Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947), ultimul monarh al României și ultimul dintre liderii supraviețuitori din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cu un rol important în istoria contemporană a României și a Europei, s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, fiind fiul principelui moștenitor Carol și al Elenei, principesă de Grecia.

Prima domnie 1927-1930, sub Regență
Mihai a devenit rege al României înainte de a împlini vârsta de șase ani, în urma decesului bunicului său, regele Ferdinand I (1914-1927), la 20 iulie 1927, și în condițiile în care tatăl său, prințul Carol, moștenitor al tronului, renunțase oficial la succesiune. Date fiind împrejurările, prerogativele demnității regale au fost asumate de o Regență (1927-1930), în componența căreia intrau unchiul regelui, principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație, potrivit 'Dicționar biografic de istorie a României' (Editura Meronia, 2008).

De formarea principelui Mihai s-au îngrijit în prima perioadă mama sa principesa Elena și bunica regina Maria. A luat lecții particulare, începând din 1928, la Castelul Peleș din Sinaia, cu profesorul Nicolae Sassu. Revenit pe neașteptate în țară și proclamat rege, la 8 iunie 1930, Carol al II-lea a organizat la Palat o clasă specială, formată din copii ce proveneau din medii sociale diferite și de etnii diferite, dar cu rezultate foarte bune la învățătură, sub conducerea generalului Traian Grigorescu. Aici, au predat nume sonore, precum, istoricul Nicolae Iorga și geograful Simion Mehedinți. Mihai, căruia, după revenirea la tron a tatălui său, îi fusese acordat titlul de Mare Voievod de Alba Iulia, a fost înscris onorific la Liceul 'Sf. Sava' din București, la Liceul militar 'Nicolae Filipescu' de la Mănăstirea Dealu și la Școala tehnică a Aeronauticii de la Mediaș. Și-a susținut Bacalaureatul la 27 iunie 1940. Pasionat de automobile și mecanică, a făcut practică la Atelierele Ford câte două ore pe săptămână (începând din 1936), în paralel cu pregătirea militară în cadrul Batalionului Gărzii Regale a Palatului. Sublocotenent (1937) în cadrul Batalionului 1 vânători de munte, general de divizie (1940) și mareșal al României (1941), conform 'Enciclopedia șefilor de stat și de guvern ai României' (Editura Meronia, 2011).

Venirea însă pe tron a lui Carol al II-lea, în 1930, a însemnat pentru principesa Elena începutul unui lung șir de umilințe, șicane și nedreptăți. În 1932 a plecat în exil la Florența, se arată pe site-ul https://casamajestatiisale.ro/. A revenit în 1940, fiindu-i conferit titlul de Regina-mamă, de către generalul Ion Antonescu, și a stat în România, alături de regele Mihai, până la 3 ianuarie 1948.

A doua domnie 1940-1947; Actul de la 23 august 1944; abdicarea
Mihai a revenit pe tronul României la 6 septembrie 1940, la vârsta de 19 ani, după ce Carol al II-lea a abdicat în urma unei domnii controversate, dar și în contextul unor evenimente majore interne și internaționale: notele ultimative ale URSS din 26 și 28 iunie, Dictatul de la Viena din 30 august, demonstrațiile puternice de protest de la începutul lunii septembrie, atitudinea ostilă a liderilor politici și a armatei, și până la instaurarea unui regim autoritar de către generalul Ion Antonescu. Preluarea de către Antonescu a celor mai importante prerogative regale și excluderea sistematică a suveranului de la luarea deciziilor au creat de la început o stare de tensiune între Palat și conducătorul statului, care s-au amplificat în anii următori. 'Nu mă duceam în București decât din rațiuni oficiale, atunci când mă convoca Antonescu. «Convoca», acesta este cuvântul potrivit', potrivit volumului 'Mihai I' ('Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)', Editura Enciclopedică, Ioan Scurtu, 2004).

Izolat la Sinaia, regele Mihai I a aflat din știrile transmise de radio BBC că România a intrat în război, alături de Germania, la 22 iunie 1941, împotriva URSS. Inițial, a fost de acord, având în vedere recuperarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, dar s-a împotrivit continuării războiului dincolo de Nistru. A mers în vizită pe front (9-10 iul. 1941 și 30 iul.-3 aug. 1942), alături de generalul Antonescu, unde i-a decorat pe ostașii români. Treptat, regele Mihai I a devenit tot mai reticent față de continuarea războiului, mai ales după înfrângerile din iarna anilor 1942-1943. În paralel, liderii principalelor partide Iuliu Maniu și Constantin I.C. Brătianu au stabilit legături secrete cu suveranul și cu Regina-mamă, discutând despre eventualitatea ieșirii României din război. Regele Mihai I și-a dat avizul pentru negocierile diplomatice secrete desfășurate de Barbu Știrbei la Cairo (începând din martie 1944), în scopul încheierii armistițiului cu Națiunile Unite, notează lucrarea 'Enciclopedia șefilor de stat și de guvern ai României' (Editura Meronia, 2011).

