patricia Scot (1957-1960), Margot Callas (1963-1974; un copil, Daisy, născut în 1964); Annabel Davis-Goff (1976-1988; doi copii, Max şi Jenny, născuţi în 1974, respectiv 1977). Ultima sa căsătorie a fost cu jurnalista Diane Sawyer, din 1988 şi până la moartea sa, la 19 noiembrie 2014, în urma unui atac de cord. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Doina Lecea, editor online: Ady Ivaşcu)