Ortodoxe
Sf. Ier. Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Pahomie cel Mare

Greco-catolice
Sf. cuv. Pahomie cel Mare; Sf. aep. Ahile al Larissei, Taumaturgul

Romano-catolice
Sf. Isidor Plugarul


Sfântul Iacob de la Putna a intrat în viața monahală de la 12 ani, a ajuns egumen al Mănăstirii Putna, episcop de Rădăuți, mitropolit al Moldovei (1750-1760).

Rugăciunile și activitățile sale au fost îndreptate în primul rând spre binele familiei, creșterea și educarea copiilor și ajutorarea săracilor și a celor în nevoi. Este al doilea mare ctitor al Mănăstirii Putna și ctitor la mai multe biserici și mănăstiri.

A tipărit primul Abecedar din Moldova (1755), s-a îngrijit de înființarea spitalului Sfântul Spiridon din Iași (1757) și a primei școli rurale din Moldova, în satul Putna (1759).

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 6-7 iunie 2016, a hotărât canonizarea Sfântului Iacob Putneanul, cu ziua de prăznuire la 15 mai.


* Originar din Tebaida de Sus, Egipt, Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare este considerat întemeietorul monahismului cenobitic (tradiție monahală caracterizată prin viața în comun a călugărilor).

Sfântul Pahomie a cunoscut creștinismul din tinerețe, ca soldat în armata cezarului Maximian Daia. După terminarea stagiului militar, s-a botezat și s-a dedicat vieții ascetice pe lângă eremitul Palamon. A constatat atunci că ascetismul sever practicat de anahoreți nu este benefic pentru monahii neexperimentați care nu puteau să își formeze un caracter altruist trăind singuri.

Din acest motiv, în jurul anilor 320, 325, a întemeiat o comunitate monastică alcătuită din pustnici, care urmau să ducă o viață ascetică sub îndrumarea unui stareț. Așezământul a fost ridicat în apropiere de satul Tabana, pe o insulă de pe Nil, în Egiptul de Sus. Întreaga activitate în această mănăstire cu viață de obște se desfășura după un regulament strict, o 'pravilă' obligatorie pentru toți, iar principiul călăuzitor era întreținerea 'sfintei comuniuni' ca toți să-i fie unuia de ajutor și fiecare să fie sprijin tuturor.

'Astfel, el se dădea singur pildă cu pustnicia și cu smerenia vieții celei iubitoare de osteneală, deși nu mai era tânăr, slujind celorlalți frați. Pentru că el pregătea masa, el lucra grădinile, săpând, și adăpând cu apă verdețurile, el slujea bolnavilor ziua și noaptea și era chiar și portar. El făcea cu mâinile sale toate lucrurile cele mai de pe urmă și slujirile în mănăstire; îndemnând pe toți să petreacă întru chemarea lor, în psalmi și în alte cărți; dar mai ales să se învețe din Sfânta Evanghelie'. (Viețile Sfinților)

Obștea monahală condusă de Sfântul Pahomie s-a mărit în timp atât de mult, încât a fost necesară înființarea unor noi mănăstiri. Astfel, o parte dintre monahii de la Tabana a fondat o nouă mănăstire în apropiere de Phbow, devenită ulterior centrul administrativ și spiritual al mănăstirilor pahomiene. Acolo s-a mutat și Sfântul Pahomie, care la sfârșitul vieții sale conducea obștile monahale din 11 mănăstiri.

'Cuviosul Pahomie, ajungând la adânci bătrâneți, după ce s-a sârguit foarte mult în propovăduirea mântuirii, după praznicul Sfintelor Paști, a căzut într-o boală trupească și îi slujea lui în boală fericitul Teodor. Deci, mai înainte cu două zile de sfârșitul său, a chemat pe toți frații, învățându-i spre folosul sufletului lor și poruncindu-le să se păzească de eretici ca de o otravă vătămătoare de suflet și aducătoare de moarte'. (Viețile Sfinților) (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; 'Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent', vol. I, Ed. Basilica, 2014; https://www.putna.ro/) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)