Au trecut aproape 45 de ani de când a început să joace fotbal. Se întâmpla când avea 15 ani, în comuna sa natală, Semlac, din judeţul Arad. A trecut apoi prin mai multe etape şi echipe începând din 1974, iar în 1983 a ajuns la Steaua. A atins vârful carierei sportive în ediţia 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni, când în memorabila finală de la Sevilla, Steaua - CF Barcelona, a apărat toate cele patru lovituri de departajare consecutive. Performanţa reuşită de Helmut Duckadam pe stadionul din Sevilla este înscrisă în Cartea Recordurilor. Duckadam a fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului în 1986. Despre multe momente din cariera sa sportivă şi nu numai, a vorbit într-un interviu în care a rememorat momente surprinse de fotografiile din arhiva AGERPRES.

AGERPRES: Au trecut 32 de când aţi primit numele "Eroul de la Sevilla". Aţi trăit momente frumoase atunci, în 1986, la câştigarea Cupei Campionilor Europeni cu echipa Steaua, dar cu siguranţă aveţi şi alte amintiri, pe care vă rog să ni le împărtăşiţi, uitându-ne împreună la câteva fotografii. Înainte de prima fotografie, să amintim "traseul" pe care l-aţi parcurs în fotbal.
Helmut Duckadam: Am început fotbalul prin anii '70, la echipa din Semlac, apoi am evoluat la Şcoala Sportivă Gloria din Arad. Mi-a plăcut să fiu portar, îmi plăcea să plonjez, să mă arunc pe minge. De acolo am mers la UTA, în 1977, la tineret, după care am fost chemat la o echipă din divizia C, Constructorul Arad, unde antrenor era (Dumnezeu să-l ierte) Nicolae Dumitrescu - simbolul Aradului, am putea spune -, unde am activat un an, după care am fost chemat de Ion V. Ionescu la UTA, la echipa mare. Aici am jucat o etapă destul de lungă, era în divizia B când am fost eu. La echipa naţională am fost chemat pentru prima dată fiind la UTA, m-a chemat Mircea Lucescu. Acolo i-am întâlnit pe Costică Ştefănescu de la U Craiova, pe Ştefan Sameş de la Steaua, fiecare dintre ei încercând să mă convingă să vin în echipa lui. Adrian Păunescu avea atunci un articol în care spunea că Universitatea Craiova este echipă mare, dar n-are portar. Ştefănescu a cerut să mă transfer la Craiova. Şi Mircea Lucescu m-a îndrumat spre Craiova, acolo primeam şi nişte bani, dar mi-a fost puţin... nu ştiu dacă neapărat teamă, dar ştiind cât de greu te asimilează oltenii dacă nu eşti de-al lor, am avut o reţinere. În acelaşi timp a venit oferta de la Steaua, odată cu problema armatei, trebuia să-mi fac stagiul militar. Şi atunci am hotărât să merg la Steaua, în 1983, pentru că am zis "hai să fac armata mai uşoară!".

AGERPRES: La Steaua aţi avut foarte multe meciuri, dar cele mai cunoscute şi care v-au adus şi cele mai frumoase amintiri sunt cele premergătoare meciului de la Sevilla. Prima echipă cu care aţi jucat a fost Vejle Boldklub, echipă daneză. Iată, avem o fotografie din toamna anului 1985, de la acest meci.
Helmut Duckadam: Da... Stadionul era plin!

Sursa foto: (c) ARMAND ROSENTHAL / AGERPRES FOTO

AGERPRES: În toate fotografiile stadionul este plin.
Helmut Duckadam: Da, atunci erau stadioanele pline (râde - n.r.). Frumoase fotografii, aici e Ilie Bărbulescu, am câştigat destul de lejer meciul ăsta, cu 4-1.

AGERPRES: Următoarele două fotografii sunt cu Honved Budapesta din Ungaria. Le-am selectat pe cele în care sunteţi în acţiune.
Helmut Duckadam: Uite-i pe Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, aici cred că e Ştefan Iovan. Honved era o echipă foarte puternică, aici, în poză am ieşit la o centrare şi am şi prins-o. La Honved erau şapte jucători în naţionala maghiară, la Budapesta am pierdut 1-0 iar la Bucureşti am câştigat tot 4-1.

