Al cincilea şi totodată ultimul ciclu de negocieri pentru un tratat global împotriva poluării cu plastic s-a deschis luni la Busan, în Coreea de Sud, însă divergenţele dintre cele 178 de ţări participante s-au manifestat aproape imediat, la scurt timp după finalul haotic al Conferinţei ONU privind schimbările climatice (COP29), care a avut loc recent în capitala Azerbaidjanului, Baku, informează AFP.

"Această conferinţă reprezintă mai mult decât redactarea unui tratat internaţional. Ea reprezintă însăşi omenirea care se mobilizează în faţa unei ameninţări existenţiale", a declarat Luis Vayas Valdivieso, diplomatul ecuadorian care prezidează dezbaterile, în deschiderea şedinţei.

El le-a reamintit delegaţilor că vor avea "63 de ore de muncă" la dispoziţia lor pentru a ajunge la o înţelegere în privinţa chestiunilor spinoase din cadrul negocierilor, precum plafonarea producţiei de plastic şi o eventuală interzicere a substanţelor chimice toxice.

Poluarea cu plastic este omniprezentă. Microparticulele de plastic se găsesc în toate alimentele consumate de oameni, practic în toate organele corpului uman, inclusiv în creier şi laptele matern, precum şi în interiorul norilor.

În 2019, omenirea a fabricat aproximativ 460 de milioane de tone de plastic, o cantitate care s-a dublat după anul 2000, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Iar această cantitate riscă să se dubleze din nou până în 2040.

90% niciodată reciclat

Peste 90% din plastic nu este reciclat niciodată şi peste 20 de milioane de tone ajung în fiecare an în natură, adeseori doar după câteva minute de utilizare.

Plasticul, un produs fabricat din combustibili fosili, reprezintă totodată 3% din emisiile globale de carbon.

Însă, deşi toată lumea s-a pus de acord pentru a recunoaşte gravitatea problemei, opiniile diferă radical în ceea ce priveşte modul de combatere a poluării cu plastic.

În cadrul negocierilor de la Busan se confruntă două tabere.

Există, mai întâi, "Coaliţia marilor ambiţii" (HAC), care grupează numeroase state africane, europene şi asiatice. Aceste ţări doresc un tratat care să acopere întregul "ciclu de viaţă" al materialelor plastice, de la producţie şi până la deşeuri.

HAC militează pentru obiective obligatorii privind reducerea producţiei şi a deşeurilor, precum şi pentru a impune schimbări în conceperea produselor din plastic pentru a facilita reutilizarea lor.

Tabăra adversă, compusă în principal din mari producători de petrol, precum Rusia, Iran şi Arabia Saudită, militează pentru un tratat mai puţin constrângător, care ar privi doar reciclarea şi gestionarea deşeurilor, fără a pune în cauză producţia.

Din cauza acestor diviziuni, primele patru runde de negocieri au dus la un proiect de tratat de peste 70 de pagini cu formulări criptice şi cu prevederi inaplicabile, conform părerilor unanime ale participanţilor.

Pentru a debloca situaţia, Luis Vayas Valdivieso a redactat un proiect alternativ, scris pe 17 pagini şi care pune accentul pe chestiunile consensuale, cum ar fi necesitatea de a promova materialele plastice reutilizabile.

Eşec sau prelungiri

Preşedintele negocierilor a înregistrat o primă victorie luni, când a obţinut ca negocierile din Busan să se desfăşoare în baza "documentului" său simplificat. Opunându-se iniţial acestei posibilităţi, Rusia, Arabia Saudită şi Iran au cedat în cele din urmă.

"Asta arată că există o majoritate. Marea întrebare pentru restul săptămânii este aceea de a şti dacă ţările vor avansa cu ambiţia necesară sau dacă se vor ascunde în spatele celor câteva probleme pentru a îşi dilua limbajul şi a face compromisuri slabe", a comentat Eirik Lindebjerg, de la ONG-ul ecologist WWF.

Unii dintre observatori prezic că negocierile vor intra în prelungiri la Busan, aşa cum s-a întâmplat şi la dificilele conferinţe ale ONU privind schimbările climatice şi biodiversitatea, desfăşurate în săptămânile recente.

"După eşecul celor două summituri consecutive pentru natură şi pentru climă, sesiunea din Busan trebuie să fie un refugiu împotriva lipsei de acţiune în materie de natură şi climă", a transmis WWF.

Luis Vayas Valdivieso doreşte ca un acord să fie semnat cu orice preţ la Busan. Acest lucru îngrijorează anumite ONG-uri, care se tem că ţările vor ajunge la o înţelegere doar asupra unui tratat "timid", doar pentru a semna ceva pe 1 decembrie.

Iar "ţările producătoare de petrol pot în continuare să saboteze acordul final", a declarat Bjorn Beeler, directorul ONG-ului Ipen, care militează împotriva produselor toxice.

Poziţiile Statelor Unite şi Chinei, care, până în prezent, nu au susţinut în mod deschis pe niciuna dintre cele două tabere, se vor dovedi cruciale.

Însă revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a ridicat semne de întrebare despre gradul de ambiţie al delegaţiei americane. Unii dintre negociatori se întreabă totodată dacă ar mai avea vreun rost să încerce să ralieze Statele Unite la un tratat pe care această ţară riscă oricum să nu îl ratifice apoi niciodată.

În pofida acestui început dificil, Inger Andersen, directoarea Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, a făcut un apel la răbdare, reamintind că a fost nevoie de peste 20 de ani pentru a se ajunge la Acordul de la Paris şi la obiective clare de combatere a schimbărilor climatice.

"Noi ne aflăm abia la început. Dar nu vom aştepta 21 de ani", a adăugat ea. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Simona Tatu, editor online: Ada Vîlceanu)