Gaura neagră masivă aflată în centrul unei galaxii din constelația Fecioarei s-a 'trezit', producând jeturi de raze X la intervale aproape regulate, care îi intrigă pe astronomi, potrivit unui studiu publicat vineri, informează AFP.

Situată la 300 de milioane de ani-lumină de Terra, galaxia îndepărtată SDSS1335+0728 a făcut până de curând obiectul unei atenții reduse din partea astronomilor.

Dar, la sfârșitul anului 2019, ea a început brusc să strălucească cu o luminozitate deosebită. Iar în februarie 2024, o echipă condusă de Lorena Hernandez-Garcia, de la Universitatea Valparaiso din Chile, a început să observe jeturi de raze X la intervale aproape regulate.

Acele jeturi de raze X semnalau că gaura neagră din centrul acelei galaxii se află în proces de 'trezire'.

Majoritatea galaxiilor, inclusiv Calea Lactee, au în centrul lor o gaură neagră masivă. Acest obiect cosmic este invizibil prin definiție, deoarece este atât de compact încât forța sa gravitațională împiedică chiar și lumina să evadeze.

Atunci când o stea are ghinionul să se apropie prea mult, ea este sfâșiată: materia care o compune se dislocă, apoi se rotește foarte repede în jurul găurii negre, formând un disc de acreție, înainte ca o parte din el să fie înghițit pentru totdeauna. Acest fenomen este cunoscut sub numele de 'ruptură prin efect de maree'.

Însă o gaură neagră poate trece și prin faze lungi de inactivitate, în timpul cărora nu atrage materie cosmică în mod activ și nu se detectează nicio radiație în jurul ei.

Regiunea strălucitoare și compactă din centrul galaxiei SDSS1335+0728 este de acum clasificată ca un nucleu galactic activ, supranumit 'Ansky'.

'Acest eveniment rar ne oferă posibilitatea de a observa comportamentul găurii negre în timp real, folosind telescoape spațiale cu raze X, precum XMM-Newton (al Agenției Spațiale Europene) și NICER, Chandra și Swift, ale NASA', a explicat Lorena Hernandez-Garcia într-un comunicat care însoțește studiul publicat în revista Nature Astronomy.

Caracteristici neobișnuite

Aceste jeturi de raze X de scurtă durată sunt cunoscute sub denumirea de 'erupții cvasi-periodice' (QPE) și 'încă nu înțelegem ce le provoacă', a subliniat specialista chiliană în astronomie.

Ipoteza actuală este că QPE-urile sunt asociate cu discuri de acreție formate ca urmare a 'rupturilor prin efect de maree'. Însă niciun semn de distrugere a unei stele nu a fost detectat în câmpul gravitațional al găurii negre. Iar erupțiile lui 'Ansky' au caracteristici neobișnuite.

Acestea sunt 'de zece ori mai lungi și de zece ori mai strălucitoare' decât QPE-urile tipice, a explicat Joheen Chakraborty, membru al echipei care a realizat studiul și doctorand la Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Statele Unite.

'Fiecare dintre aceste erupții eliberează de o sută de ori mai multă energie decât am observat în alte locuri din spațiu. De asemenea, ele au cea mai lungă cadență observată vreodată, de aproximativ 4,5 zile. Acest lucru împinge modelele teoretice la limitele lor și pune sub semnul întrebării ideile existente cu privire la generarea acestor jeturi de raze X', a adăugat el în comunicatul de presă care însoțește studiul.

Acest lucru i-a determinat pe autorii cercetării să ia în considerare și alte ipoteze. Potrivit acestora, discul de acreție ar fi putut fi format din gaze capturate de gaura neagră din vecinătatea sa.

În acest scenariu, jeturile de raze X ar proveni de la șocurile extrem de energetice din disc, cauzate de un mic obiect ceresc care trece prin acesta în mod repetat.

'Imaginați-vă o stea care se rotește în jurul găurii negre pe o orbită înclinată față de disc. Steaua traversează discul de două ori pe orbită, fără să existe o forță foarte puternică care să o tragă înăuntru', a explicat Norbert Schartel, directorul departamentului științific al telescopului XMM-Newton.

'Suntem încă în punctul în care avem mai multe modele teoretice decât date concrete despre QPE-uri. Avem nevoie de mai multe observații pentru a înțelege ce se întâmplă', a adăugat unul dintre colegii săi de la ESA, Erwan Quintin. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: eso.org