Mareșalul Ion Antonescu a fost chemat în audiență la Palat, la 23 august 1944, după ce Armata Roșie dezlănțuise o puternică ofensivă pe direcția Iași - Chișinău, existând riscul transformării țării în teatru de război și ocupării ei de către sovietici. A refuzat semnarea unui armistițiu, argumentând că România nu a primit nicio asigurare din partea aliaților occidentali că nu va fi lăsată în mâna sovieticilor. A fost arestat.

În aceeași zi, începând cu ora 22.12, a fost transmisă, la radio, Proclamația către țară, prin care regele Mihai I anunța 'ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite'. În același timp, s-a anunțat formarea unui guvern de uniune națională, care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Națiunile Unite: 'din acest moment încetează lupta și orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum și starea de război cu Marea Britanie și Statele Unite', potrivit lucrărilor 'Istoria românilor în timpul celor patru regi - Mihai I' (Ioan Scurtu, 2004) și 'Dicționar biografic de istorie a României' (Editura Meronia, 2008). Pentru serviciile aduse umanității prin gestul istoric de la 23 august, regele Mihai I a fost onorat de președintele Statelor Unite, Harry S. Truman, cu 'Legiunea de merit' și de către URSS, cu 'Ordinul Victoria'.

Prevederile Convenției de Armistițiu, semnată la 12/13 septembrie 1944, precum și înțelegerile internaționale între SUA, Marea Britanie și URSS, care plasau România în sfera de influență sovietică, au făcut inevitabilă instaurarea comunismului în România și înlăturarea monarhiei. Instalarea noului regim a fost marcată de numirea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, ca urmare a presiunilor exercitate de reprezentantul URSS în România, A.I. Vîșinski. Singura încercare de a opri instituirea controlului comuniștilor asupra întregului stat a fost 'greva regală' (aug.1945-ian. 1946), când Mihai I a refuzat să semneze decretele guvernului.

La 30 decembrie 1947, autoritățile comuniste l-au forțat pe regele Mihai I să abdice și să părăsească țara, luând calea unui lung exil. O lună mai târziu, împreună cu Regina-mamă Elena, a părăsit România. Prin decizia Consiliului de Miniștri din 22 mai 1948, regelui Mihai I și membrilor familiei regale li s-a retras cetățenia română, iar printr-un decret s-a hotărât ca bunurile acestora să treacă în proprietatea statului, amintește lucrarea menționată mai sus.

Exilul
Regele Mihai I s-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma, la 10 iunie 1948, în cadrul unei ceremonii oficiate în Palatul Regal din Atena, potrivit volumului 'Istoria românilor în timpul celor patru regi - Mihai I' (Ioan Scurtu, 2004). Mihai I a cunoscut-o pe principesa Ana (1923-2016) la nunta reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu ducele Filip de Edinburgh, care a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Londra. Până la sfârșitul anului 1948, familia a locuit în vila Sparta din Florența, locuința reginei-mamă Elena. Între anii 1949 și 1956, au locuit la Lausanne și în Anglia. În 1956, s-au stabilit în Elveția, la Versoix. Din 2004, s-au mutat la Aubonne. Cuplul regal a avut cinci fiice: Margareta, Custodele Coroanei române (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957) și Maria (n. 1964). În perioada în care s-a aflat în exil, regele Mihai I a adresat, ani la rând, poporului român, cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou, mesaje tradiționale, radiodifuzate prin intermediul posturilor Radio Europa Liberă și BBC.

Revenirea în România
Regele Mihai I și soția sa Ana au ajuns în România, în aprilie 1992, pentru prima oară, după 44 de ani, în cadrul unei vizite cu caracter privat, întreprinsă în urma invitației primite din partea arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, Pimen, de a petrece Sfintele Sărbători de Paști la Mănăstirea Putna. Au mers, apoi, la București și la Curtea de Argeș.

Sosirea pe Aeroportul Otopeni a Regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), a Reginei Ana şi a Principelui Nicolae, într-o vizită prilejuită de Sfintele Sărbători de Paşti (26 aprilie 1992).