Sursa foto: (c) CORNEL MOCANU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Următoarele fotografii sunt cu RSC Anderlecht, după acest meci aţi mers în finală.
Helmut Duckadam: Între Honved şi Anderlecht am avut un meci foarte greu cu echipa Kuusysi Lahti din Finlanda, cu care am făcut aici 0-0 şi am câştigat acolo. Da, meciul cu Anderlecht a fost cred cel mai frumos meci al nostru, după ce în tur pierdusem cu 1-0, la Bruxelles, la Bucureşti am făcut 3-0 fără drept de apel, am avut ceva treabă cu Anderlecht, mai ales că la 2-0 pentru noi, a scăpat singur cu mine cu mine Vandereycken, el era un jucător internaţional - Anderlecht a avut atunci 14 jucători internaţionali - am reuşit să parez acea lovitură şi am intrat la pauză cu 2-0 şi în repriza a doua a mai marcat Victor Piţurcă o dată şi practic ne-am calificat.

Sursa foto: (c) CORNEL MOCANU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aici avem o poză cu echipa. Amintiţi-ne cine era în echipă.
Helmut Duckadam: Poza asta e din '84-'85, când am câştigat campionatul, aici sunt şi jucători care n-au evoluat în finala de la Sevilla - Ştefan Petcu de la Farul Constanţa, Ştefan Iovan, Ioan Tătăran, colegul meu de cameră, din Baia Mare, Victor Piţurcă, Adrian Bumbescu, Ladislau Boloni, Tudorel Stoica, Augustin Eduard de la FC Argeş, Marius Lăcătuş, Marin Radu II, Gabi Balint, Belodedici şi Mitică Neagu, maseurul nostru. A fost cu un an înainte de a începe lupta pentru Cupă.

Sursa foto: (c) LUCIAN TUDOSE / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Am ajuns la fotografiile după câştigarea Cupei Campionilor Europeni, la întoarcerea pe aeroport, la Otopeni.
Helmut Duckadam: Da, a fost prima şi ultima dată când am fost primit în salonul oficial. Eram destul de obosiţi, în fotografie se văd Emeric Ienei, Florin Marinescu, Anghel Iordănescu, Ion Alexandrescu, Anton Weissenbacher, Lucică Bălan, Vasile Iordache, Constantin Pistol, asta a fost primirea la coborârea din avion. Am avut o dilemă, cum coborâm, cum prezentăm cupa... Împreună cu Iovan am stabilit că ţin eu cupa şi împreună cu cei doi căpitani, Tudorel Stoica - care nu jucase finala pentru că era suspendat după 2 cartonaşe galbene - şi Iovan.

Sursa foto: (c) MIRCEA HUDEK / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aici eraţi primiţi cu flori.
Helmut Duckadam: Asta era chiar la coborâre, ne-au aşteptat la scara avionului cei mai apropiaţi din armată, comandantul Nicolae Gavrilă, generali, prieteni, publicul stătea în faţa aeroportului. Erau 15.000 de oameni care ne-au aşteptat să le prezentăm Cupa. A fost ceva fantastic, în acea perioadă traficul era restricţionat, foarte multă lume a venit pe jos din Bucureşti la Otopeni. Ia uite ce slab eram! (râde - n.r.)
Legat de ce s-a întâmplat atunci, sunt nişte momente amuzante. După ce am sosit în ţară, am fost chemaţi de Ceauşescu să ne premieze. Ministrul Milea (Vasile - n.r.) ne-a adunat înainte şi ne-a văzut că unii aveam cravate de un fel, alţii de alt fel, pantofii unul negri, alţii galbeni, roşii (râde - n.r.). Ne-a făcut rost de cravate, cămăşi albe, ne-a îmbrăcat pe toţi la fel. Ne-a făcut instructajul: "Când mergeţi la preşedintele României, el vă va oferi Meritul Sportiv clasa I, îl luaţi cu mâna stângă, dreapta să vă rămână liberă, să daţi mâna cu el". Primul care a ajuns a fost Ion Alexandrescu. Din cauza emoţiilor, că aveai 10 metri de mers, Ceauşescu a dat medalia, a luat-o cu mâna dreaptă. Ceauşescu stătea cu mâna întinsă şi ăsta nu ştia cum să mute medalia... Generalul Milea, de pe margine, zicea "Aoleu...". Al doilea episod a fost când ni s-a dat fiecăruia câte un pahar de şampanie şi când ciocneam el spunea "Felicitări" şi noi răspundeam "Servesc patria". A doua oară trebuia să spunem "Să trăiţi tovarăşe comandant suprem". Deci după ce merg cu paharul îl mână, atent să nu mă împiedic, să nu-l vărs, până am ajuns lângă el am uitat ce trebuia să spun. Şi am spus "Sănătate!"...

