Poţi să practici sport de performanţă şi o meserie vocaţională precum medicina? Cea mai valoroasă triatlonistă a României, Antoanela Manac, a demonstrat că este posibil, chiar dacă munca la antrenamente şi în spital presupune sacrificii imense.

Şi-a împărţit timpul în două, dimineaţa e medic rezident, iar după-amiaza e sportiv de performanţă. Şi de curând, Antoanela a decis chiar să-şi schimbe specializarea pentru a putea avea mai mult timp pentru antrenamente. Pentru că, după ratarea ''la mustaţă'' a calificării la Jocurile Olimpice de la Tokyo, vrea neapărat să fie prezentă la Paris 2024.

"Acum pentru mine meseria aceasta înseamnă totul, sunt foarte pasionată de ceea ce fac şi foarte mulţumită că pot ajuta oamenii, că îi putem trata, să descoperim tratamente, mai ales în tratarea cancerului. Pentru că recent mi-am schimbat specializarea din chirurgie vasculară, în radioterapie, datorită faptului că chirurgia nu mă mai lăsa să fac sport şi în viziunea mea nu mai reuşeam să am aceeaşi viaţă, chiar şi de familie, în viitor. Atunci am decis că este un pic prea meticuloasă pentru mine această prima alegere, prima specializare, şi ulterior nota mi-a permis să o pot schimba fără să mai dau alte examene. Am făcut această schimbare pentru a-mi permite să mai încerc, de ce nu, o calificare la Jocurile Olimpice de la Paris 2024", a declarat, pentru AGERPRES, Antoanela Manac.

Sursa foto: Antoanela Manac

Dragostea pentru medicină a venit din respectul pe care îl avea pentru această profesie, şi, chiar dacă îi era foarte greu pentru că antrenamentele la triatlon îi ocupau foarte mult timp, a reuşit să intre la facultate în Constanţa, pe locurile bugetate de stat.

"De unde dragoste de medicină? Aici aş putea vorbi mult, dar o să mă rezum doar la faptul că în clasa a XI-a mă gândeam la ce facultate aş vrea să urmez. Deşi cei din familie mă încurajau şi mă îndrumau că aş putea să urmez facultatea de sport, pentru că îmi plăcea ceea ce făceam şi aveam rezultate bune şi foarte bune, am fost ambiţioasă. Aveam un respect foarte mare pentru meseria de medic şi am spus că şi în condiţiile în care este foarte greu îmi doresc foarte mult această facultate. Aşa am început să fac pregătire pentru facultatea de medicină din Constanţa şi un an şi jumătate mai târziu am reuşit să intru la facultate în poziţia bugetată, adică fără taxă", povesteşte sportiva.

Dar în perioada studenţiei, timpul pentru altceva în afară de studiu şi antrenamente practic a fost inexistent: "Această facultate practic mi-a furat adolescenţa, pentru că făcând şi sport, a trebuit să fiu foarte echilibrată şi ordonată, prin programul pe care l-am avut de-a lungul timpului şi pe care încă îl am. Practic milităria şi-a spus cuvântul, pentru că dacă nu eşti organizat şi nu ştii să îţi organizezi timpul şi să îl sacrifici totodată nu poţi reuşi. În cei şase ani de facultate am reuşit însă cumva să le combin. Atâta timp cât eşti ambiţios nu ai cum să nu reuşeşti".

Sursa foto: Antoanela Manac

Întrebată cum reuşeşte să se împartă între spital şi antrenamente, Antoanela Manac a spus că dimineaţa este dedicată profesiei de medic şi după-amiezile sportului.

"Nu ştiu dacă aş putea împărţi în procente cât la sută dedic sportului sau activităţii profesionale, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Sunt zile mai solicitante la spital, în care fluxul de pacienţi este mai mare sau este nevoie de noi, rezidenţii, cei mici şi mijlocii. Pentru că viaţa de rezident practic este pe lângă un medic primar sau sub aripa unui medic primar, care te îndrumă şi care îţi dă mai multe sau mai puţine lucruri de făcut. În cazul meu nu au fost probleme până acum, iar antrenamentele sunt făcute după orele de program. Practic, după programul de lucru, care şi acesta variază, un program se termină la 14:00, alteori la 15:00, dacă sunt zile mai uşoare, poate şi puţin mai devreme, dar constant, începe la 8:00 şi se termină la 14:00", a afirmat sportiva.

