Sir Ronald Harwood este considerat, conform BBC, drept unul dintre marii dramaturgi de după război ai Marii Britanii. Între piesele lui se numără ''The Dresser'' şi ''Quartet'', ambele adaptate în film. A câştigat Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru filmul regizat de Roman Polanski ''Pianistul'' (2002).

Născut sub numele Ronald Horwitz în Cape Town, Africa de Sud, la 9 noiembrie 1934, Ronald Harwood s-a mutat la Londra în 1951 pentru a urma o carieră în dramaturgie.

După ce a finalizat cursurile Academiei Regale de Arte Dramatice, s-a alăturat Companiei Shakespeare, condusă de Sir Donald Wolfit. Din 1953 până în 1958, Harwood a devenit costumierul personal al lui Sir Donald. Mai târziu, va folosi această experienţă în piesa "The Dresser" (1980). În plus, despre actorul-manager Sir Donald Wolfit va scrie şi biografia "Sir Donald Wolfit CBE: His life and work in the Unfashionable Theatre" (1983).

"The Dresser" 

Una dintre temele recurente în opera lui Harwood este fascinaţia lui pentru scenă, artiştii şi artizanii ei, înfăţişaţi în "The Dresser", "After the Lions" (1982), "Another time" (1989), "Cvartetul" (1999) şi în romanul ''All The World's a Stage: A Novel in Five Acts'' (2011), o istorie generală a teatrului, notează https://www.imdb.com/.

Harwood a prezentat, de asemenea, un mare interes pentru perioada celui de-al Doilea Război Mondial, evidenţiat în filmele "Operation daybreak"/ ''Operaţiunea Zori de zi'' (1975), "The Statement" (2003), "The Pianist" (2002).

Ca evreu din Africa de Sud care a venit în Marea Britanie în 1951 pentru a lucra în teatru, Harwood a folosit cu scrupulozitate fiecare aspect al experienţei sale în munca sa, care a variat de la scenarii privite cu ironie la studii asupra muzicienilor - compozitorul Gustav Mahler, dirijorul Wilhelm Furtwangler - ale căror cariere au fost compromise de oportunitatea politică, evidenţiază un articol publicat după moartea sa pe theguardian.com.

A fost un scriitor plin de compasiune a cărui decenţă înrădăcinată şi integritate morală i-au guvernat şi comportamentul public, mai notează sursa citată. A activat în clubul de literatură PEN şi a ocupat funcţia de preşedinte al PEN International din 1993 până în 1997.

A mai semnat scenarii pentru: ''Furtună în Jamaica'' (1965) cu Anthony Queen în distribuţie, ''Arrivederci, Baby!'' cu Tony Curtis, ''Diamonds for Breakfast'' (1968) cu Marcello Mastroianni, ''O zi din viata lui Ivan Denisovici'' (1970), ''Cin cin'' (1991) cu Julie Andrews şi Marcello Mastroianni, ''Being Julia'' (2004) cu Annette Bening, ''Scafandrul şi Fluturele'' (2007), ''Dragostea în vremea holerei'' (2007), ''Australia'' (2008), producţiile de televiziune ''Evita Peron'' cu Faye Dunaway în rol principal, serialul ''Tales of the Unexpected'' (1979-1988), ''Mandela'' (1987) etc.

A primit titlul de cavaler în 2010, la doi ani după ce a primit un premiu BAFTA pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru ''Le Scaphandre et le Papillon''.

A murit la 8 septembrie 2020.

Într-un interviu acordat în 2018 publicaţiei The Boar, ziarul studenţesc al Universităţii din Warwick, Sir Ronald a fost întrebat despre moştenirea sa artistică. "Nu mă gândesc la moştenirea mea - cred că este un lucru destul de pompos la care să mă gândesc! Mă gândesc doar la asta: Vor mai trăi piesele după moartea mea? Şi aş fi foarte fericit dacă ar trăi", a spus el, potrivit https://www.bbc.com/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: theguardian.com