La 8 octombrie 2019, la Stockholm, are loc anunţarea laureaţilor sau laureatului Premiului Nobel pentru Fizică, potrivit www.nobelprize.org.

Considerată, de unii, cea mai importantă dintre ştiinţele naturale, fizica se ocupă cu studiul componentelor fundamentale ale materiei şi cu interacţiunile acestora, încercând să ofere descrieri şi explicaţii ale fenomenelor şi proceselor naturale.

În 2018, cercetătorul american Arthur Ashkin şi o echipă formată din oamenii de ştiinţă Gérard Mourou (Franţa) şi Donna Strickland (Canada) au câştigat Premiul Nobel pentru Fizică "pentru invenţii revoluţionare în domeniul fizicii laserilor". Donna Strickland, om de ştiinţă din Canada, a devenit astfel cea de-a treia femeie din istorie laureată cu Premiul Nobel pentru Fizică. Dintre cei 210 oameni de ştiinţă care au primit prestigioasa distincţie, până în prezent, doar două au fost femei: Marie Curie şi Maria Goeppert-Mayer.

Cel mai tânăr laureat al acestui premiu a fost Lawrence Bragg, care avea 25 de ani când a primit Premiul Nobel, împreună cu tatăl său, în 1915. Bragg nu este doar cel mai tânăr laureat în fizică, ci şi cel mai tânăr laureat al Premiilor Nobel. La polul opus se află Arthur Ashkin care avea 96 de ani, în 2018, când a primit premiul.

Primul Premiu Nobel pentru fizică i-a fost înmânat, în 1901, lui Wilhelm Röntgen, pentru descoperirea razelor X. Pentru a ţine pasul cu descoperirile ştiinţifice din ultimele decenii, premiul pentru fizică a fost acordat pentru descoperiri şi realizări în domenii diverse precum tehnologia comunicaţiilor, radiaţii cosmice sau structura materiei.

De-a lungul istoriei de peste un secol a premiilor Nobel, printre laureaţii în domeniul fizicii s-au numărat: Guglielmo Marconi (1909, pentru contribuţia adusă dezvoltării telegrafiei fără fire); Max Planck (1918, pentru descoperirea energiei cuantice); Albert Einstein (1921, pentru descoperirile privind teoria fizicii, precum şi pentru descoperirea legii efectului fotoelectric); Niels Bohr (1922, pentru investigaţiile asupra structurii atomului şi a radiaţiilor emanate de acesta); James Chadwick (1935, pentru descoperirea neutronului); Wolfgang Pauli (1945, pentru descoperirea Principiului de excludere, numit şi Principiul Pauli); Roy Glauber, John Hall şi Theodor Haensch (2005, pentru lucrările în domeniul luminii şi opticii); John C. Mather şi George F. Smoot (2006, pentru descoperirea formei de materie neagră şi a caracteristicii anizotropice a radiaţiei cosmice de fundal); Albert Fert şi Peter Grünberg (2007, pentru descoperirea unei tehnologii revoluţionare - magnetorezistenţă gigantică GMR - ce permite citirea informaţiei stocate pe hard-diskuri); Yoichiro Nambu, Makoto Kobayashi şi Toshihide Maskawa (2008, pentru descoperirile în domeniul fizicii particulelor); Charles Kao, Willard Boyle şi George Smith (2009, pentru activitatea de cercetare asupra proprietăţilor fibrei optice şi pentru studiile lor asupra proprietăţilor materialelor semiconductoare); Andre Geim şi Konstantin Novoselov (2010, pentru descoperirea grafenului, o formă revoluţionară a carbonului); Saul Perlmutter, Brian Schmidt şi Adam Riess (2011, pentru descoperirea faptului că Universul este în expansiune accelerată, prin observarea supernovelor îndepărtate); Serge Haroche şi David Wineland (2012, pentru activitatea în domeniul fizicii cuantice).

Laureaţii premiului Nobel pentru Fizică, în 2013, au fost belgianul Francois Englert şi britanicul Peter Higgs, pentru descoperirea teoretică a necesităţii existenţei unei particule care să confere masă tuturor celorlalte particule subatomice.

În 2014, premiul a fost împărţit de fizicienii niponi Isamu Akasaki şi Hiroshi Amano şi de fizicianul american de origine niponă Shuji Nakamura pentru "invenţia diodelor care emit lumină albastră".

Takaaki Kajita şi Arthur B. McDonald au câştigat acest premiu în 2015 pentru descoperirea oscilaţiilor neutrinilor, fenomen care confirmă faptul că aceste particule au masă.

Omul de ştiinţă David J. Thouless, de la Universitatea Washington din Seattle, a împărţit jumătate din Premiul Nobel pentru Fizică, cu F. Duncan M. Haldane, de la Universitatea Princeton şi cu J. Michael Kosterlitz, de la Universitatea Brown (SUA), "pentru descoperiri legate de tranziţiile topologice de fază şi stările topologice ale materiei".

Premiul Nobel pentru Fizică în 2017 a fost atribuit pentru detectarea undelor gravitaţionale, un concept lansat de Albert Einstein în 1916, în celebra sa Teorie a Relativităţii Generale, precum şi pentru conceperea şi perfecţionarea detectoarelor de unde gravitaţionale LIGO (SUA) şi VIRGO (Italia). Distincţia a fost împărţită între fizicianul german Rainer Weiss, care primeşte jumătate din premiu, în timp ce cealaltă jumătate le revine cercetătorilor americani Barry C. Barish şi Kip S Thorne. AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Adrian Dãdârlat)