Sistemul de metrou din oraşul New York este un simbol al transportului metropolitan american, încă de la inaugurarea sa în 1904. În jurul anului 1900, oraşul New York era cel de-al doilea oraş al lumii, cu 3.437.202 locuitori înghesuiţi în Manhattan, Brooklyn, Staten Island şi Queens. Să se deplaseze dintr-o parte a oraşului în alta era aproape imposibil; dura ore întregi pentru a ajunge din Wall Street în Harlem.

Construcţia primei linii de metrou a oraşului New York a început în urma unui contract semnat în februarie 1990, între Rapid Transit Construction Company şi administraţia oraşului New York. Contractul, în valoare de 35 de milioane de dolari, a acordat companiei de construcţii, denumită ulterior Interborough Rapid Transit Company, dreptul asupra liniilor ferate construite şi un contract de închiriere pe o perioadă de 50 de ani. Durata acestui contract reprezenta un semn al aşteptărilor mari de la acest nou mijloc de transport, mulţi newyorkezi exprimându-şi îndoielile vis-a-vis de riscurile potenţiale ale călătoriei cu metroul, cum ar fi prăbuşirea tunelului şi tuberculoza existentă în aerul din subteran, care evident ar fi depăşit avantajele, potrivit www.topviewnyc.com.

Prima linie a metroului New York a fost construită folosind aşa-numitul proces de ''tăiere şi acoperire''. În loc să sfredelească şi să formeze un tunel pe dedesubtul oraşului, peste 5.000 de oameni au muncit la săparea de tranşee pentru a face loc unui tunel de 55 de picioare (17 metri) înălţime. Apoi, au fost montate şine şi au fost construite staţii, lucrarea finită fiind îngrădită cu grinzi de oţel, iar un înveliş de umplutură şi pavaj au fost aşezate peste tranşee. Câteva obstacole, precum roca roşie naturală, fundaţii ale vechilor construcţii sau beciuri, au împiedicat construcţia conform proiectului şi au necesitat redirecţionarea, inclusiv a conductelor de canalizare şi apă, reţeaua de gaze şi cea electrică. În timpul procesului de construcţie, au avut loc o serie de accidente, The New York Times raportând doar trei grave. Accidentele s-au soldat cu 16 morţi şi 125 de răniţi. Aceste obstacole au făcut ca finalizarea proiectului să aibă loc la patru ani de la începerea lucrărilor.

William B. Parsons a fost inginerul-şef însărcinat cu lucrările de construcţie ale primei linii de metrou. Lui i se datorează şi alte construcţii, precum Hudson Tubes, East River Tunnels şi Panama Canal, potrivit https://www.nypl.org.

Inaugurarea primei linii de metrou a avut loc la 27 octombrie 1904, când primarul George McClellan a condus primul tren, la orele prânzului, tren în care se aflau antreprenori, investitori şi angajaţi ai Interborough Rapid Transit Company. Locuitorii metropolei americane au îmbrăţişat imediat acest mod curat de a călători, constatând faptul că metroul nu produce nici fum şi nici zgură. În aceeaşi zi, la ora 19.30, 150.000 de oameni au plătit o monedă de cinci cenţi pentru a călători cu acesta. Metroul a parcurs 9,1 mile de la sediul Primăriei aflată în Manhattanul inferior spre 145th Street şi Broadway, Harlem, şi a avut 28 de opriri, inclusiv la Times Square şi Grand Central Terminal. În acel moment era cel mai rapid sistem urban de transport din lume.

Compania Brooklyn Rapid Transit a început, aproape imediat, construirea unei noi legături între Brooklyn şi Manhattan, care a fost gata în 1915, iar o altă construcţie a început în 1925. În 1940, oraşul avea trei magistrale de metrou, administrate separat, fiecare aparţinând unei alte companii de transport. Recesiunea din 1939 a adus falimentul companiilor private de metrouri. La momentul deschiderii primei linii de metrou, preţul unei călătorii era moneda de cinci de cenţi, dar aceasta nu mai era de ajuns pentru întreţinerea vagoanelor, staţiilor, echipamentului şi a infrastructurii îmbătrânite.

Sursa foto: MTA New York City Transit/Facebook.com

După cel de-al doilea Război Mondial, creşterea modestă a costului de călătorie nu a ferit metroul de a intra în declin pentru o perioadă de trei decenii şi jumătate, de la sfârşitul anilor '40 şi până la începutul anilor '80. În 1948, preţul unei călătorii era de 10 cenţi, în 1953 - 15 cenţi, fiind introdus în acelaşi timp şi un jeton în valoare de 15 cenţi. Valoarea jetoanelor dar şi forma lor a evoluat de-a lungul anilor. Între 1995 şi 2003, un jeton valora 1 dolari şi 50 cenţi. Un ''metroCard'' a fost introdus ca o nouă metodă de plată în vara anului 1997.

În 1953, autorităţile locale au creat Autoritatea de Tranzit a oraşului New York pentru a administra şi conduce întregul sistem de metrou. În 1968 a fost creat un nou organism - Autoritatea Metropolitană de Transport, care a început în 1982 un program de reabilitare a metroului, peste 39 de miliarde de dolari fiind investiţii de la începerea programului. În 1990, reţeaua de metrou din New York era reparată, cu multe îmbunătăţiri.

Sistemul de transport subteran din New York este cel mai complex sistem din lume după numărul de staţii aflate în funcţiune, respectiv 472, dintre care trei au fost deschise la începutul anului 2017. Cea mai înaltă staţie se află la 88 de picioare (26,82 metri) deasupra străzii (Smith-9 Streets, Brooklyn), iar cea mai adâncă staţie este cea din 191 Street, Manhattan, la 180 de picioare (54,86 metri) sub nivelul străzii. În total, metroul din New York are peste 330 de km de linii.

Zilnic, metroul din New York transportă între 2,5 şi 5,4 milioane de oameni. În 2016, 5,7 milioane de oameni - cel mai mare număr înregistrat din 1948 - au folosit metroul într-o zi obişnuită a săptămânii, potrivit https://www.6sqft.com. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Sursa fotografie din deschidere: MTA New York City Transit/Facebook.com