Actriţa Leopoldina Bălănuţă, cu nenumărate roluri din dramaturgia naţională şi universală interpretate pe scenă, la TV, la Radio şi în filme, s-a născut la 10 decembrie 1934, la Păuleşti, judeţul Vrancea. A absolvit, în 1957, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", la clasa profesorilor Marietta Sadova şi Marcel Anghelescu, notează volumul "Dicţionarul personalităţilor feminine din România" (Editura Meronia, 2009).

După examenul de licenţă, pentru care a interpretat rolul Aase, mama eroului principal din spectacolul "Peer Gynt", de Ibsen (regia Dinu Ernescu), au urmat câteva roluri jucate pe scena Teatrului din Piatra Neamţ. În Bucureşti, a debutat pe scena Teatrului Mic, cu rolul Valea Kalitina în piesa "Prima întâlnire", de Tatiana Sîtina, în regia lui Ion Cojar, potrivit www.ziarulmetropolis.ro.

Piesă de teatru 'Coriolan' de William Shakespeare, în regia artistică a lui Dinu Cernescu, scenografia Maria Miu. În imagine: actriţa Leopoldina Balănuţă, 1987.

Foto: (c)   ARMAND ROSENTHAL/Arhiva istorică AGERPRES 

A jucat pe scena Teatrului Mic, a Teatrului Bulandra sau a Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, în sute de spectacole, între care: "O noapte furtunoasă" (1957, regia Ion Finteşteanu), "Doi pe un balansoar" (1964, alături de Victor Rebengiuc, regia Radu Penciulescu), "Baltagul" (1968, regia Radu Penciulescu), "Eminescu şi Veronica" (1970, alături de Florin Piersic, regia Marietta Sadova), "Antigona" (1971, regia Ion Cojar), "Furtuna" (1973, regia George Teodorescu), "Raţa Sălbatică" (1976, regia Sorana Coroamă-Stanca), "Unchiul Vania" (1978, regia Laurenţiu Azimioară), "Nebuna din Chaillot" (1978, regia Silviu Purcărete), "Nu sînt Turnul Eiffel" (1979, regia Cătălina Buzoianu), "Un pahar cu un sifon" (1980, regia Cristian Hadji-Culea), "Ca frunza dudului..." (1980, regia Cătălina Buzoianu), "Ivona Principesa Burgundiei" (1983, regia Cătălina Buzoianu), "Amurgul burghez" (1986, regia Dan Piţa), "Coriolan" (1987, regia Dinu Cernescu), "O scrisoare pierdută" (1988, regia Silviu Purcărete), "Minunea Învierii Lui" (1990, regia Cristian Hadji-Culea), "O trilogie antică" (1990, regia Andrei Şerban), "Elisabeta, din întâmplare o femeie" (1991, regia Mihai Lungeanu), "Monştrii sacri" (1991, regia Cornel Todea), "Livada de vişini" (1992, regia Andrei Şerban), "Dacă dă Dumnezeu şi plouă" (1993, regia Dan Micu), "Sfârşitul Troiei" (1994, regia Vlad Mugur), "Tamerlan cel Mare" (1996, regia Victor Ioan Frunză), "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuţ şi Ileana Stana Ionescu, 1997, regia Ion Cojar), potrivit site-ului Dicţionarul Multimedia al Teatrului, www.dmtr.ro.

Debutul în cinematografie l-a avut în filmul "Pisica de mare" (1963, regia Gheorghe Turcu). Au urmat: "Nunta de piatră" (1973, regia Mircea Veroiu), "Tatăl risipitor" (1974, regia Adrian Petringenaru), "Dincolo de pod" (1975, regia Mircea Veroiu), "Pe firul apei" (1978, regia Letiţia Popa), "Clipa" (1979, regia Gheorghe Vitanidis), "Bietul Ioanide" (1979, regia Dan Pita), "Blestemul pământului, blestemul iubirii" (1980, regia Mircea Mureşan), "Înghiţitorul de săbii" (1981, regia Visarion Alexa), "Semnul şarpelui" (1981, regia Mircea Veroiu), "Mult mai de preţ e iubirea" (1982, regia Dan Marcoci), "Scopul şi mijloacele" (1983, regia Dan Marcoci), "Năpasta" (1985, regia Visarion Alexa), "Umbrele soarelui" (1986, regia Mircea Veroiu), "Punct şi de la capăt" (1987, regia Visarion Alexa), "Rămânerea" (1992, regia Laurenţiu Damian), "Balanţa" (1992, regia Lucian Pintilie), "Chira Chiralina" (1993, regia Gyula Maar).

Repetiţie înaintea premierei piesei de teatru 'Livada cu vişini', jucată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB), în regia lui Andrei Şerban. În imagine: actorii Damian Crasmaru (stg) şi Leopoldina Balanuţă (dr), 1992.

Foto: (c)   ARMAND ROSENTHAL/Arhiva istorică AGERPRES 

A colaborat cu Televiziunea publică, jucând în spectacolul "Gaiţele", de Alexandru Kiriţescu, piesă filmată în 1993, în regia lui Nae Cosmescu, dar şi în "Oameni sărmani" de Dostoievski (1963, regia Ion Barna), "Iertarea", de Ion Băieşu (1970, regia Ion Cojar), "Hora sărutului", de Arnold Wesker (1979, regia Olimpia Arghir), "Carré de dame" de G.H. Brăescu (1980, scenetă TV în care actriţa întruchipează patru personaje, unul din momentele de referinţă din istoria divertismentului TV românesc), "Hanul de la răscruce", de Horia Lovinescu (1983, regia Olimpia Arghir), "Trandafirul şi corona", de John Boynton Priestley (1991, regia Domniţa Munteanu), "Bătrâna şi hoţul", de Viorel Savin (1992, regia Cristian Hadjiculea), "Strigoii", de Henrik Ibsen (1992, regia Eugen Todoran), "Monştrii sacri", de Jean Cocteau (1994, regia Cornel Todea), indică http://teatru.tvr.ro/.

Leopoldina Bălănuţă a fost invitată la microfonul teatrului radiofonic, încă din primii ani ai carierei. Aici a creat roluri de o varietate stilistică impresionantă, de la tragedie la dramă şi comedie, în spectacole tezaurizate în Fonoteca de Aur, indică https://tnr.srr.ro.

A susţinut memorabile recitaluri de poezie pe versuri de Eminescu, Nichita Stănescu, R. M. Rilke, Ion Barbu. Un ultim recital l-a avut în spectacolul "O întâmplare a fiinţei" din 27 ianuarie 1998, pe versurile poeţilor Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Magda Isanoş, Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu, acompaniată de muzica Narcisei Suciu.

I-au fost acordate numeroase premii de interpretare pentru teatru şi film, printre acestea numărându-se premiul ACIN 1972 pentru rolul din filmul "Nunta de piatră". În 1967, a primit Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a "pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice". În 1997, i-a fost decernat ''Premiul de Excelenţă'' al UNITER, pentru excepţionala interpretare din ultima sa apariţie pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în spectacolul ''O batistă în Dunăre'' de D.R. Popescu.

Actorii Leopoldina Bălănuţă şi Mitică Popescu, 1994.

Foto: (c) AUREL VIRLAN/Arhiva istorică AGERPRES 

A fost căsătorită, din 1977, cu actorul Mitică Popescu (1936-2023). Leopoldina Bălănuţă a fost directoare, în perioada ultimilor ani de viaţă, a Teatrului Mic. Marea actriţă a încetat din viaţă la 15 octombrie 1998. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)