Constănţeancă fiind, era normal ca înotul să fie punctul ei forte, această disciplină fiind şi prima sa pasiune, până când a descoperit triatlonul: "Când eram mică, nu ştiu dacă aveam meseria aceasta în cap şi nu ştiu dacă spuneam că vreau să devin doctoriţă, dar ştiu sigur că mă jucam cu jucării specifice atunci când aveam puţin timp. Eu încă de mică am început să fac sport, pentru că părinţii mă înscriau la cursurile de înot şi practic înotul a devenit prima pasiune. După o lungă perioadă de performanţă în nataţie, pentru că nataţia a fost primul suport pe care l-am practicat, şi am avut undeva la 10 ani de performanţă în nataţie, când am ieşit odată de la antrenament, am văzut un afiş despre triatlon. Şi am fost foarte atrasă faţă de ce înseamnă acest concurs şi ce înseamnă acest sport, pentru că nici măcar nu ştiam ce înseamnă. Asta se întâmpla în jurul vârstei de 18 ani, când eram într-o perioadă foarte agitată şi aglomerată, pentru că terminăm liceul, urma să dau Bac-ul, aveam şi admiterea la facultate. Am decis să mă înscriu la acest concurs, să vedem dacă îmi iese, dacă pot să îl termin, având în vedere că era o provocare. Fiind trei sporturi, eu eram stăpână doar pe înot, era o adevărată provocare pentru mine să văd dacă pot face faţă".

Sursa foto: Antoanela Manac

Antoanela Manac a rememorat primul său concurs de triatlon, la care s-a înscris din pură curiozitate şi la care s-a prezentat ca o amatoare, cu o bicicletă de împrumut.

"Am făcut tot ce a fost necesar să mă înscriu la concursul respectiv, nici măcar nu aveam bicicletă, am folosit bicicleta unui coleg de clasă, care mi-a împrumutat-o. M-am dus exact ca o amatoare, total nepregătită. Nu ştiam ce înseamnă, dar cu toate astea am reuşit să termin concursul, chiar dacă între timp se transformase în duatlon, pentru că înotul a fost anulat din cauza valurilor. A fost de două ori mai atrăgător, pentru că proba mea dispăruse. Şi am reuşit să ajung la final, şi nu pe ultimele locuri, ci chiar pe 4 sau 5. Aşa am decis că trebuie să mă înscriu la următorul concurs, care a fost chiar în Mamaia, unde am fost mai bine pusă la punct, mai pregătită. Acum proba mea preferată a rămas în continuare înotul. Deşi mi-am îmbunătăţit şi bicicleta şi alergarea la un nivel de performanţă internaţional, încă mă chinui să progresez la toate cele trei sporturi. Este un sport foarte complex şi nu te lasă să neglijezi niciuna dintre cele trei probe", a adăugat sportiva.

Cu o săptămână înainte de startul Jocurilor Olimpice de la Tokyo, Antoanela era calificată. Apoi australienii au mai organizat un concurs şi au reuşit să califice 6 sportivi, schimbând cu totul clasamentul, iar sportiva română a rămas în afara listei. Bineînţeles că dezamăgirea a fost imensă, doar condiţiile de desfăşurare impuse din cauza pandemiei de Covid-19 îndulcind cumva situaţia.

Sursa foto: Antoanela Manac

"Am fost foarte mândră de mine că am reuşit să ajung până pe lista Jocurilor Olimpice de la Tokyo, chiar dacă am fost respinsă înainte cu o săptămână înainte de închiderea listelor. Având în vedere că pandemia asta a dat pe toată lumea peste cap, inclusiv Jocurile Olimpice au fost amânate cu un an, iar condiţiile de desfăşurare nu au fost chiar cele mai optime sau de invidiat, lucrul acesta a făcut ca 'depresia' să fie mai puţin dureroasă. Am reuşit să trec un pic mai uşor datorită faptului că toate condiţiile de desfăşurare de la Olimpiadă nu au fost cele normale. Şi asta m-a ajutat, dar în acelaşi timp a fost destul de greu să îmi revin şi să îmi recapăt motivaţia şi puterea de a încerca încă un ciclu olimpic", a povestit Antoanela Manac.

În ceea ce priveşte obiectivul în următorii ani, lucrurile sunt clare, calificarea la Jocurile Olimpice de la Paris 2024: "Obiectivul pe termen scurt, adică doi ani şi jumătate, este o calificare la Paris. Şi dacă acest lucru va ajunge să fie posibil, clar partea sportivă de nivel internaţional se va diminua, nu voi mai putea participa la atât de multe competiţii internaţionale. Pentru că o să mă apropii de terminarea rezidenţiatului şi voi intra către profesia de medic specialist, iar mai apoi medic primar. Cam aşa vor arăta următorii trei ani, după care mă voi focusa cu totul către această carieră şi voi încerca să profesez la cele mai înalte standarde, atât în România, cât, de ce nu, şi în străinătate".

Triatlonista afirmă că a întâlnit în România foarte mulţi sportivi la final de carieră debusolaţi, care nu ştiu în ce direcţie va merge viaţa lor.

