Artefacte din aur, vechi de aproape 3.000 de ani, parte a unui tezaur de mare valoare materială și de o valoare istorică inestimabilă, au stat zece ani pe holurile unei școli dintr-un sat, până când au fost remarcate de un specialist care a făcut demersuri pentru a fi introduse în patrimoniul național, susține dr. Vasile Diaconu, cercetător în cadrul Complexului Muzeal Național Neamț.

Piesele au ajuns în vitrina școlii, care se pare că nu avea nici măcar geamuri, după ce persoanele care le-au analizat la momentul respectiv au crezut că sunt din alamă și de dată recentă.

Diaconu a relatat acest episod în contextul evenimentelor de la Muzeul Drents din Assen, Olanda - furtul coifului de aur de la Coțofenești și a unor brățări dacice, arătând că discutarea unor astfel de cazuri poate fi de interes pentru public.

Arheologul Vasile Diaconu a explicat că multe dintre obiectele de tezaur care se află acum în muzeele României au fost descoperite întâmplător.

Un astfel de caz este întâlnit și în județul Neamț, unde, acum jumătate de veac, a fost scos la lumină un tezaur compus din câteva recipiente de aur, vechi și foarte rare.

'Pe baza datelor cunoscute în prezent știm că depozitul de vase din aur a fost identificat în anii 1965-1966, cu prilejul unor lucrări agricole efectuate în partea de vest a satului Rădeni. Deși a existat informația că au fost descoperite opt recipiente din metal prețios, întregi și fragmentare, doar cinci dintre aceste piese au putut fi recuperate. Din acel moment începe o adevărată poveste, consemnată și în presa vremii, care putea avea ca deznodământ pierderea definitivă a acestor artefacte excepționale. Fără ca la momentul respectiv să le fie intuită valoarea materială și cea istorică, vasele întregi au fost duse la școala din sat și au fost așezate într-o vitrină de pe holul instituției de învățământ, alături de artefacte arheologice comune. Timp de un deceniu nu au atras atenția nimănui, fiind considerate obiecte de dată recentă. Abia în 1977, arheologul Virgil Mihailescu-Bârliba, în timpul unei vizite la școala din Rădeni, observă prețioasele vase din aur și, conștientizând importanța lor, a făcut demersuri pentru ca acestea să ajungă în patrimoniul muzeului județean. Fără această intervenție este foarte posibil ca respectivele obiecte să fi dispărut în anii următori', a declarat, pentru AGERPRES, Vasile Diaconu.

Trei vase întregi din tezaurul de la Rădeni se află în colecțiile Complexului Muzeal Național Neamț, iar fragmente de la alte două recipiente au ajuns, încă din anii '70, în colecțiile Muzeului Național de Istorie și ale Băncii Naționale a României.

'Dincolo de valoarea materială, depozitul de vase de aur de la Rădeni este foarte important tocmai prin raritatea tipologică a recipientelor. Din punct de vedere morfologic este vorba despre cești cu una sau două toarte ușor înălțate, având dimensiuni medii, iar greutatea lor variază între aproximativ 200 - 450 grame. Fiecare recipient a fost confecționat dintr-o singură foaie de tablă din aur, iar forma s-a obținut prin baterea la cald pe un calapod, în timp ce toartele s-au obținut prin laminare, fiind fixate de corpul vaselor prin nituri. Doar unul dintre cele cinci vase prezintă elemente decorative, pe toarte având gravate forme geometrice', a explicat cercetătorul nemțean.

Din punct de vedere cronologic, depozitul de vase de aur este datat în secolele XII - XI î. Hr., la limita dintre Epoca bronzului și Epoca fierului.

Diaconu a precizat că până în momentul de față, singurele analogii pentru aceste vase sunt cunoscute în Bulgaria, la Valcitrăn și în Ucraina, la Krizovlin.

'În mod cert, spectaculosul tezaur de la Rădeni a aparținut unor membri ai elitei sociale de acum aproape 3.000 de ani și nu este exclus să fi fost adus dintr-un alt spațiu geografic', a spus arheologul nemțean.

În ultimii ani, arheologii de la Complexul Muzeal Național Neamț au efectuat intense cercetări de teren în zona satului Rădeni, cu scopul identificării unor noi situri arheologice, care ar putea fi puse în legătură cu comunitățile ce puteau să dețină și vasele de aur din tezaurul amintit.

Totuși, arheologii nu s-au limitat doar la repertorierea așezărilor preistorice, ci au folosit noile tehnologii pentru scanarea unor zone cu potențial arheologic.

'Printr-o colaborare cu specialiști de la Institutul Național pentru Fizica Pământului, au fost realizate scanări LiDAR, de mare precizie, care au oferit date senzaționale, ce arată că în zona satului Rădeni, în perioada Epocii bronzului și poate chiar a Epocii fierului, erau concentrate comunități de adevărați războinici care au construit fortificații temeinice. Ne aflăm în fața unei situații cu totul deosebite care constă într-un ansamblu de trei fortificații cu trăsături diferite și care au putut fi observate în detaliu numai datorită colaborării cu specialiștii de la Institutul Național pentru Fizica Pământului. Chiar dacă aceste fortificații sunt mai timpurii decât datarea vaselor de aur și fără să existe o legătură direct între acestea, nu putem trece cu vederea că în epoca bronzului, în această zonă, erau concentrate niște elite războinice, care au depus eforturi considerabile ca să își facă aceste mici 'cetăți'. Același tip de elite ar fi putut să dețină și tezaurul descoperit în anii '60', a afirmat Vasile Diaconu, arheologul implicat în mod direct în cercetările din zona Rădeni.

Potrivit acestuia, două cești de aur, parte a tezaurului de la Rădeni, au fost expuse în expoziția de la Muzeul Drents din Assen, de unde, pe 25 ianuarie, a fost furat coiful de aur de la Coțofenești, datat în secolele V-IV î.Hr., precum și trei brățări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia. AGERPRES/(AS - autor: Gabriel Apetrii, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Irina Giurgiu)