Sursa foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: La trei săptămâni după ce aţi câştigat Cupa la Sevilla, aţi avut un meci cu Progresul Vulcan şi la un penalty aţi înscris în poarta adversă. Cum e să dea gol portarul?
Helmut Duckadam: Da, în acel moment tot stadionul mi-a scandat numele, era 2-0 sau 3-0, nu mai ştiu exact, pe stadion erau vreo 80.000 de oameni, m-am uitat spre bancă la nea Emi (Emeric Ienei - n.r.), nea Emi când a auzit tot stadionul scandându-mi numele şi a zis "hai, du-te!" E fantastic de greu, cel puţin din lovitură de la 11 metri. Eu am mai marcat un gol la Reşiţa, când jucam la UTA, şi cu ajutorul vântului am reuşit să dau din poartă în poartă gol. Portarul a anticipat greşit, că a căzut mingea undeva la 16 metri, şi l-a depăşit, cu ajutorul vântului. Era meci oficial, am câştigat cu 3-1. Dar aici a fost foarte greu, pentru că era după Sevilla, şi să traversezi 100 de metri, cu 80.000 de oameni în capul tău, îţi trec toate gândurile, oare cum să dau, unde să dau să nu greşesc, să nu mă fac de râs... şi în timp ce mergeam spre poarta adversă, mă gândeam că le-am spus colegilor mei "daţi pe mijloc, portarul pleacă undeva". Şi-am executat exact cum a dat Lăcătuş. Tare pe mijloc, bară şi gol.

AGERPRES: Următoarele fotografii sunt din 2001, la aniversarea a 15 ani de la câştigarea Cupei. S-a lansat o carte - "Super Steaua".
Helmut Duckadam: Da, scrisă de Andrei Vochin.

Sursa foto: (c) ARTUR MUSTATA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Altă fotografie de la acelaşi eveniment, în care sunteţi cu Boloni şi cu Valentin Ceauşescu.
Helmut Duckadam: A mai fost o sărbătoare foarte mare creată de fraţii Becali, la 10 ani de la câştigarea Cupei, când a fost invitată echipa de la Barcelona din 1986, din păcate am participat foarte puţini. Deoarece la încălzire am simţit din nou o durere la braţul stâng, eu am mers la Spitalul Militar şi ei au mers la Melody să sărbătorească.

AGERPRES: În 2005 aveţi o fotografie cu un coleg din fotbal Piteşti.
Helmut Duckadam: Aaa, aici eram la alegerile din FRF, eram în comisia de numărare a voturilor cu Gică (Nicolae - n.r.) Dobrin. Eu eram delegatul UTA, el al FC Argeş. A fost un fotbalist şi un om deosebit.

Sursa foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Două fotografii din 2007, la evenimentul ce marca 60 de ani de la înfiinţarea clubului Steaua, aveaţi nişte tricouri cu cifra 60 şi cu toate emblemele secţiei de fotbal de la clubul Steaua, care s-au mai schimbat de-a lungul anilor.
Helmut Duckadam: Uite, de poza asta nu-mi aminteam. Dacă e din 2007, eram doar invitat, nu eram la Steaua, am venit în 2010. Cred că a fost inaugurarea unui muzeu, au încercat să facă aşa ceva... Uite, în poza asta este domnul Valeriu Argăseală.

AGERPRES: A fost o gală, aici sunteţi pe scenă, cu Iordănescu, Belodedici, era şi ministrul Meleşcanu, Ion Voinescu, Gabi Balint, iar în spate este Hagi.
Helmut Duckadam: Da, s-a deschis ceva, uite-i şi pe Mirel Rădoi, pe Gheorghe Constantin, erau practic toate generaţiile care au purtat anumite tricouri. Amintiri frumoase, nu mai ştiam de anumite momente din aceste fotografii.

Sursa foto: (c) LUCIAN TUDOSE / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Tot în 2007 a mai fost un eveniment, dar nu sportiv, ci personal. Căsătoria cu Alexandra.
Helmut Duckadam: Aaa, ce nevastă frumoasă am! Ce tineri eram...

Sursa foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: În 2009, la Braşov, aţi fost ambasador al UEFA Champion League.
Helmut Duckadam: Da, atunci Cupa a făcut un traseu din Italia, unde ambasador a fost Franco Baresi, apoi prin Croaţia, iar cei de la UEFA m-au sunat şi m-au întrebat dacă accept să fiu ambasador pentru România pentru această cupă şi a pornit traseul de la Nădlac, de la frontieră, apoi a trecut pe la Arad, Timişoara, Sibiu, Braşov, Piteşti, Bucureşti. Era o maşină excepţională, un tir roşu şi această sticlă antiglonţ adăpostea Cupa, eram însoţiţi de trei maşini care asigurau securitatea, nu avea voie nimeni să atingă Cupa, toată lumea putea să facă poze, dar să n-o atingă decât cei care o câştigaseră.