Sursa foto: Antoanela Manac

"M-am gândit de multe ori la această problemă şi la cum arată viaţa sportivilor după ce îşi încheie cariera. Depinde foarte mult de fiecare cum este construit şi ce planuri de viitor are. Chiar dacă nu toţi au urmat o altă profesie sau ceva diferit faţă de lumea sportului, am văzut exemple de sportivi care au o perioadă de depresie privind viitorul lor în momentul în care renunţă la carieră sportivă. Rămâi uşor dezamăgit, pentru că nu poţi continua foarte mult timp şi nu ştii încotro se duce viaţa ta. Cred că ţine foarte mult de tine de cum poţi să găseşti motivaţia, pentru că dacă nu o faci tu, nu o face nimeni în locul tău. Problema asta nu este doar în România. Nu e vorba doar de sportivi români. Cred că aceste probleme ar putea fi evitate dacă am avea o altă strategie, dacă am fi un pic instruiţi sau antrenaţi să vedem lucrurile un pic mai departe decât ceea ce ne propunem pe termen scurt. Sunt sigură că implicarea statului, a federaţiilor, cluburilor, a antrenorilor şi a tuturor celor care sunt în spatele acestor sportivi ar trebui să fie mai mare. Ar trebui să existe mai multe proiecte şi programe atât pentru creşterea performanţei în România şi mai apoi pentru cum se formează oamenii după ce renunţă la sport. Sportivii care se retrag, cu experienţa lor de viaţă, să poată să împărtăşească şi celor care vin din urmă", a afirmat Manac.

Cu un plan bine pus la punct în ceea ce priveşte viitorul său, Antoanela Manac afirmă că nu ar sfătui niciun copil să aleagă să facă şi sport de performanţă şi medicină în acelaşi timp, decât în condiţiile în care pasiunea ar fi foarte mare.

"Acum cred că aş sfătui o fetiţă să nu facă şi sport şi medicină, pentru că este foarte, foarte greu şi îi va mânca foarte mult din timpul liber. Timpul în care ar putea face altceva. Doar dacă nu este pasionată sută la sută. Cred că trebuie să îţi placă foarte mult ceea ce faci şi pasiunea asta să o duci la un nivel foarte înalt. Dar odată ce începi, şi sportul aceasta este ceea ce îţi doreşti să faci, şi intri în horă aceasta, practic nu te mai poţi opri. Rezultatele încep să apară şi pe partea sportivă şi pe cea profesională şi îţi doreşti şi mai mult, şi mai mult, şi atunci practic lucrurile curg într-un mod natural. Sfatul meu ar fi să nu se lase şi oricât de multe piedici şi câţi oameni ar spune că nu este OK. Cum se întâmplă şi în cazul meu. Pe mine oamenii ăştia mă motivează şi de multe ori mă gândesc că sunt mulţi care nu cred în ceea ce fac eu şi fac asta doar ca să le domonstrez că se poate", a mai spus Antoanela Manac.

Sursa foto: Antoanela Manac

AGERPRES difuzează în cadrul proiectului #VieţiReinventate o serie de materiale prin care îşi propune să aducă în atenţia publicului larg problematica reconversiei profesionale în rândul sportivilor români şi dificultăţile întâmpinate la schimbarea carierei.
AGERPRES (A, AS-autor: Adrian Ţone, editor: Mihai Ţenea, editor online: Adrian Dădârlat)

Citeşte şi:

#VieţiReinventate Bogdan Voicu, fostul rugbyst ajuns campion european la sportul cu atelaj canin

#VieţiReinventate Emil Ninu, fotbalistul specialist în educaţie financiară: Sportivii trăiesc clipa, nu se gândesc la finalul carierei

#VieţiReinventate INTERVIU Irina Giurgiu: Lumea să vadă fotbalul ca pe un sport practicat de oameni, nu de bărbaţi sau femei

#VieţiReinventate INTERVIU Victor Hănescu: Prin academia de tenis vreau să dau ceva înapoi României

#VieţiReinventate Samuel Mariş, pilierul care a lăsat noroiul terenurilor de rugby pentru o carieră în peisagistică

#VieţiReinventate Virgil Stănescu: Nu există o criză în reconversia sportivilor, pentru că nu am început un astfel de program

#VieţiReinventate Narcis Răducan: Reconversia profesională şi educaţia sportivilor reprezintă armele pentru o nouă etapă a vieţii

#VieţiReinventate Gheorghe Popescu: La Viitorul încercăm să facem educaţie prin sport, asta ne diferenţiază

#VieţiReinventate INTERVIU Gabriela Szabo: 90% dintre sportivi nu conştientizează că va veni vremea retragerii din activitate

#VieţiReinventate INTERVIU Răzvan Raţ: În România nimeni nu se ocupă de educarea sportivilor, au doar şcoala vieţii

#VieţiReinventate Fostul rugbyst Stelian Burcea: Statul este repetent la a ajuta foştii sportivi în reconversia profesională

#VieţiReinventate Portretul fotbalistului român după ''pensionare'' - între o viaţă de lux şi taximetrie sau ospătărie

#VieţiReinventate INTERVIU Eduard Novak (MTS): Sportivii să fie pregătiţi şi pentru o a doua carieră