Ziua mondială de conştientizare a abuzului faţă de vârstnici este marcată în fiecare an la 15 iunie, fiind instituită de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin rezoluţia 66/127, din 19 decembrie 2011, notează site-ului oficial al ONU, www.un.org.

Abuzul faţă de vârstnici este definit, conform site-ului menţionat anterior, ca fiind ''orice acţiune unică sau repetată sau lipsa unei atitudini corespunzătoare, care se petrece în cadrul unei relaţii bazate pe încredere, dar care duce la vătămarea sau la suferinţa unei persoane în vârstă''. Se poate manifesta sub diverse forme, de la cele fizice, la cele psihologice sau emoţionale, sexuale sau financiare. Poate surveni şi ca urmare a neglijenţei deopotrivă intenţionate sau lipsite de intenţie.

Ţinut, până de curând, departe de ochii publicului, abuzul faţă de vârstnici a fost considerat un subiect tabu, fiind subestimat şi ignorat de societate, un număr mare de cazuri rămânând neînregistrat. El reprezintă, însă, o problemă socială globală, care afectează sănătatea şi drepturile a milioane de persoane vârstnice din întreaga lume, dar care necesită atenţia comunităţii internaţionale. Se estimează că majoritatea ţărilor se vor confrunta cu îmbătrânirea semnificativă a populaţiei în perioada 2015-2030, iar această creştere va fi mai rapidă în regiunile în curs de dezvoltare. Crescând populaţia vârstnică, este de aşteptat ca şi incidenţa abuzurilor faţă de aceasta să crească exponenţial.

Potrivit unui studiu din anul 2017 prezentat pe site-ul oficial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, www.un.org, bazat pe rezultatele a 52 de anchete realizate în 28 de state din regiuni diferite, dintre care 12 - cu venituri mici şi medii, în anul anterior 15,7% dintre persoanele cu vârsta peste 60 de ani fuseseră victime ale unei forme de abuz. Cel mai probabil, aceste cifre sunt subestimate, având în vedere că nu sunt raportate decât 1 din 24 de cazuri de abuz asupra vârstnicilor. Cu toate că aceste date sunt limitate, studiul estimează că pe primul loc se situează abuzul psihologic, acesta fiind urmat de abuzul financiar, neglijarea, abuzul fizic şi cel sexual.

Din datele existente în studii mai recente, reiese faptul că între 5% şi 10% dintre vârstnici sunt victime ale unei forme de exploatare financiară. Cu toate acestea, acest tip de abuz rămâne de multe ori neînregistrat, fie pentru că victimele se simt ruşinate să raporteze astfel de fapte, fie pentru că se află în imposibilitatea fizică sau psihică de a o face. Exploatarea financiară se poate manifesta sub mai multe forme. În ţările dezvoltate, această formă de abuz cuprinde furtul, înşelătoria, folosirea abuzivă a bunurilor ce aparţin persoanelor vârstnice prin obţinerea de împuterniciri, dar şi îngrădirea accesului la propriile fonduri băneşti. În ţările mai slab dezvoltate, exploatarea financiară include deposedarea de bunuri, alungarea din locuinţe sau refuzul de a acorda moştenirea cuvenită văduvelor. În ceea ce priveşte persoanele care pot cădea victime ale unui astfel de abuz, există o serie de factori care cresc acest risc, cum ar fi izolarea socială şi afecţiunile cognitive, dependenţa emoţională sau fizică faţă de autor, dependenţa financiară a autorului faţă de persoana vârstnică, sărăcia, văduvia, lipsa oricărui sprijin din afară, un sistem judiciar deficitar etc.

Demersurile pentru definirea, depistarea şi abordarea acestor probleme trebuie să ţină seama de contextul cultural al fiecărui stat în parte şi să fie evaluaţi toţi factorii de risc. Spre exemplu, în unele societăţi tradiţionaliste, văduvele vârstnice sunt forţate să se recăsătorească, iar în altele, femeile vârstnice care trăiesc singure, izolate, sunt acuzate de vrăjitorie. Atât din perspectivă socială cât şi medicală, până când aceste probleme nu vor fi identificate şi gestionate corespunzător, abuzurile comise asupra vârstnicilor vor continua să fie trecute cu vederea.

Abuzul faţă de vârstnici este încă una dintre formele de violenţă cel mai puţin investigate, iar pentru protejarea acestora se impune adoptarea unui plan global de acţiune. Marcarea acestei zile reprezintă, aşadar, un bun prilej de manifestare în mod deschis împotriva oricăror forme de abuz sau de suferinţă provocate persoanelor vârstnice. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)