Sursa foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

AGERPRES: O fotografie din 2010, cu Ilie Dumitrescu.
Helmut Duckadam: Asta a fost la prezentarea lui Ilie ca antrenor, la Ghencea, şi a mea ca preşedinte.

AGERPRES: Împreună cu Marius Lăcătuş.
Helmut Duckadam: Când el era antrenor. Ilie Dumitescu a stat puţin şi spre finalul mandatului a venit Lăcătuş.

AGERPRES: Aici sunteţi alături de o tânără care pare foarte fragilă, dar e campioană la judo...
Helmut Duckadam: Eiii, Alina Dumitru! Câştigase atunci Campionatul Mondial şi i-am oferit un tricou pe stadion.

Sursa foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: La Gala Bărcilor de aur, în 2010, festivitatea de premiere. Sunteţi cu ministrul de atunci al învăţământului Daniel Funeriu.
Helmut Duckadam: Arădean de-al meu... Este şi prietenul meu Ion Bârlădeanu, preşedinte la caiac canoe, la acest eveniment au fost premiaţi toţi caiaciştii.

AGERPRES: A apărut la un moment dat berea Steaua. Aici sunt fotografii de la lansarea acestei beri, tot în 2010. O bere fără alcool, cu emblema clubului Steaua.
Helmut Duckadam: Eu nu sunt un băutor de bere, culmea, dar atunci am avut un marketing extraordinar, păcat că acum nu mai există.

AGERPRES: În 2011, nişte copii frumoşi foc au lansat bicicleta Steaua.
Helmut Duckadam: A, asta-i fiică-mea! Julianne, vino să vezi! (Fetiţa vine şi spune: "Sunt eu!" Iar Alexandra, soţia, explică: "Atunci nu ştia să meargă pe două roţi, abia după aceea a învăţat".) Eram cu Răducan şi fiul lui, cu Surdu, care era cu băieţelul. A fost lansare tot în magazinul Steaua, uite-l pe ursuleţul Puiu, cu care doarme şi acum. A fost prima jucărie pe care i-am cumpărat-o lui Julianne, era un ursuleţ mare şi puiul. I-a plăcut, i l-am cumpărat şi doarme şi acum cu el.

Sursa foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Tot din 2011, o festivitate mare la 25 de ani de la cucerirea Cupei.
Helmut Duckadam: Din păcate, aici am avut o întâmplare neplăcută. Cineva a venit la mine la birou şi mi-a spus: "Avem un local vizavi de Mall Plaza, hai să organizăm". "OK". I-am invitat pe toţi colegii mei. Nu au venit decât vreo opt, pentru că se aşteptau să fie în altă parte. Şi atunci domnul Oprea (Gabriel - n.r.), care era ministrul Apărării la vremea aceea, şi Puiu (Anghel - n.r.) Iordănescu, care atunci era senator, au prins-o din zbor că nu s-a organizat marcarea evenimentului şi au organizat repede o recepţie la Cercul Militar Naţional. Se vede în fotografii că eram supărat, pentru că practic n-a fost o aniversare, a fost un eveniment folosit în scop politic. Din păcate!

Sursa foto: (c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: O fotografie din 2012, sunteţi cu o parte dintre colegii care au jucat la Sevilla.
Helmut Duckadam: Da, aici a fost prima oară când am sărbătorit la Cheile Grădiştei, au fost invitaţi şi Iosif Rotariu, Mihai Majearu, Daniel Gherasim, pe el îl puneam în poartă, că era mai subţirel şi putea să apere, Radu II. Am făcut atunci şi o donaţie pentru Fundaţia Casandra.

AGERPRES: La Gala Fantasticii Fanatik, tot în 2012.
Helmut Duckadam: Mă bucur că am două premii de la Fanatik, primite de la Horia Ivanovici, mi-a făcut plăcere, îmi pare rău că nu mai ţine.

AGERPRES: În acelaşi an, 2012, la aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea Federaţiei Societăţilor Sportive din România. Sunteţi alături de doi colegi din fotbal şi de Gabi Szabo.
Helmut Duckadam: De obicei merg îmbrăcat mai elegant la astfel de evenimente, nu ştiu ce s-a întâmplat aici. (râde - n.r.)

