Unul dintre monumentele-emblemă ale Capitalei - Arcul de Triumf - este situat în sectorul 1 din Bucureşti, la intersecţia şoselei Kiseleff cu bulevardele Mareşal Constantin Prezan, Mareşal Alexandru Averescu şi Alexandru Constantinescu, în piaţa care poartă numele monumentului şi în vecinătatea Parcului/Lacului Herăstrău şi a Bisericii/Mănăstirii Caşin.

Inspirat de Arcul de Triumf din Paris (construit în capitala Franţei la solicitarea împăratului Napoleon), Arcul de Triumf din Bucureşti este un monument dedicat victoriei obţinute de armata română în Primul Război Mondial, dar poartă şi semnificaţia Unirii tuturor românilor. 

În Bucureşti au mai fost ridicate şi alte arcuri de triumf, cu existenţă temporară, fiecare dintre ele marcând evenimente din istoria ţării - în 1848 (Revoluţia din acel an), 1859 (Unirea Principatelor Române sub domnitorul A. I. Cuza), 1878 (victoria României în Războiul de independenţă), 1906 (jubileul celor 40 ani de domnie ai regelui Carol I) şi 1918 (revenirea familiei regale române din exilul de la Iaşi). Abia după Primul Război Mondial s-a luat decizia construirii unui monument cu caracter permanent.

Astfel, în 1922, a fost construit un nou monument, după proiectul arhitectului Petre Antonescu, discipol al arhitectului Ion Mincu. La 16 octombrie 1922, a doua zi după ceremonia încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, la Arcul de Triumf din Bucureşti s-a desfăşurat un spectacol care a evocat lupta poporului român pentru unitate statală. Soclul acelui monument era placat parţial cu piatră de granit cioplită, iar elementele decorative erau provizorii. 

Poza 1 - Cursă de motociclete şi automobile la Arcul de Triumf, 1948.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

Poza 2 - Turul Romaniei la ciclism, ediţia 2020, organizat de Federaţia Română de Ciclism, 2020. 

Foto: (c) SILVIU MATEI /AGERPRES FOTO

În timp, monumentul s-a confruntat cu o degradare progresivă, iar în 1932, o comisie condusă de istoricul Nicolae Iorga a decis restaurarea lui şi finalizarea cât mai rapidă a lucrărilor. Aceste lucrări au început în 1935, tot sub conducerea arhitectului Petre Antonescu, şi au fost finalizate în 1936, când a avut loc inaugurarea lui, la 1 decembrie, în prezenţa regelui Carol al II-lea. 

La 8 noiembrie 1941, trupele române care participaseră la eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, treceau în pas de defilare pe sub Arc. Patru ani mai târziu, la 23 august 1945, armata română defila din nou pe sub Arc, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial.  

Arcul de Triumf este conceput într-o factură clasică, înscriindu-se într-un paralelipiped cu baza de 25 m x 11,50 m şi înălţimea de 27 m. Deschiderea din mijlocul său se încheie, la partea de sus, cu un arc de cerc şi măsoară în înălţime 11 m, iar în lăţime 9,50 m. În interiorul celor două "picioare" ale Arcului există scări prin care se poate ajunge pe terasa prevăzută deasupra monumentului. Sculpturile în piatră care ornamentează Arcul de Triumf - basoreliefuri, medalioane, inscripţii - au fost realizate de un grup de sculptori în frunte cu I. Jalea, C. Medrea, C. Baraschi.

Pentru ornamentarea Arcului de Triumf au fost folosite marmură roz de Ruşchiţa, dar şi diverse sortimente de piatră aduse din cinci cariere importante ale ţării - Ruşchiţa, Turcoaia, Albeşti, Başchioi, Banpotoc.