Foto: (c) PAUL BUCIUTA/AGERPRES FOTO

La 21 februarie 1997, prin Hotărârea de Guvern nr. 29, regelui Mihai I i-a fost redată cetățenia română, iar la 30 decembrie 1997, a susținut un discurs în fața reprezentanților Parlamentului și Guvernului de la București, în care a făcut o trecere în revistă a celor 50 de ani de exil. Totodată, a militat în anii următori pentru intrarea României în NATO și UE, vizitând mai multe țări europene, dar și Statele Unite ale Americii.

Un nou Statut Dinastic al Familiei Regale a României a fost semnat de regele Mihai I (30 decembrie 2007), prin care a desemnat-o pe principesa Margareta drept succesoare dinastică și moștenitor la Șefia Casei Regale a României. De asemenea, în anii următori, a semnat documentele de înființare a unor decorații regale - Decorația regală 'Nihil Sine Deo' (instituită la 30 decembrie 2009), Medalia 'Regele Mihai I pentru Loialitate' și Crucea Casei Regale a României. A fost reînființat Ordinul Coroana României și a fost creată Fundația Colecția Familiei Regale a României, potrivit https://casamajestatiisale.ro/.

Sosirea pe Aeroportul Otopeni a Regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), a Reginei Ana şi a Principelui Nicolae, într-o vizită prilejuită de Sfintele Sărbători de Paşti (26 aprilie 1992).

Foto: (c) PAUL BUCIUTA/AGERPRES FOTO

În mai 2001, regele Mihai I s-a reîntors la Palatul Elisabeta, și la 1 iunie, la Castelul Săvârșin. De asemenea, în vara anului 2008, Castelul Peleș a reintrat oficial în posesia sa.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române (19 decembrie 2007). I-au fost acordate, de-a lungul timpului, numeroase titluri onorifice, distincții, medalii.

Regele Mihai I a susținut la 25 octombrie 2011, în ziua în care împlinea vârsta de 90 de ani, un discurs istoric în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului României.

Ultimii ani de viață
Consiliul Regal a transmis, la 2 martie 2016, faptul că regele Mihai se retrage din viața publică, pe fondul unei stări de sănătate precare, ce a presupus și o intervenție chirurgicală, Casa Regală urmând a fi reprezentată în toate acțiunile publice de către principesa Margareta, Custodele Coroanei. Un an mai târziu, un nou anunț al Casei Regale informa că starea generală a regelui Mihai s-a agravat și prezintă o slăbiciune accentuată, cu o scădere semnificativă a rezistenței.

Regele Mihai I al României a murit la 5 decembrie 2017, la vârsta de 96 de ani, la reședința din Elveția. Suveranul român a revenit pentru ultima oară, în România, la 13 decembrie 2017, când sicriul cu trupul neînsuflețit a fost adus pe Aeroportul Otopeni, la bordul unui avion militar. În aceeași zi, sicriul a fost așezat în Holul de Onoare al Castelului Peleș, unde timp de câteva ore, numeroși reprezentanți ai instituțiilor statului și ai corpului diplomatic acreditați la București au transmis condoleanțe și s-au recules la catafalcul regelui. În seara zilei de 13 decembrie, sicriul cu trupul neînsuflețit al regelui a fost adus în Capitală și depus la Palatul Regal, unde a fost vegheat de fetele sale, dar și de reprezentanți ai Caselor Regale europene iar mii de oameni obișnuiți i-au adus un ultim omagiu. Zilele de 14, 15 și 16 decembrie au fost declarate de guvern zile de doliu național pe teritoriul României în memoria regelui Mihai I.

În dimineața zilei de 16 decembrie, după un scurt serviciu religios oficiat în Sala Tronului de la Palatul Regal, sicriul cu trupul neînsuflețit al regelui Mihai I a fost așezat pe un catafalc în Piața Palatului Regal și, apoi, a fost urcat pe un afet de tun (ora 11.15). Cortegiul funerar, la care au luat parte Familia Regală, militari români, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, s-a deplasat pe jos iar afetul de tun a fost tras, în semn de omagiu, de un vehicul militar operațional. Cortegiul funerar a mers pe traseul Piața Palatului Regal - Calea Victoriei - Splaiul Independenței - Piața Unirii - Intrarea pe Dealul Mitropoliei.

La Catedrala Patriarhală a avut loc slujba de înmormântare, cortegiul pornind, apoi, spre Gara Regală Băneasa de unde Trenul Regal a plecat spre Curtea de Argeș, unde regele Mihai I a fost înmormântat la Catedrala arhiepiscopală și regală din Curtea de Argeș. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

***Explicaţia fotografiilor: Vernisajul expoziţiei de fotografie ”Regele Mihai, o copilărie fericită”, cu participarea Alteţei Sale Regale Principele Radu, eveniment organizat cu prilejul aniversării Regelui Mihai I, la Castelul Pelişor, Sinaia, 24 octombrie 2016.