AGERPRES: Aţi oferit cadouri de Moş Nicolae, în 2013.
Helmut Duckadam: Eram la Titu, am fost invitat de viceprimar. Am fost în multe locuri, trebuie să fiu foarte atent să nu greşesc. Am fost în şcoli, aici sunt în sala de sport de la Titu.

AGERPRES: O fotografie cu o parte dintre fotbaliştii Steaua din '86, în 2013, la un meci cu Naţionala Artiştilor.
Helmut Duckadam: A, da! Era deja o tradiţie, suntem deja altfel îmbrăcaţi, avem deja sponsori, deci sunt cu Gherasim, Emi, băieţii lui Puiu Iordănescu, Pistol, finul meu Paul Ştefănescu, a fost portar foarte bun la Progresul. Aveam deja echipă, avansasem cu evenimentul.

Sursa foto: (c) DAVID PASARIS / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aici sunteţi le un eveniment din 2014, alături de o domnişoară care e cam la fel de înaltă - Camelia Potec.
Helmut Duckadam: Cu Camelia am avut o revedere la Gala Ambasadorii Sportului Românesc.

AGERPRES: Aţi primit şi paşapoarte diplomatice, ca ambasadori ai turismului, iată fotografia în care sunteţi cu Elisabeta Lipă şi Dumitru Prunariu.
Helmut Duckadam: Da, suntem vreo 60 de ambasadori ai turismului, între care Ilie Năstase, Ivan Patzaichin, Maia Morgenstern, Dan Puric - oameni din sport, din teatru. A început foarte bine, am avut o acţiune la Bâlea Lac, la castelul de gheaţă, împreună cu ambasadorul Chinei, dar după plecarea Mariei Grapini la PE proiectul pe care l-a iniţiat a rămas cumva în aer.

Sursa foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Fotografii din 2016, lansarea colecţiei e echipament sportiv semnată Duckadam.
Helmut Duckadam: Împreună cu un prieten am hotărât să facem un brand semnat de mine dar era greu să le promovăm, să fie acceptate într-un magazin, am fost la un eveniment organizat de unul dintre sponsorii principali ai lui Barcelona, am fost inspirat în acea seară, mi-au oferit o minge cu semnături ale fotbaliştilor iar eu am oferit două treninguri Şi aşa am ajuns în atenţia unui agent de vânzări de la Carrefour, aşa am ajuns la doamna Andreea Mihai, iar acum acest echipament semnat de mine se găseşte în tot lanţul de hipermarketuri. Am avut la Turnu Severin sesiune de autografe. Asemenea evenimente am periodic, anul asta am avut la Turnu Severin şi la Chiajna, apoi în toamnă voi mai merge, pentru că sunt foarte mulţi copii şi adulţi care doresc o poză, un autograf.

AGERPRES: Aici echipa a fost premiată, în 2016, la 30 de ani de la câştigarea Cupei.
Helmut Duckadam: Da, a fost un eveniment frumos la Cercul Militar Naţional, uite-l şi pe Cristian Ţopescu, Dumnezeu să-l ierte. A fost şi premierul de atunci, Dacian Cioloş, din păcate toate demersurile mele şi rugăminţile de a exista o împăcare între CSA şi FCSB au eşuat şi-mi pare rău, am spus atunci de la microfon că ar trebui să se implice şi guvernul.

Sursa foto: (c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aceeaşi manifestare, aici sunt mai mulţi colegi din fotbal pe scenă, dar este Marcel Pavel, care cânta.
Helmut Duckadam: Da, da, el cânta. Dintre colegi sunt Belodedici, Radu II, Majearu, Bumbescu, Balint, Lăcătuş, domnul Gavrilă, Boloni, Stoica. Marcel Pavel a participat la toate evenimentele organizate de Clubul Steaua.

AGERPRES: La acelaşi eveniment, momentul în care vi se înmânau cupa şi diploma.
Helmut Duckadam: Da, aici mă adresam domnului prim-ministru şi îi spuneam "Nu lăsaţi Steaua să moară!". Din păcate, nu m-a ascultat nimeni.

AGERPRES: Vă plac fotografiile?
Helmut Duckadam: Cum să nu? Sunt superbe, mi-aţi făcut o mare bucurie că mi le-aţi adus şi le-am privit.

AGERPRES: Mă bucur. Vi le oferim.
Helmut Duckadam: Serios? Vaaai, ăsta chiar e un cadou frumos! Mulţumesc frumos! AGERPRES/(autor: Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)