Cea mai apropiată stea de Soare, pitica roşie Proxima Centauri, are încă o planetă pe orbită, conform unei descoperiri recente care trebuie însă să fie confirmată, transmite joi Space.com.

În august 2016 astronomii anunţau că pe orbita celei mai apropiate stele de Soare, Proxima Centauri, aflată la doar aproximativ 4,2 ani lumină, se află o exoplanetă de aproximativ dimensiunea Pământului. Pentru o perspectivă mai bună asupra distanţei de 4,2 ani lumină, Space.com aminteşte că diametrul galaxiei din care face parte şi Soarele, Calea Lactee, este de aproximativ 100.000 de ani lumină.

Planeta descoperită în 2016 a primit, conform uzanţelor astronomice, numele stelei în jurul căreia orbitează şi calificativul "b" (al doilea obiect cunoscut din sistemul stelei Proxima Centauri). Astronomii au mai comunicat că planeta Proxima b se află pe orbita potrivită pentru ca apa să poată exista la suprafaţa sa în stare lichidă (prea departe de steaua sa şi apa îngheaţă, prea aproape şi se evaporă) - ceea ce constituie o primă condiţie pentru ca viaţa să poată apărea. Din păcate, Proxima b se află în relaţie sincronă cu steaua sa, ceea ce înseamnă că o emisferă a planetei este permanent expusă bombardamentului de radiaţii al stelei Proxima Centauri şi este prea cald, iar cealaltă emisferă este cufundată permanent în întuneric şi este prea frig. În plus, Piticele roşii sunt nişte stele deosebit de active, ceea ce înseamnă că Proxima Centauri ar fi putut să distrugă atmosfera acestei planete încă de acum mult timp.

Într-un nou studiu, publicat miercuri în jurnalul Science Advances, o echipă condusă de astrofizicienii italieni Mario Damasso şi Fabio Del Sordo au reanalizat datele obţinute prin sistemele HARPS (High Accuracy Radial Velocity Planet Searcher) şi UVES (Ultraviolet and Visual Echelle Spectrograph), ce sunt instalate pe telescoapele operate de Observatorul European Austral (ESO) şi care au dus la descoperirea planetei Proxima b, precum şi o nouă serie de date obţinute prin sistemul HARPS.

Ei au monitorizat spectrul luminii emise de Proxima Centauri de-a lungul timpului, căutând acele oscilaţii regulate care pot trăda existenţa unor planete încă nedescoperite pe orbita acestei stele. Studiul celor doi italieni se bazează pe analiza datelor adunate timp de peste 17 ani de sistemele HARPS şi UVES.

Munca lor migăloasă a dat însă rezultate şi cei doi au anunţat că pe orbita Proximei Centauri se mai află o posibilă planetă, ce a primit denumirea Proxima c şi care este de cel puţin 6 ori mai masivă decât Pământul şi ar putea astfel aparţine tipului de planete denumite "super-Terre". Proxima c îşi încheie mişcarea de revoluţie în jurul Proximei Centauri în peste 5 ani tereştri şi, conform cercetătorilor, şansele ca pe ea să existe viaţă sunt minime, fiind prea departe de steaua sa.

"Ţinând cont de luminozitatea scăzută a stelei gazdă şi de perioada orbitală a planetei, putem concluziona că aceasta primeşte prea puţină energie de la steaua sa", conform lui Mario Damasso, cercetător la Observatorul din Torino.

"O simplă estimare a temperaturii de echilibru şi ajungem la valoarea T~40 K", a precizat Damasso pentru Space.com. Temperatura de 40 de grade Kelvin este egală cu minus 233 de grade Celsius).

Datele preliminare obţinute despre această planetă sunt însă insuficiente pentru a şti dacă viaţa poate sau nu să apară pe o astfel de planetă. Spre exemplu, dacă aceasta are, asemenea Europei, satelit al lui Jupiter, sau asemenea lui Enceladus, satelit al lui Saturn, un ocean global sub calota de gheaţă de la suprafaţă, procesele geotermale din adâncul acestui ocean ar putea oferi energia necesară apariţiei şi evoluţiei unor forme de viaţă extremofile.

"Sunt convins că există atât de multe scenarii pe care nici măcar nu le putem bănui în care viaţa ar putea să apară şi să evolueze", a adăugat Fabio Del Sordo, astrofizician la Universitatea din Creta.

Deocamdată însă, Proxima c rămâne o "planetă candidat", fiind nevoie de informaţii suplimentare pentru a confirma existenţa sa, au mai susţinut cei doi, precizând că aceste informaţii vor veni din partea satelitului Gaia, aparţinând ESA.AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mihaela Moise, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto:  Lorenzo Santinelli/space.com