Pe laturile monumentului au fost inscripţionate cuvintele: ''După secole de suferinţe creştineşte îndurate şi lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român prin sabia Regelui Ferdinand cu ajutorul întregei naţiuni şi gândul Reginei Maria'' (inscripţie centrală pe faţada de sud); Pe laturile monumentului au fost inscripţionate cuvintele: ''După secole de suferinţe creştineşte îndurate şi lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român prin sabia Regelui Ferdinand cu ajutorul întregei naţiuni şi gândul Reginei Maria'' (inscripţie centrală pe faţada de sud); ); ''Liberator de neam şi întregitor de hotare prin virtutea ostaşilor săi vrednici urmaşi ai eroilor creştinătăţii Ferdinand Domn şi Rege al românilor şi-a făcut intrarea la 16 octombrie 1922 în cetatea sa de scaun a Bucureştilor după încoronarea la Alba-Iulia'' (inscripţie centrală pe faţada de nord); ''Glorie celor ce prin lumina mintei şi puterea sufletului au pregătit unitatea naţională'' (inscripţie pe latura de est); "Glorie celor ce prin vitejia şi prin jertfa lor de sânge au înfăptuit unitatea naţională" (inscripţie pe latura de vest).

După instaurarea regimului comunist, Arcul de Triumf a fost ''mutilat'' prin scoaterea de pe părţile laterale a celor două texte ale proclamaţiilor regelui Ferdinand către ţară, cu ocazia intrării României în războiul de întregire şi cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922. De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe faţada sudică a monumentului efigiile regelui Ferdinand  şi ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, şi au fost distruse - fiind substituite de două mari flori de piatră. După 1989, florile de piatră au fost date jos şi au fost montate două medalioane din bronz, ce înfăţişează figura regelui Ferdinand şi pe aceea a reginei Maria, înlocuindu-le pe cele originale.

Poza 1 - Arcul de Triumf, Bucureşti, 1989.

Foto: (c) TRAIAN PROSAN/ Arhiva istorică AGERPRES

Poza 2 - Arcul de Triumf, Bucureşti, 2020. 

Foto: (c) ALEX MICSIK /AGERPRES FOTO

În prezent, medalioanele care îi reprezintă pe regele Ferdinand şi pe regina Maria stau la loc de cinste pe Arcul de Triumf. Pe faţada de nord se află medalioanele "Credinţa" şi "Bărbăţia" - opere ale sculptorilor Constantin Baraschi şi Ion Jalea.

La 28 noiembrie 2016, după ample lucrări de consolidare, restaurare şi conservare, Arcul de Triumf a fost redeschis. Într-un un comunicat al Primăriei Municipiului Bucureşti din 28 noiembrie 2016, se menţiona că Arcul de Triumf poate rezista la un cutremur de peste 8 grade pe scara Richter, datorită celor 24 de izolatori antiseismici şi celor opt amortizori care au fost montaţi la nivelul structurii de rezistenţă a imobilului.

Arcul de Triumf reprezintă o atracţie pentru turişti, deoarece construcţia adăposteşte un mic muzeu care poate fi vizitat cu anumite ocazii speciale. În acest muzeu pot fi admirate exponate din patru expoziţii: "Marele Război al Reîntregirii Neamului" (fotografie şi film), "Heraldica Marilor Familii Boiereşti" (efigii din bronz, fotografii), "Arcul de Triumf în imagini" (fotografii, machete), "Marea Unire de la 1918" (unde se găsesc şi coroanele şi sceptrul regal reproduse la scară 1:1, fotografii), Totodată, vizitatorii pot urca pe terasa superioară a Arcului de Triumf, pentru a admira o vedere panoramică asupra împrejurimilor. 

Monumentul este înscris în Lista monumentelor istorice din Bucureşti - B-II-m-A-18001. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu; redactori Arhiva Foto: Vlad Ruşeanu, Elena Bălan; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru) 

Surse text: site-ul Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic - https://ampt.ro/ro; volumele ''Dicţionar universal al arhitecţilor'' (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986), "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, 2003), "Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti" (Editura Meronia, 2011), "Bucureşti. Ghid turistic" (Editura Sport-Turism, 1978).

***Explicaţie foto din deschidere: Arcul de Triumf, Bucureşti, 20 iulie 1967.