Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor a fost lansată de către Organizația Internațională a Muncii (OIM) în 2002. Anual, ziua de 12 iunie este dedicată combaterii exploatării prin muncă a copiilor, pentru a atrage atenția asupra extinderii globale a fenomenului și asupra eforturilor necesare pentru a îl elimina, scrie site-ul https://www.un.org/.

În iulie 2019, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care declara 2021 Anul internațional pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor și a cerut Organizației Internaționale a Muncii să preia conducerea în implementarea sa. Există și un site web dedicat acestui eveniment: https://endchildlabour2021.org/. În 2022, în cadrul celei de-a 5-a Conferințe globale privind eliminarea muncii copiilor, a fost adoptat Apelul la acțiune de la Durban, scrie https://www.un.org/.

Tema din 2025 a Zilei este 'Progress is clear, but there's more to do: let's speed up efforts!' / 'Progresul este clar, dar mai sunt multe de făcut: să grăbim eforturile!'. Ea reflectă reflectă atât progresul realizat în materie de combatere a exploatării prin muncă a copiilor, cât și urgența de a intensifica acțiunile pentru îndeplinirea obiectivelor globale.

Ziua Mondială din 2025 se va concentra pe un element-cheie: publicarea estimărilor și tendințelor globale pentru 2025 privind munca copiilor. Acest raport comun OIM și UNICEF va oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare a situației actuale a angajamentelor globale de a elimina exploatrea prin muncă a copiilor. Deși datele detaliate nu sunt încă disponibile, estimările și tendințele identificate vor ghida dezbaterile politice și vor solicita un angajament și investiții reînnoite, se arată pe site-ul https://www.ilo.org/.

Organizația Internațională a Muncii anunță că va cere, cu prilejul marcării zilei în 2025, ratificarea deplină a Convenției OIM nr. 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă și punerea în aplicare a Convenției OIM nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor.

Deși s-au înregistrat progrese semnificative în reducerea fenomenului de exploatare prin muncă a copiilor în ultimele două decenii, progresul s-a încetinit de-a lungul timpului și chiar a stagnat în perioada 2016-2020. La începutul anului 2020, 160 de milioane de copii - 63 de milioane de fete și 97 de milioane de băieți - erau implicați în fenomenul exploatării, reprezentând aproape 1 din 10 copii din întreaga lume, notează https://www.un.org/.

Cei mai mulți copii exploatați prin muncă erau observați în principal în agricultură (71%), incluzând pescuitul, silvicultura, creșterea animalelor și acvacultura.

Africa se află pe primul loc atât în ceea ce privește procentul de copii exploatați prin muncă: o cincime, 72 de milioane de copii. Asia și Pacificul ocupă locul al doilea, cu 7%, adică 62 de milioane de copii, scrie https://www.un.org/.

Eliminarea oricărei forme de muncă în rândul copiilor, până în 2025, a fost și unul dintre obiectivele incluse pe Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a ONU (2015). Astfel, punctul 8.7 prevede 'adoptarea unor măsuri imediate și eficiente pentru desființarea muncii forțate, pentru a pune capăt sclaviei moderne și traficului uman și pentru a garanta interzicerea și eliminarea celor mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor, inclusiv recrutarea și folosirea lor în conflicte armate, iar până în 2025 - desființarea oricărei forme de exploatare prin muncă a copiilor'.

Exploatarea prin muncă a copiilor este definită ca o muncă periculoasă pentru sănătatea, educația, dezvoltarea fizică sau mentală a copilului. Munca copiilor cuprinde diverse sectoare, inclusiv agricultura, industria prelucrătoare, industria extractivă și mineritul, precum și serviciile domestice. Adesea, copiii exploatați prin muncă sunt prinși într-un ciclu vicios al sărăciei, conform https://childhub.org/.

Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului, ratificată de aproape toate țările din lume, include prevederi explicite împotriva exploatării economice a copiilor. Articolul 32 al Convenției interzice acea muncă ce interferează cu educația unui copil sau care este dăunătoare pentru dezvoltarea copilului. Articolul prevede ca părțile semnatare să stabilească o vârstă minimă pentru ocuparea forței de muncă, să definească orele și condițiile pentru angajarea acceptabilă a tinerilor și să creeze mecanisme de implementare care să asigure respectarea acestor norme de către toți actorii relevanți.

Cele mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor implică sclavia, separarea de familiile lor, expunerea la pericole și boli grave, faptul că sunt lăsați să se descurce singuri pe străzile orașelor mari - adesea la o vârstă foarte fragedă. Dacă anumite tipuri de 'muncă' pot fi incluse la exploatare prin muncă depinde, însă, și de legislația fiecărei țări în parte.

Din punct de vedere istoric, unul dintre obiectivele majore stabilite de Organizația Internațională a Muncii (OIM), încă din 1919, a fost abolirea exploatării prin muncă a copiilor. Astfel, principalul instrument al OIM în urmărirea obiectivului abolirii efective a exploatării prin muncă a copiilor a fost adoptarea și monitorizarea standardelor muncii care definesc conceptul de vârstă minimă pentru intrarea în câmpul muncii. Mai mult, începând cu 1919, s-a enunțat principiul potrivit căruia vârsta legală minimă pentru muncă nu trebuie să fie mai mică decât vârsta de finalizare a școlii obligatorii, mai scrie site-ul ONU. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.iasexam.com